Ink

Citeam ceva pe mail despre noua era, despre apocalipsa, despre trei zile de intuneric, etc. Brusc, s-a intrerupt curentul. Era noaptea tarziu. A pornit alarma unei masini si parea ca nu se mai oprea. Un caine latra. Totul parea pustiu, parca toti oamenii dormeau. Stiu tot ce am in sertare. Cand e ordine, totul e usor de gasit. Dar lanterna nu era totusi unde stiam c-o pusesem. Imi trebuia alta sursa de lumina ca sa ajung la ea, acolo unde-mi amintisem c-o mutasem. Am gasit-o, i-am verificat puterea flash-ului si apoi am stins-o. Am pornit pe hol, am ajuns in sufragerie, unde totul era cufundat intr-o bezna adanca. Mi-am dat seama ca nu-mi era deloc frica. Intunericul a fost una dintre temele preferate ale mintii mele si ale fricilor ei. Nimic, nicio tresarire, niciun instinct nu se revolta, era liniste deplina, cufundare in bezna. Stiam ca lumina e inauntru si ca o pot aprinde mai usor decat apasand un intrerupator. Mi-a placut intunericul. Cand s-a aprins brusc lumina, cand s-a remediat pana de curent, aproape mi-a parut rau dupa caldura si catifelarea intunericului, dupa siguranta pe care o simtisem.

In ziua urmatoare am gasit o cutioara in forma de inima pe masa din bucatarie. Eram curioasa ce contine si am incercat s-o deschid. N-a mers. Trageam de o parte, se intepenea. Trageam de cealalta, se intepenea. Incercam sa imping, nu mergea. Atunci mi-am organizat degetele sa traga si sa impinga uniform, in acelasi timp, din toate partile, inconjurand inima. S-a deschis imediat, surprinzator de usor. Inauntru era zahar cubic. Ca sa deschizi o inima trebuie s-o inconjori in causul palmelor, sa incerci s-o deschizi din toate partile simultan si sa fii curios ce-i inauntru.

Apoi am vazut filmul „Ink”. La fel ca majoritatea celor care l-au comentat, dupa primele zece minute aveam tendinta sa renunt. Era noapte. A aparut Ink, cu un nas de zgripturoaica, la fel ca in cosmarurile din copilarie. N-am mai simtit demult o astfel de senzatie. Nu aveam niciun chef sa ma sperii si sa vad mai departe perpetuand initializarea acestei emotii. Am lasat-o sa treaca. A doua zi am reluat curioasa filmul de unde ramasesem, incurajata de cei care spuneau ca dupa momentul acela, filmul devenea extrem de captivant si plin de sens. In momentul acela nu-i vedeam niciun sens.

Desi aceiasi comentatori spuneau ca au varsat o lacrima la final, nici frica, dar nici lacrima nu au aparut. Doar dintii s-au inclestat de cateva ori, de parca ar fi urmat sa iasa un „roar” de leoaica, asa ca la copilita Emma, al carei suflet fusese furat de Ink, spre a fi dat la schimb pentru frumusetea si fericirea lui.

Filmul abunda in simboluri, lucratori in lumina, lucratori in intuneric. Liev e o anagrama de la „live” (a trai). Liev e povestitoarea, o mare luptatoare, care castiga prin cuvinte, fara a le folosi spre a manipula, ci spre a le readuce aminte sufletelor cat de frumoase sunt. Liev e cea care se sacrifica si care refuza sa lupte, fiindca stie ca lupta e cea care indeparteaza sufletul si mai mult de adevar. Semnificatia acestui nume rar, care provine din rusa sau ebraica, este „inima de leu„. Povestitoarea o invata pe micuta Emma sa renunte la frica si sa devina si ea o „leoaica”.

Incubii, lucratorii in intuneric, cosmarurile mintii umane si otravitorii sufletelor, sunt mastile care incita ego-ul, prinzandu-l in capcana inca din copilarie. Ii pompeaza otrava mandriei pana cand negura cuprinde sufletul, ducandu-l la pierzanie, spre uitarea frumusetii si adevarului sau.

„Eşecurile nu sunt o opţiune pentru noi. Numai perfecţiunea.”

Allel, lucratoarea in lumina care ii apara pe John si pe fetita lui, Emma, nu are un nume intamplator. Allel sau alelle inseamna, in engleza, una sau mai multe forme de gene, o formatiune genetica. Termenul este prescurtarea de la „allelomorph”, care inseamna „alta forma”, termen des folosit in studiile timpurii ale geneticii. Provine din alaturarea cuvintelor „allius”, care inseamna „altul”, si „allelos”, care inseamna „unul cu altul, impreuna”.

Ceilalti lucratori in lumina sunt Gabe (de la Gabriel, nume care aminteste de arhanghelul Gabriel, mesagerul Domnului) si Sarah (Sara, nume care inseamna „printesa”, iar ad-literam semnifica fiica lui Ra, Zeul Soare).

Numele Emma inseamna „atotcuprinzator, universal”. Tatal Emmei e John. Un John Doe

„Nu fi nesuferit.”

„Trebuie să construim un perete, pe care monstrul să nu-l străpungă!”

Tatal Emmei e un John Doe, un om prins de afacerile sale, de ego-ul sau, cladit pe aceste castiguri, un om prea ranit interior ca sa se duca la spital, unde zacea intre viata si moarte fiica sa. Auzindu-si mai puternic vocea ego-ului decat pe cea a sinelui, John Sullivan are pe urmele sale, chiar si ziua, un Incubus care il insoteste, adica un cosmar colectat din gunoiul negativismului si ranilor sale.

Tatal Emmei (simbolul Universalitatii) e John, un John Doe (termen folosit pentru un oarecare individ x, pentru un anonim)…

„Eu sunt la limita dintre viaţă şi moarte, într-o afacere de miliarde de dolari. Mii de vieţi sunt în joc. Şi este important.”

Numele lor de familie, Sullivan, e unul dintre cele mai vechi nume de pe batranul continent, Europa. E de origine galica si se spune ca insemna, la origini, „ochi ager, privire ascutita”.

Shelly, mama Emmei, are un nume care rezoneaza cu „shell”, scoica, cochilie, gaoace. E femeia care i-a intins mana lui John Doe si i-a oferit bucuria.

„ – Ştiu că nu spun… Vreau să ştii… Vreau doar să ştii…
– John… Şi eu te iubesc.”

Iacob e „nebunul” lucrator in lumina, exploratorul, diferit de toti ceilalti. E orb, dar aude muzica, armonia lucrurilor. Numara tot timpul, „unu, doi, trei, patru”, la fel cum faceam noi exercitii de masuri la ora de muzica. Ne inspira faptul ca timpul poate fi mai degraba… muzica sau masuri de muzica decat un steril tic-tac. „Nebunul” e singurul care poate schimba cursul faptelor.

Numele Jacob (Iacob) aminteste de celebrul personaj biblic care, dupa ce a luptat cu ingerul lui Dumnezeu, potrivit Vechiului Testament si Genezei, a devenit tatal a doisprezece fii, la randul lor stramosii celor doisprezece triburi ale lui Israel. Iacob e parintele israelitilor sau al evreilor.

 „Totul constă în pulsaţii. Poate că Dumnezeu mi-a luat vederea, dar pot auzi pulsaţiile. Pulsaţiile oamenilor. Facem toţi parte dintr-un cântec, eu aud doar muzică.”

„Nu avem prea mult timp… Tic tac, acest om a fost zdruncinat…”

„Puţine daune fizice pot fi de ajutor. Să zdruncini rahatul în ei. Acesta era convins că este însuşi Dumnezeu. Noi doar îi reamintim că nu este. E nevoie de umilinţă ca să ne dăm seama cine suntem.”

„- Unu… doi… trei… patru…
– Ce faci tu mai exact?
– Legături. Un lanţ are nevoie de zale.
– Lanţ… reacţie în lanţ?
– Toate sunt reacţii! Un lucru îl precede pe următorul. Dacă un om are o slăbiciune, e defect.  Acea defecţiune îl duce spre vinovăţie. Iar vina îl duce spre ruşine. Ruşine pe care o compensează cu mândrie şi vanitate. Iar când mândria nu reuşeşte, disperarea îi ia locul şi toate astea duc la distrugerea lui. Iar asta va fi soarta lui. Ceva trebuie să oprească cursul.”

In timp ce oamenii pasesc pe calea vietii, in timp „real”, in alte dimensiuni timpul nu mai are aceeasi valoare, la fiecare pas de-al lor se poarta invizibil si crancen o lupta de forte duale, creata de mintea lor. Tema permanenta este alegerea intre iubire si frica.

Ink, personajul central, „zgripturoiul”, figura care tindea sa-mi aminteasca de fricile din copilarie, mi-a starnit in cateva clipe deplina compasiune. Cel care parea rau si lipsit de sentimente era cel care suferea, de fapt, cel mai mult, prins in cosmarul ratacirii propriei identitati si al adevarului, ingrozit de propria imagine deformata, care-i oglindea alegerile. Nasul sau enorm, de zgripturoi, devine un simbol al celebrului nas al lui Pinocchio, fiind indiciul minciunii de sine.

Ca sa ajunga la Adunarea Incubi-lor, Ink trebuie sa plateasca pretul trecerii. Negociatorii sunt suflete ramase in cumpana alegerii intre a deveni lucratori in lumina sau in intuneric, indecisii, cei inca prinsi in nestiinta trecerii, transformarii, mortii lor, cei care inca isi cern pacatele si atasamentele de muritori. Primul e avidul dupa cateva pietricele, simbolul omului captiv in material. Al doilea e Sadie (de la „sad”, trist), o fosta diva sau vesnica mireasa ramasa fara adulatori, care vrea ca pret parul povestitoarei Liev (firul vietii), parul celei care i se parea dezgustator de urata in naturaletea ei. Sadie e simbolul omului captiv in formele aparentei.

Concluzia: Liev (Viata) e povestitoarea, dar oricarei povestiri ii trebuie Cerneala (Ink) spre a fi scrisa. Singura „lupta” e aceea de a ne aminti cine suntem. Atunci cand ne unim cu adevarul a cine suntem putem spulbera toate mastile, revenind in lumina si iubire.

Ca sa deschizi o inima trebuie s-o inconjori in causul palmelor, sa incerci s-o deschizi din toate partile simultan si sa fii curios ce-i inauntru. Mi s-a zis deseori Liv. Mi s-a zis ca as fi o povestitoare buna. Dupa ce am gasit lumina din intuneric, am deschis o cutioara in forma de inima, curioasa ce era inauntru. Era zahar cubic, ramas dintr-o fosta excursie, de altadata…

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Ink" (2)

  1. Iti multumesc pentru ca ai explicat ceea ce simbolizeaza numele lor. Nici nu am constientizat pana acuma ca ar fi avut vreo semnificatie.

    Apreciază

    • Cu placere! Banuiam🙂 Filmul e prea plin de simboluri ca sa nu fi existat un sens in toate. Eu iti multumesc ca mi l-ai recomandat. Mai vreau recomandari🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: