Slow motion. No stress!

Am aflat de curand aceasta poveste, desi cred ca e mai veche si poate chiar a circulat prin casutele de mail. Mie mi-a placut foarte mult, asa ca o redau in continuare:

„In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. E foarte interesant sa lucrezi la ei. Aici, orice proiect necesita doi ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Asta e o regula.

Procesele de globalizare provoaca unora dintre angajati (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezueleni, mexicani, australieni, asiatici, etc.) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se potriveste deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor.

Suedezii dezbat si iar dezbat, organizeaza numeroase sedinte, fac evaluari si muncesc intr-un ritm mult mai lent. Uimitor e ca acest stil da mereu rezultate, in ritmul lor, astfel ca alaturand necesitatea chibzuita cu tehnologia potrivita, ei nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui stat din Mexic;
2) Nu are decat 9 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 750.000 de locuitori, cam cat o localitate mica din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson, Electrolux, Nobel Biocare, etc.

Suna bine, nu-i asa? Ca sa va faceti o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA!

Trebuie sa spun ca nu cunosc alt popor care sa aiba o educatie comunitara ca a suedezilor. Va voi povesti o scurta intamplare ca sa intelegeti asta.

Prima data cand m-am dus in Suedia, in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma ducea in fiecare dimineata la serviciu cu masina lui. Era septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca mereu masina foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2.000 de angajati cu masina la serviciu.

In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar intr-una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:

– Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada…
El mi-a raspuns pur si simplu:
– Nu, dar noi ajungem foarte devreme si avem tot timpul sa mergem pana la intrare, iar cei care ajung tarziu au mai multa nevoie decat noi sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut! Aceasta intamplare a fost suficienta ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit „Slow Food”. Asociatia Internationala a Alimentatiei Lente (Slow Food International Association), cu sediul in Italia. Simbolul sau este melcul. Aceasta miscare „Slow Food” sustine ca oamenii trebuie sa manance si sa bea incet pentru a savura mancarea, pentru a se bucura de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si  punand accent pe calitate.

Scopul lor este acela de a se opune spiritului „Fast Food” si de a contrazice tot ceea ce reprezinta acesta ca stil de viata. Aceasta miscare, „Slow Food”, reprezinta baza pentru o miscare mult mai ampla, numita „Slow Europe”, dupa cum descrie revista „Business Week” intr-una din editiile sale europene.

Totul a pornit de la analiza grabei si a nebuniei generate de globalizare, a dorintei de a avea mult si totodata slab calitativ, in ce priveste calitatea vietii sau calitatea umana.

Conform revistei „Business Week”, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implementat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%.

Aceasta atitudine, numita „Slow Attitude”, atrage chiar si atentia americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se lucreze mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci sa se realizeze ceva cat mai bine, cu atentie la detalii si cu mai putin stres.

Aceasta atitudine reprezinta o intoarcere la valorile familiei, la principiile prieteniei, ale timpului liber, ale relaxarii, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere „aici”, in prezent si in concret, opus lui „global”, indefinit si anonim, inseamna a reveni la valorile esentiale ale fiintei umane, la micile placeri ale cotidianului, ale vietii simple, ale convietuirii, ale religiei si ale credintei.

„Slow Attitude” inseamna un mediu de lucru mai putin coercitiv, mai vesel, mai benefic pentru angajati si totusi mai productiv, un mediu in care toti oamenii muncesc cu placere, facand ce se pricep mai bine. E recomandabil sa ne gandim in amanunt la toate acestea.

E posibil ca vechile proverbe: „Cu rabdarea treci marea” si „Graba strica treaba” sa merite din nou atentia noastra in aceste vremuri nebune. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul sau tara noastra sa inceapa sa dezvolte programe serioase, vizand calitatea dar excluzand graba, tocmai pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?

In filmul „Parfum de femeie” e o scena de neuitat in care orbul, interpretat de Al Pacino, invita o fata la dans si ea ii raspunde:
– Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand.
La care orbul ii spune:
– Stii, viata se traieste intr-o clipa!
Apoi danseaza cu ea un tango.
Cel mai bun moment al filmului este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand mereu sa economiseasca timp si sunt contemporani cu clipa doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada, poate pentru ca goneau prea tare ca sa ajunga la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, incat uita sa traiasca in prezent. Iar prezentul e singurul timp care exista cu adevarat.

Cu totii dispunem pe aceasta planeta de acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta rezida in felul in care cheltuim aceste ore fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment pentru ca, dupa cum zice John Lennon: „Viata este ceea ce se intampla in timp ce noi planificam viitorul”.

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate ca sa nu piarda timpul, atat de valoros in aceasta lume globalizata.”

Va multumesc si eu!

P.S. Pozele sunt facute pe faleza inundata a Brailei, unde niste melci nu s-au sfiit sa mi se suie pe picior, iar eu am avut rabdare sa-i las sa se catere. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: