Timp de seara

Seara casca lenesa, intinzandu-si
membrele feline pe o sofa de marmura.
A venit Timpul s-o scoata in oras, s-o plimbe
pe strazile piperate cu pasi marunti ca ploaia,
care scrasnea in merii carunti.
I-a rasfirat parul la ceafa cu un fior pagan
si cateva frunze i s-au desprins de la san;
Timpul trecea aristocrat de-a dreapta ei inganand
o strofa clasica, prafuita de algoritmii ce haituiau luna
flamanda dupa o ciozvarta de noapte.
Seara se lasa pe banci domol, fluturandu-si
poalele rochiei in nuante de caise coapte,
dezvelind brate de alabastru,
un pic sifonat si peticit pe la coate.
C-un zambet lasciv, cules de pe o coarda de veche vioara,
Seara lua Timpul la brat mergand sa culeaga,
de pe crengile rasfirate din merii carunti,
privighetorile uitate de fosta primavara.

Copyright Logo Livia Bonarov

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: