In ajunul mortii inteleptului Socrate, un prieten se duce la inchisoare sa-l viziteze si dadu acolo peste un profesor de muzica, care il invata pe filozof un cantec la lira.
– Pai cum, exclama prietenul, maine vei muri si astazi mai inveti un cantec nou?!
Iar Socrate i-a raspuns:
– Dar cand sa-l mai invat, dragul meu?

Intr-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, vazandu-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu niste specialitati culinare, ii zise in batjocura:
– Cum, si filozofii mananca lucruri atat de bune?
– De ce nu?, ii raspunse Rene Descartes. Iti inchipui, poate, ca natura a creat lucruri delicioase numai pentru prosti?

In carnetele sale, Leonardo da Vinci si-a notat, alaturi de numeroase schite, studii, informatii, si unele anecdote spuse prietenilor. Iata una din ele:
Un pictor care avea niste copii foarte urati, fiind intrebat cum e cu putinta ca el, care a pictat tablouri atat de frumoase, sa aiba astfel de copii, a raspuns: „Tablourile le-am pictat ziua, in timp ce pe copii i-am facut noaptea!”

Cea mai importanta descoperire atribuita lui Pitagora este celebra teorema care-i poarta numele: patratul lungimii ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma patratelor lungimilor catetelor.
Legenda spune ca, dandu-si seama de importanta extraordinara a descoperirii sale, de bucurie, el a dat un mare ospat in cinstea zeilor, pentru care a sacrificat o suta de boi, la care au fost invitati atat bogatii, cat si saracii.
Despre aceasta imprejurare Hegel a facut o observatie ironica: „A fost o veselie si o sarbatoare a spiritului. Pe socoteala boilor!”

Sotia filozofului si matematicianului grec Pitagora era o femeie instruita si inteligenta. Fiind intrebata dupa cat timp se purifica o femeie care s-a impreunat cu un barbat, a raspuns: „Cu propriul sot, imediat, cu altul, niciodata”.

Talleyrand statea intr-o zi intre doamna de Stael si doamna Récamier, galant cu amindoua, totusi cu o nuanta destul de pronuntata pentru cea de-a doua.
– In sfarsit, spuse d-na de Stael, oarecum dezamagita, daca am cadea amindoua in apa, pe care ai salva-o mai intai?
– O, doamna baroana, raspunse Talleyrand, sunt sigur ca inotati ca un inger.

Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce intr-o zi dis-de-dimineata in vizita la o doamna cu care era prieten. Doamna il primeste in capot si se scuza:
– Vedeti, domnule Fontenelle, ma scol pentru dvs!
– Da, doamna, dar va culcati pentru altul!, mormai suparat filosoful.

Obiceiul marelui dramaturg francez Jean Racine era sa-si declame versurile plimbandu-se. Nu de putine ori uita unde se afla si le recita cu glas tare. Patetismul cu care le spunea misca de multe ori pe muncitorii care lucrau la palatul Tuilleries. Acestia credeau despre dansul ca e un om deznadajduit, care avea de gand sa se sinucida!

Henric VIII, regele Angliei, hotari sa trimita un episcop la Francisc I, regele Frantei, intr-o vreme cand relatiile dintre cei doi monarhi erau foarte incordate. Episcopul ii obiecta ca misiunea incredintata ii punea viata in primejdie.
– Sa nu-ti fie teama! riposta Henric. Daca Francisc te va ucide, voi pune sa fie decapitati francezii aflati in puterea mea.
– Va cred, spuse episcopul. Mi-e teama insa ca nici unul dintre capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!

Napoleon avea o formula favorita pentru a-si exprima dispretul pentru cineva:
– E penultimul dintre oameni!
Intrebat de ce penultimul, imparatul a raspuns:
– Ca sa nu descurajez pe nimeni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: