Forta nelimitata a sinelui trebuie folosita doar prin proiectii idealiste de genul: “Sunt fericit”. Nu conteaza cum anume, starea aceasta nu trebuie conditionata si legata de nimic, cu atat mai putin de relatii, de nevoi, de ceva material, vizibil, palpabil. Conditionarile tin de ego. El proiecteaza fericirea in relatii, in satisfacerea nevoilor, in lucruri materiale, vizibile, palpabile.

Sinele nu stie, el descopera pe parcurs cum anume este fericit, sinele habar n-are ce vrea, ce ii trebuie. In sine e Dumnezeu. Asa experimentam viata, asa aflam intr-adevar ce avem nevoie. Surpriza, dar noi chiar nu stim ce vrem sa experimentam, ce anume ne trebuie, ce ne face fericiti, fiindca sinele e neutru. Decidem, alegem, apoi constatam daca alegerile noastre ne-au facut fericiti sau nefericiti, asa invatam de fapt ce ne trebuie.

Ideea noastra gresita despre fericire e in nevoile egoiste ale ego-ului, de aceea nu trebuie sa ne dorim decat sa fim fericiti si apoi sa asteptam cu rabdare si consecventa ce urmeaza sa ni se intample, de abia atunci aflam ce ne face intr-adevar fericiti. Iar raspunsul va fi mereu in ceva mai presus de noi, adica mai presus de ego-ul nostru, intr-o proiectie spirituala prin care sa cautam lumina, divinul.

Orice scop marunt, odata atins, orice nevoie, orice placere, odata satisfacute, inceteaza sa genereze “fericire” si incepem sa realizam ca resimtim cumva un gol. Cand intelegem ca totul este paradoxal in planul acesta material si vizibil, incepem sa ne dorim accederea intr-un plan superior, in care constiinta ne genereaza alte perceptii. E un prim pas al iesirii din iluzie, din necesitate, din nefericire, prin fixarea unui scop mai inalt decat noi insine, un scop “idealist”, aparent intangibil, cum ar fi fericirea sau contemplarea divinului.

Daca proiectam si canalizam energia noastra doar pe dorinta profunda de a fi fericiti, o sa vedem ca e incredibil ce ni se va intampla, insa trebuie sa lasam misterul asta neelucidat, sa nu incercam sa-l controlam, altfel ne opunem chiar noi propriei fericiri, fiindca o vrem musai asa si pe dincolo, iar daca o vrem sub o forma anume inseamna ca iar ne-a inselat ego-ul. Fericirea pura nu e conditionata, apare din misterul pe care il lasam in fata noastra, cand ne bucuram responsabil si constient doar de prezent si de ce ne ofera clipa de acum. Cel care nu invata sa fie fericit intr-un permanent acum, nu va fi nici in clipa urmatoare si nici in viitorul indepartat. E semnul clar ca e prins in iluzia mintii sale limitate, in conditionarile ego-ului, in cercul vicios al suferintelor karmice.

Un om fericit si implinit cu sine insusi nu face proiectii pentru nimic, nu are nevoie de ceva/cineva, nici de un anumit nivel de trai, nici de alte lucruri pragmatice, nu e atasat de aceste conditionari, e pur si simpu liber si fericit indiferent unde s-ar afla, ce ar avea sau ce ar face, fiindca e conectat la sine. Intreaba un om daca e fericit cu sine daca ar pierde tot ce e lumesc, ca in pilda lui Iov, si in raspunsul lui sincer sta adevarul. Daca iti va raspunde ca nu ar fi fericit sau ca i s-ar parea chiar absurda o astfel de intrebare, atunci el ascunde o nevoie, un gol, o lipsa, o nesiguranta, adica o frica a ego-ului care il impiedica sa se apropie, cu iubire, de sine.

In relatiile cu ceilalti tot ce trebuie sa invatam e ca ne sunt oglinda. Numai sub acest unic aspect ar trebui sa ne preocupe dezvoltarea noastra. Tot ce nu ne convine la altul ne reflecta propriile neputinte, goluri, nesigurante si frici. Din acest motiv e inutil sa ne suparam pe altul, el „inconstient” chiar ne ajuta sa ne vedem asa cum suntem si refuzam sa percepem singuri, cu sinceritate. Facem un important salt din punct de vedere spiritual cand incetam sa acuzam si incepem sa analizam ce nu ne convine numai si numai prin prisma noastra. Astfel intram in rolul omului liber si responsabil care nu se victimizeaza si nu se plange niciodata, care va spune despre cel care i-a facut cel mai mare rau posibil: „Ii multumesc din inima, m-a ajutat enorm sa ma vad pe mine insumi, e o persoana minunata, chiar daca el poate nu stie inca asta.”

Corpul fizic ne traduce extraordinar de bine mesajele sinelui, prin toate reactiile lui. Cand invatam sa-l ascultam si sa-i descifram mesajele, invatam enorm despre ce vrea sinele nostru sa ne transmita, discernem mult mai precis adevarul. Corpul ne traduce emotiile ego-ului, cauta si doreste serenitatea sinelui. Corpul fizic ne este cel mai bun prieten din aceasta viata, precum bine spunea Lise Bourbeau.

Toate legile spirituale ne indeamna sa traim acum, sa fim in prezent, sa ne raportam la clipa prezenta ca si cum ar fi tot ce am avea si tot ce conteaza. Ca energia sa curga liber, trebuie sa renuntam la defensiva, la control, la proiectii, la asteptari, la ganduri, la cinism, la nesigurante, la frici.

Iata cateva invataturi pe ni le-a daruit Aïvanhov:

Anunțuri

Comments on: "Numai un ideal inalt aduce implinirea" (2)

  1. Ciao,

    Da bine le zici, rezonez cu tot ce ai scris mai sus. Da eu m-as avanta si mai departe si spun ca poate nu doar sinele (mintea superioara) invata mereu si nu este a tot stiitoar dar chiar si sursa, contiinta (nemanifestul, d-zeu) invata permanent prin infinitele forme pe care le ia. Daca eu invat si sursa invata, eu fiind sursa in interior.
    Energia este neutra, nu are minte deci nu judeca, este doar o simpla unealta a contiintei pana cand intervine ego-ul, identificarea cu forma, cu energia si atunci lucrurile o iau razna.
    Are Bashar o vorba – mintea fizica este construita exclusiv pentru perceptie in timp ce mintea superioara (sinele) este cea care concepe avand un vantage point mult mai larg, out of time. Lucrul cel mai minunat pe care mintea fizica il poate concepe, imagina, creea pentru mintea superiora reprezinta podeaua, un lucru banal.

    Apreciază

    • Pai, e bun avantul tau, e foarte bun! 🙂 Ai zis foarte bine, exact asta am incercat sa exprim si eu: ca sursa, nemanifestul, Dumnezeu experimenteaza si invata. Cand am auzit asta prima oara, am ramas perplex: Poftim? Am inteles eu bine? Dumnezeu experimenteaza prin noi Creatia? Dar de ce ar avea nevoie sa faca asta? Am primit inapoi un zambet cald si explicatia simpla ca „buna ziua”: Pai, daca tu ai face o mancare, ai pune ingredientele, etc., si ai privi produsul finit, nu ai vrea s-o gusti ca sa-ti dai seama cum este? Nu crezi ca numai gustand-o iti poti da seama daca-i buna, daca ii mai trebuie ceva, etc.? Nu ti se pare, deci, normal ca si Dumnezeu sa-si „guste” Creatia? 🙂
      Vremurile astea sunt pline de o energie extrem de puternica, prin care avem o sansa fantastica de a evolua pe fast forward, ca Tarzan care prinde lianele cele mai puternice, care sa-l duca cel mai departe. Nu ca ar fi comparatia cea mai nimerita. 🙂
      Toate turbulentele pe care le simtim sunt fiindca se curata constiinta universala, impreuna cu cea a planetei, de gunoaie reziduale adunate in atata amar de vreme, in atatea vieti. Practic, ni se returneaza ca intr-un efect de bumerang energiile naspa cu care am „poluat” inainte, in alte vieti. Dar avem sansa sa le aruncam la randul nostru, sa le ardem, putem sari peste karme. Traim niste vremuri incredibil de intense, interesante si pline de frumusete.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: