Umbra lui Noica la Paltinis

Dinspre Rasinari, ne indreptam spre Paltinis, una dintre cele mai frumoase localitati montane romanesti. Parcam in apropierea vilei lui Noica si ne cataram, alunecand prin zapada, catre casuta adapostita printre copaci. Batem la usa si ne deschide un tanar binevoitor, conducandu-ne la etaj, in camaruta ocupata pe vremuri de Noica. Mica si aproape claustrofoba incapere a ramas singura intacta, nerestaurata, din restul vilei. La intrare e strajuita de picturi ciudate, intruchipand focuri si mamuti. Autorul lor, pictorul Vespasian Lungu, ii spusese razand filosofului ca, daca tot traieste auster ca intr-o pestera, atunci ii va decora peretii cu picturi rupestre.

 

Tanarul, doctor in filosofie si asistent al lui Gabriel Liiceanu, ne povesteste toate acestea pe un ton bland si cald. Aflam ca Noica s-a autoizolat de bunavoie, alegand Paltinisul pentru linistea oferita si pentru facilitatea unei cantine de muncitori din apropriere. Isi vizita foarte rar sotia, ramasa la Bucuresti, dupa instalarea sa la Paltinis. Casuta din padure nu i-a apartinut niciodata, averea fiindu-i confiscata de comunisti. Vila 23 era proprietatea OJT-ului, cu mobilier tipic, compus din doua paturi mici, acoperite cu paturi subtiri si aspre, de culoare albastru spalacit cu dungi albe, cum poate va amintiti ca erau pe vremuri in turism, o masa cu un scaun, o chiuveta mica, un cuier de lemn si doua noptiere.

Unul dintre paturi servea pe post de biblioteca, plin de carti, in celalalt dormea Noica. O placa de lemn ii servea drept masa de scris, pe pat, din cauza batailor crunte aplicate de comunisti nemaiputand sa sada pe scaun. Cateva obiecte vechi care i-au apartinut zaceau rasfirate pe placa de lemn de pe pat: ochelarii, pipa si cutitasul de curatat tutunul, cartile. In cuier erau agatate paltonul, palaria, fularul si caciula sa.

Tanarul ne povesteste ca  Noica platea 8 lei chirie pe zi. Avea obiceiul de a face zilnic pe jos turul de 7 km al Paltinisului. Celebrele discutii cu studentii Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Sorin Vieru, aveau loc intr-o camera asemanatoare, situata un pic mai sus pe poteca din padure. Mobila era identica si acolo dormeau studentii cand veneau in vizita. Casuta aceea a fost demolata si i-a luat locul un bloc mare si gri, ramas neterminat, prin care vantul suiera sinistru in gavanele oarbe ale ferestrelor.

Noica a trait auster si aproape monahal. La 78 de ani s-a accidentat, impidicandu-se de covorul stacojiu care acoperea dusumeaua de scandura. Si-a fracturat femurul si a fost spitalizat, insa starea sa generala de sanatate era foarte proasta, fiind un batran singur si neingrijit, care traia in mizerie. De fapt, confortul si curatenia unui camin nu l-au interesat niciodata prea mult.

Slabit, la cateva saptamani de la accident a murit, fiind ingropat, dupa dorinta sa, la Schitul Paltinis. Era o notorietate si oamenii il cautau, de aceea a dorit sa se izoleze, pentru a se dedica exclusiv lecturii si scrisului. A trait si a murit modest, n-a mai ramas aproape nimic material in urma sa, in afara de aceste cateva obiecte, si-a incheiat tanarul doctorand povestea.

 

O liniste grea s-a asternut precum praful peste lucrurile ponosite si vechi din mica incapere cu aspect de carcera. Aerul padurii inzapezite ne-a umplut narile flamande. Ne-am reluat urcusul spre poteca, parca dezamagiti de a fi gasit atat de putin din Noica acolo. Cateva obiecte de uz personal, un mic mormant, amintirea inca vie a fostilor studenti initiati de maestru in „agora” casutei OJT si filele cartilor scrise, atat a ramas. Plesu si Liiceanu se apropie si ei politicos de batranete, Sorin Vieru, blandul, caldul si iubitul profesor Sorin Vieru este deja batran, asa ca vor ramane in final, nemuritoare, doar gandurile marelui filosof, asternute pe hartia sprijinita pe placa ovala de lemn.

Cei doi fosti studenti, Plesu si Liiceanu, au traversat o viata de familie impletind-o cu chemarea Sophiei, au fost dascalii unor generatii intregi de invatacei, printre care m-am numarat si eu, au calatorit, s-au implicat activ in cadrul societatii, Plesu fiind o scurta vreme ministrul culturii, in pofida dezaprobarii sau reticentei prietenului sau. Liiceanu a devenit cel mai cald filosof al vremurilor noastre, scrierile sale, mai ales ultima sa carte „Scrisori catre fiul meu”, disecand umanul din sine cu bisturiul ascutit al analizei cu care taia in carnea vie a teoriilor si conceptelor. Cred ca Liiceanu este, inainte de toate, un om de o normalitate si un echilibru debordante, e posesor al unui BMW botezat Siegfried, este un dascal a carui voce baritonala calda vrajeste auditoriul printr-un discurs structurat, logic, pe alocuri de un fin umor si aristocratic de elegant. Era o magie electrica in amfitreatrul plin pana la refuz, in care studentii se inghesuiau chiar si pe jos, intr-o liniste desavarsita in care numai glasul lui Liiceanu se auzea, pe cand eram studenta la filosofie.

Maestrul Noica, singur si insingurat, vegheaza nu din umbra modestului loc in care odihnesc ramasitele sale pamantesti, ci din umbra paginilor ferecate intre coperte si clasificate pe un raft dedicat filosofiei romanesti. Mi-am dat seama ca nu l-am cautat pe Noica in locul potrivit si am pornit tacuti spre casa.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Comments on: "Umbra lui Noica la Paltinis" (3)

  1. eeee, la noi nu se stie niciodata cand ne vine dorul de duca … am zis la anul ptr ca anul asta avem deja concediul programat si oricum plecam mai tot timpul in moldova la neamurile lui. dar anul e lung … poate in toamna ajungem si la munte ; daca nu, in iarna sigur.

    Apreciază

  2. „Ne-am reluat urcusul spre poteca, parca dezamagiti de a fi gasit atat de putin din Noica acolo.” ….nici noi nu ne asteptam sa gasim prea mult acolo anul trecut in septembrie cand am urcat la Paltinis …dar n-am avut nici macar norocul sa gasim un indicator, un om care sa ne indrume incotro sa o luam sa gasim acel „putin”… am urcat am cautat dar nimic… poate era inchis , cum zici ca ai gasit de multe ori … in schimb cred ca recunosc aratarea gaunoasa de care vorbesti si pe care mi-am imaginat ce bine i-ar sta facuta una cu pamantul sa nu se cunoasca ca a fost vreodata asa ceva in padurea aia frumoasa si in aerul ala pentru care chiar merita sa bati drumul pana acolo.
    si iar imi faci dor de munte , si iar ma roade „invidia” …si iar sper ca la anul sa ajungem si noi la munte neaparat.
    pacat ca drumul de intoarcere v-a fost umbrit de asa un eveniment urat … bine ca ati scapat teferi ( macar fizic, psihic banuiesc ca nu e usor sa treci peste asa ceva)…
    La Rasinari ati fost? imi amintesc ce liniste si bogatie de culori era in ziua de toamna cand am fost noi , imi amintesc o bisericuta si un cimitir in care pe cruci erau trecute si numele persoanelor care nu au decedat inca… stii ceva despre asta? noua ni s-a parut interesant dar si semnificativ pentru felul in care privesc oamenii de acolo moartea…

    Apreciază

    • Accidentele in lant au fost la dus, la intors faza cu ala care a depasit pe linie continua. A fost socant atunci, insa noi suntem „oarecum” obisnuiti cu socuri de-astea la cate drumuri avem, ma refer la sperieturi care pot genera ceva nasol. Totusi un accident si inca atat de aproape nu mai vazuseram. M-am straduit sa uit imaginile…Oricum, nasol pe soselele Romaniei…
      La Paltinis si la Rasinari (unde e casa lui Cioran), am fost de mai multe ori, singuri sau cu amici. La Paltinis ne intoarcem mereu cu drag, ne leaga niste amintiri frumoase. La Paltinis a fost prima mea iesire „in concediu” cu ai mei, cand aveam trei ani.🙂
      De cimitirul din Rasinari, unde exista si numele celor care nu au murit nu stiam, acum am auzit prima data. Nu imi place in mod deosebit sa vizitez cimitire, mi se par sinistre.
      De abia la anul puteti veni la munte?😦

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: