Comments on: "Infinitul – calatoria suprema" (2)

  1. Este tare fain documentarul. Iara apare analogia cu masina si soferul. Unii au talent inascut l-a sofat altii sint anti-talent la sofat iar altii nici nu exceleaza dar nici nu sint slabi, acestia din urma pot ajunge sa exceleze prin experienta, prin munca. Asa se face ca unii isi conduc corpul in boala si sufera pana mor iar altii castiga aur la olimpiade transformandu-si „masina” dintr-o dacie intr-un ferrari.

    Imi place perpectiva prezentata in care fiecare este responsabil pentru tot, inclusiv de parintii pe care ai are. De cand ma stiu aud ca noi nu ne putem alege rudele ci doar prietenii, soarta asta ne bate sau ne binecuvanteaza cu orice. Dar putini se intreaba cine-i soarta poate si din frica, pentru ca ar afla ca soarta=eu, dar „eu” nu am vrut astfel de parinti, frati… nu poate fi asa… =))).

    „Saracii” de noi, abia acum invatam cu greu sa iesim din „masina” de parca chestia asta ar trebui invata in loc sa fie ceva firesc, intuitiv. Si asta se intimpla la putini ca restul nici macar nu stiu ca sint soferi care conduc intr-o „masina”. Mie mi se pare o comedie doar popcornul imi mai lipseste. We are dumber than the dumbest thing I can thing about =)).

    Apreciază

    • hi, hi, cand m-am urcat prima oara in masina, la scoala de soferi, instructorul m-a intrebat daca mai condusesem 🙂 s-o fi referit la reincarnare? multi cred ca anumite chestii pot fi facute doar prin talent, dar eu sunt de acord cu tine, practic oricine poate face orice, reusind mai mult sau mai putin, e drept ca talentul face o diferenta enorma, dar asta nu inseamna ca nu se poate… daca eu invat acum sa cant la chitara, asta nu inseamna ca ma astept sa devin santana :))) si nici ca am talent, dar imi place si vreau sa stiu. chiar ma amuzam gandindu-ma ca as fi in stare sa fac si eu ca socrate, inainte sa bea cucuta, el in loc sa se gandeasca la salvare sau sa se vaicareasca, voia sa invete sa cante la flaut! tare mi-a placut chestia asta. povestioara am gasit-o aici:http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/05/09/socrate-si-cum-se-poate-muri-pentru-o-idee/
      mai nasol cand ti se da ferrari si il faci zob, nu ai grija de el, il forjezi si ajungi sa ramai de caruta, de trece unu’ cu dacia caraind pe langa tine :))
      da, cica noi ne alegem parintii, fiindca asa primim incarcatura emotionala din copilarie, care ne e lectia la care am ramas, si pe care trebuie s-o invatam ca sa trecem clasa. noi trebuie sa le depasim lor „pacatele”, sa nu le repetam ca la xerox, iar ei (culmea!) trebuie sa invete de la noi cum se face. pare destul de logic, daca te gandesti ca in noi se regasesc adunate toate calitatile si defectele lor, plus zestrea genetica conjugata, adica noi suntem mai puternici decat ei, suntem 2 in 1 🙂 pare logic ca „solutia” lor sa se gaseasca in noi, ca si cum noi ar trebui sa fim o forma a exprimarii armoniei a tot ce am mostenit, o imbinare non-conflictuala a tuturor defectelor lor, pentru care avem atuul tuturor calitatilor lor. mie mi se pare tare frumoasa chestia asta. ma uitam deunazi la un filmulet in care ai mei se prosteau intr-un concediu si dansau jucandu-se cu niste linguri, in timp ce spalau vasele, si erau atat de simpatici, ca doi copii, incat m-am gandit ca asta e tot ce conteaza.
      zici ca abia acum invatam sa iesim din masina, mi-a venit sa rad: tare imi place s-o parchez drept si frumos :)) si sa nu-i incurc pe altii. imi place „dialogul” pe care il ai cu altii cand esti la volan, aici nu tine totul de reguli, adesea e vorba de o toleranta intuitiva. cunosc persoane care injura la volan si nu au toleranta in trafic, dar ma amuza oamenii astia, fiindca, saracii, isi injura propriile frustrari si neputinte, tre’ sa-i lasi sa se duca in treaba lor. instructorul meu de la scoala avea o vorba: p’asta care se grabeste si-i paseaza „destept” pe toti, il gasesti mai incolo oprit de politie sau, daca da peste altul ca el, il gasesti la spital.
      m-a distrat faza comediei cu popcorn. ei, hai, nici chiar asa, suna cinic ultima ta propozitie, n-ai vazut ce zic oamenii aia din filmulet, ce sansa fantastica e sa primim un corp, cat trebuie sa stam la rand pentru asta? e o experienta tare interesanta. aud uneori oamenii mirandu-se cat de repede trec anii si zambesc in sinea mea. pai, normal ca trec repede daca nu constientizezi cat mai mult din timpul vietii tale si-ti narcotizezi mereu constiinta alergand dupa himere. te pomenesti ca imbatranesti fugind de viata si n-ai inteles nimic la final, asa incat pe patul de moarte te apuca regretele a tot ce nu ai facut, n-ai simtit, etc. nu-ti da nimeni pe tava trairile astea, trebuie sa intinzi mana sa le iei ca la un bufet suedez.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: