Ziua cartitei

Filmul “Groundhog day” mi-a facut ziua. Actorul din rolul principal, Bill Murray, interpreteaza un prezentator meteo pe nume Phil. Acelasi nume il are si cartita care, potrivit legendei, prevesteste vremea.

Filmul a fost inspirat din cartea lui Nietzsche, “Stiinta voioasa”, in care e vorba despre un om care traieste aceeasi zi la infinit, renuntand la aparente. Personajul Phil, din film, retraieste timp de zece ani aceeasi zi de 2 februarie. Mie mi-a recomandat filmul cineva nascut pe… 2 februarie. 🙂

“Daca ai putea fi oriunde, unde ai vrea sa fii?” Nu exista niciun alt paradis decat cel pe care il creezi.

Daca toata viata ar fi o singura zi, retraita la infinit, cu aceleasi evenimente, cu aceiasi oameni, aceleasi vorbe si aceleasi gesturi? Daca aceeasi zi s-ar repeta, atunci nimic din continutul ei material nu ar mai conta, banii ar fi aceiasi, n-ar scadea si nu s-ar inmulti, continuitatea nu ar exista, asadar nici planurile sau asteptarile nu ar mai avea valabilitate.

Daca maine ar fi repetitia fidela a lui azi, o zi absolut la fel cu cea de ieri, atunci azi ar fi tot ce am avea, la infinit. Nici mai mult, nici mai putin. Si ce poate cuprinde o zi, o simpla zi de permanent azi? Ce poate face un om intr-un permanent azi? Pai, in primul rand nu i-ar mai pasa de reguli, regulile rigide invatate de la parinti si de la societate. Ar invata sa fie liber.  Apoi s-ar folosi egoist si hedonist de aceasta libertate, fiindca azi se repeta si nu existe consecinte. Apoi ar afla ca asta nu-i foloseste la nimic si nici nu-i aduce bucurie. Ar afla ca a intelege astfel libertatea nu-ti aduce libertate deloc.

In timpul filmarilor, cartita l-a muscat de doua ori pe actor

Disperarea de a vedea ca blocajul temporal nu se incheie, disperarea de a nu putea construi nimic de pe azi pe maine, lipsa continuitatii timpului si a transformarii l-ar duce pe omul blocat temporal in pragul sinuciderii. Cum sa poti trai un permanent azi, o singura zi, cum sa ramai blocat intr-un decurs obositor de identic, de 24 de ore, in care totul se petrece la fel? Ce valoare mai pot avea libertatea si optiunea intr-o astfel de conditionare?

Insa nici macar sinuciderea nu este o optiune. Ziua urmatoare, totul reincepe la fel. Singurul lucru care se perpetueaza si se modifica de la zi la zi este memoria, amintirea, asadar constiinta privitorului, a celui care traieste. Lui ii ramane ca o unica posesiune, asadar, doar trauma amintirii sinuciderilor, a tuturor faptelor savarsite, a disperarii. Chit ca omul refuza timpul, sub conditionarea lui de 24 de ore, timpul nu-l refuza pe om si il readuce la viata, pe deplin constient si cu toate amintirile intacte, ca intr-un cosmar, in fiecare zi, la 6 fix dimineata.

Si atunci? Tot ce trebuie facut/realizat e stereotip, tot ce aduce placere e efemer si inutil, nimic nu poate fi planificat, neexistand continuitate, relatiile nu se pot inchega sau fructifica, tot ce e material devine inutil, si chiar daca eviti sa mai gresesti ce greseai, tot nu-ti gasesti bucuria sau sensul. Daca tot ce poti perpetua e constiinta, atunci cum poate fi ea folosita pentru a da bucurie si sens unei vieti derulate la infinit in cadrul acelorasi 24 de ore, identice in continut (oare nu-i la fel viata tuturor cand ne trezim mereu la o ora fixa, ne ducem la acelasi loc de munca, facem aceleasi treburi zilnic, ne intoarcem acasa, mancam, ne uitam la tv, ne culcam si o luam de la capat cu mici variatiuni pe aceeasi tema?)?

Intr-un singur fel poate da constiinta sens si bucurie: conjugand libertatea (cu care oricum n-ai ce sa faci in sine) cu responsabilitatea. Invatand sa respecti. Observand tot ceea ce-ti scapa inainte. Observand si ascultand oamenii, punandu-te in slujba lor. De pilda, afli ca un cersetor, pe langa care treceai impasibil dimineata, urmeaza sa moara seara, iar asta nu poate fi evitat. Nu poti interveni sau schimba nimic, dar poti aduce putina bucurie in viata acelui om. Poti intelege ca asta e tot ce poti face. Si nu-i deloc putin. Poti sa descoperi ca n-ai motiv sa te grabesti nicaieri, asa ca inveti sa ocolesti o groapa plina de apa, oprindu-te la timp, in timp ce altii, mai grabiti, calca mereu in ea. Poti sa inveti cum sa te porti cu ceilalti, acceptandu-i asa cum sunt, oferindu-le tot ce ai si tot ce esti. Poti sa inveti tot ce n-ai invatat inca, fiindca descoperi ca timpul e infinit. Poti sa intelegi ca ceea ce inveti e singurul bun, singura posesiune reala. Poti sa inveti sa faci lucruri care iti aduc bucurie tie si altora, fara sa urmaresti un scop anume, singurul sens fiind doar bucuria si faptul de a trai clipa, invatand ceva nou. Poti sa inveti sa iubesti doar daruindu-te, fara asteptari.

Despre asta e vorba in film. Despre asta e vorba in viata. Nu e un sir de 24 de ore, viata nu e un timp masurabil decat in mintea noastra. De fapt, e un permanent acum. Felul in care decidem sa-l traim e tot ce conteaza. Filmul e genial de simplu: nu exista decat aici si acum. Adica nu exista spatiu si timp. Exista doar decizie. Decizia cartitei de a iesi din tunelul sau subteran, de a se trezi si de a-si vedea sau nu umbra. In functie de asta, vremea ce va urma va fi frumoasa sau urata.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Anunțuri

Comments on: "Ziua cartitei" (4)

  1. lepadatu cristian mihail said:

    Ziua Cartitei , secventa muzicala la pian din film cand phill invata sa cante la pian: rapsodie pe o tema de Paganini/variatiunea nr.18

    Apreciază

  2. mi-a placut filmul la nebunie. am revazut ideea asta repetata aproape fara incetare in cinematografie, dar cred ca aici este exemplara.
    tare si articolul, filozofic asa

    Apreciază

    • si mie mi-a placut filmul, l-as revedea oricand cu placere. nu e de mirare ca ideea din film se tot repeta, cu variatiuni pe aceeasi tema, se pare ca asta tot incearca oamenii sa bage la cap in ultima vreme. iti multumesc pentru aprecieri.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: