Iubire fara cauza si efect

Iubirea a framantat mereu omul. Iubirea este subiectul central al artelor, al religiilor. Iubirea este considerata totuna cu Dumnezeu, cu Creatorul, cu divinitatea, cu orice este mai presus de om si neinteles, aparent inaccesibil acestuia, prin propria gandire si simtire.

Cum ai putea recunoaste ceva ce nu stii ca esti, ceva ce nu stii si nu crezi ca este in tine? Daca am arata o inima umana unui om care habar nu are ce-i asta, unui analfabet care nu stie biologie sau anatomie, credeti ca ar recunoaste acest organ ca fiind unul la fel cu acela care ii bate in piept si il mentine in viata? Cum am putea sa recunoastem iubirea in lume, in exterior, daca nu o regasim mai intai in interiorul nostru, in noi insine?

Haideti s-o cautam. Pe unde o fi? Intr-un ventricul, intr-un gand, intr-o sinapsa, intr-un concept? Sa fie doar o idee, o notiune frumoasa si inaccesibila? Un vis despre o alta lume, mai buna, care nu e aici, acum? Sa nu fie, oare, iubirea contemporana cu noi?

Cu cat gandim mai mult despre iubire, cu atat ne putem da cu usurinta seama ca iubirea nu poate fi gandita. Nu poate fi teoretizata. Iubirea doar se traieste si se practica. Toata lumea vrea iubire neconditionata dar nimeni nu se inghesuie s-o dea. Dar daca am primi gratuit o diploma de muzician, ne-ar face asta, oare, capabili sa cantam?

Iubirea ta nu te va schimba decat pe tine, in primul rand, iar asta e tot ce conteaza pentru tine. Nu e deloc musai sa aiba vreun efect asupra altuia si nici sa schimbe ceva in lume. Dimpotriva! Iubirea neconditionata accepta lumea asa cum este, nu vrea si nici nu incearca s-o schimbe. Daca ar iubi lumea conditionat, in functie de lume, daca ar iubi lumea doar daca lumea ar fi asa si pe dincolo, iubirea nu ar mai fi neconditionata. S-ar contrazice singura. S-ar desfiinta singura, s-ar autoanula de parca s-ar lepada de Dumnezeu. Nu exista nimic in afara iubirii si nu exista nimic ce iubirea n-ar putea iubi.

Iubesc pentru ca…? Sau iubesc cu toate ca…?

Iubirea neconditionata este mai presus de cauza si de efect. Este pura, este libera. Iubirea neconditionata nu are nevoie de o cauza si nu o intereseaza niciun efect. E cea mai puternica si blanda forta. Nu exista nicio putere mai mare decat ea, fiindca orice alta putere este conditionata si, asadar dependenta de ceva, pe cand iubirea neconditionata este complet independenta.

Daca iubirea nu e fara asteptari, atunci mereu vom depinde de ceva si mereu ne va lipsi ceva. Iubirea neconditionata este sinonima cu libertatea deplina. Cum sa facem cate un pas in directia iubirii neconditionate? Un pas mic pentru om si un salt urias pentru omenirea dintr-insul?

Prin practica de zi cu zi. Sa ne amintim si sa ne repetam zi de zi:
Nimeni nu ti-e dator cu nimic!
Nimeni.
Nu ti-e dator.
Cu nimic.
E atat de simplu…

balloon heart

Renunta la iluzia ca ești sau ca trebuie sa fii o persoana importanta, care e musai sa conteze in ochii si in viata celor din jur. Renunta si la iluzia ca trebuie sa te victimizezi, in caz ca nu contezi.

Nimeni nu e dator sa te iubeasca. Nimeni nu ti-e dator sa-ti fie fidel doar pentru ca tu ești fidel. Nimeni nu e dator sa te ajute sau sa-ti fie alaturi in clipe grele.

Nimeni nu e dator sa-ti ofere ceva, sa-ti fie prieten, sa se comporte sincer si onest cu tine. Nimeni nu ti-e dator sa te inteleaga. Sa te compatimeasca sau sa te linisteasca. Sa te asculte. Sau sa rada la glumele tale.

Nimeni nu ti-e dator sa umple golul din tine si din viata ta. Nimeni nu e dator sa-ti impartaseasca ideile sau sa fie de acord cu tine. Nimeni nu e dator sa-ti fie pe plac. Sau sa te faca sa te simti bine. Nimeni nu e dator sa te faca sa te simti mai bine decat te simti singur. Sau sa te faca sa te simti mai putin singur.

Nimeni nu e dator sa te angajeze pentru ca esti un bun muncitor. Nimeni nu e dator sa te aprecieze. Sau sa-ti dea ce crezi tu ca meriti.

Nimeni nu e dator sa te creasca, sa aiba grija de tine, sa-ti ofere o viata indestulata si lipsita de griji. Nimeni nu e dator sa te apere si sa te fereasca. Nimeni nu e dator sa fie sau sa faca asa cum crezi tu ca ar trebui sau ca ar fi mai bine.

Nimeni nu e dator sa-ti intoarca aceleasi sentimente. Nimeni nu e dator se poarte cu tine asa cum te porti tu. Nimeni nu e dator sa fie ca tine. Nimeni nu ti-e tie dator sa fie dupa chipul si asemanarea ta.

Ne-am inteles?
Nimeni.
Nu ti-e dator.
Cu nimic.
Niciodata.
Deloc.
In niciun fel.

Doar asa ne trezim si deschidem ochii sa vedem cata bunatate este in lume, cand nu mai ingropam totul prin asteptari egoiste, prin „vreau” sau „imi esti dator sa…”?

Doar asa ne vom reaminti sa pretuim lucrurile simple si marunte pe care incepem cu usurinta sa le ignoram.
O vorba buna.
Un sprijin.
Un zambet.

Respecta alegerea celuilalt.
Nu mai incerca sa anticipezi sau sa controlezi totul.
Nu-ti place, pleaca, dar nu pata viața altuia.
Nimeni nu ti-e dator cu nimic.
Acesta este primul pas.
Mergi mai departe fara asteptari.
Nu mai lupta impotriva tuturor.
A disparut nedreptatea si a ramas doar multumirea.
Simti usurinta si simplitate.
Acum nu mai porți povara care te tragea mereu in jos.
Acum esti un om liber.
Esti liber sa asculți in liniste.
Esti liber pur si simplu sa fii.

Sursa: inspirat si adaptat dupa un articol postat pe ortodoxia.me, de Dmitri Gorelik.

Anunțuri

Medicamente noi la farmacii

Perle din colectia unor farmacisti:

Tinctura de pompolis aveti? = Tinctura de propolis
Bilobau aveti? = Bilobil
Extravilan aveti? = Extraveral
Mototol de 50mg aveti? = Metoprolol
Supozitoare Viorel = Supozitoare Voltaren
O cutie de vârcolac = Dulcolax
Calciu fosforescent aveti? = Calciu efervescent
Zgarda pentru tantari aveti? = Bratara contra insectelor
Faringo Hot Dreams = Faringo Hot Drink
Picaturile alea cu vișine = Visine
Striptis cu miere si lamaie = Strepsils cu miere si lamaie.
Sapunele de bagat in fund aveti? = Supozitoare
Calciu 3D = Calciu cu vitamina D3
Test de fidelitate = Test de sarcină
Aspirina buşită = Aspirina tamponată
Sexoralet aveți? = Hexoraletten
Electromicina =  Eritromicina

Sursa: Dan Bara (facebook)

facebook pills

La farmacie…
– Aveți ”AntiGrăsimin”?
– Nu.
– Dar ”CelulitoDisparin”?
– Nu.
– Dar ”AutoGreutinPierduto”?
– Nu. Cred că aveți nevoie de ”MaiPuținMâncărim”, ”MaiMultMișcăFundulin” sau ”StaiDeparteDeFrigiderin”.

Doua studii stiintifice au dovedit faptul ca emotiile noastre au directa legatura si influenteaza intreg mediul inconjurator.

ADN uman, izolat intr-un recipient etans, a fost plasat langa un om, subiect al experimentului. Persoanele care au participat la test au fost intens antrenate sa manifeste anumite emotii. In prezenta emotiilor pozitive, spiralele ADN-ului se relaxau. In cazul emotiilor negative, ADN-ul se contracta. Oamenii de stiinta au tras concluzia ca “emotia umana produce efecte care sfideaza legile conventionale ale fizicii.”

adn

Intr-un alt experiment conex, cercetatorii au observat efectul ADN-ului asupra lumii noastre fizice. Fotoni de lumina, care alcatuiesc mediul inconjurator, au fost observati in interiorul unui vacuum. Pozitiile lor naturale erau complet aleatorii. Apoi a fost introdus ADN uman in vacuum. Fotonii s-au aranjat cu precizie dupa modelul geometriei ADN-ului. Oamenii de stiinta care au asistat la acest experiment au descris comportamentul fotonilor ca fiind “surprinzator si neasteptat”, adaugand “Suntem obligati sa acceptam posibilitatea unui nou camp energetic.”

Rezultatele acestor experimente dovedesc faptul ca emotiile noastre au influenta asupra propriului ADN, iar ADN-ul nostru influenteaza intreg mediul inconjurator. Emotiile noastre transforma lumea din jur la propriu, la nivel fizic. ADN-ul este un cod programat pentru materializare concreta, fizica.

– Dumnezeu este însăşi simplitatea. Orice altceva este complex. Nu căuta valori absolute în lumea fizică, supusă relativităţii.

Aceste cuvinte au ajuns la urechile mele în timp ce contemplam, într-un templu, o imagine a zeiţei Kali. Întorcându-mă, m-am găsit în prezenţa unui bărbat înalt, a cărui îmbrăcăminte sau, mai bine zis, lipsa ei îl desemna a fi un pustnic pelerin (sadhu).

– Într-adevăr, aţi remarcat încurcătura mea, i-am surâs recunoscător, confuzia dintre aspectele bune şi teribile ale naturii, simbolizate de zeiţa Kali, a tulburat minţi mult mai puternice decât a mea!

– Sunt puţini cei care au pătruns acest mister al ei, a replicat pustnicul. Binele şi răul sunt enigma eternă pe care o propune existenţa fiecărei inteligenţe. Fără să încerce să o rezolve, cei mai mulţi oameni îşi pierd viaţa pedepsiţi, acum ca şi în zilele Tebei. Ici colo câte o fiinţă deosebită nu se lasă învinsă. Din sânul dualităţii Mayei.

good evil

– Vorbiţi cu convingere, domnule, am completat eu.

– Am practicat mult introspecţia sinceră, apropiere dureroasă de înţelepciune. A te observa pe tine însuţi, a-ţi controla propriile gânduri, este o probă teribilă şi tulburătoare, care sparge carcasa dură a egoismului. Dar adevărata analiză de sine operează matematic pentru a crea clarviziune. Calea exprimării personalităţii şi a recunoaşterii individului are ca rezultat producerea de egoişti, siguri de drepturile lor de a interpreta în manieră proprie Universul.

– Adevărul capitulează umil, fără îndoială, în faţa unei originalităţi atât de arogante, am completat eu, bucurându-mă de conversaţie.

– Omul nu poate ajunge la Adevărul absolut cât timp el nu a renunţat la pretenţii. Mintea umană se agită în lumea nenumăratelor iluzii. Oroarea câmpurilor de bătălie păleşte în faţa luptei pe care omul trebuie să o susţină în faţa duşmanilor săi interni! Aceştia nu sunt inamici ucigaşi pe care să-i poţi înfrânge prin mobilizarea unor forţe brute, exterioare. Prezenţi oriunde, neobosiţi, ei îl urmează pe om chiar şi în somn; echipaţi subtil cu arme otrăvite, aceşti soldaţi – dorinţele noastre meschine – caută să ne masacreze pe toţi. Vai de cel care a renunţat la idealul său cedând în faţa destinului! Ce este el atunci decât un neputincios stupid şi plin de josnicie?

– Venerabile domn, nu simţiţi nici o înţelegere pentru masele dezorientate?

Înţeleptul tăcu un moment, apoi răspunse indirect:

– A iubi în acelaşi timp Invizibilul Dumnezeu, Depozitarul tuturor Virtuţilor şi omul care, aparent, nu posedă niciuna, este adesea o adevărată problemă! Dar puritatea este un mare mister. Căutarea interioară înseamnă a descoperi imediat ce constituie unitatea tuturor minţilor umane – forţa motivelor egoiste din ele. Dar în acest fel percepi clar sensul fraternităţii umane! Această revelaţie este făcută să ne cufunde în umilinţă, care se schimbă în compasiune faţă de ignoranţii ce pierd din vedere posibilităţile salvatoare ale sufletului ce se examinează cu scrupulozitate.

– Sfinţii din toate timpurile au fost la fel de mâhniţi ca şi dumneavoastră de suferinţele umanităţii.

– Doar cel ignorant şi superficial îşi pierde responsabilitatea faţă de rănile celorlalţi, din cauză că se cufundă în propria sa suferinţă şi se preocupă de ea.

Trăsăturile austere ale pustnicului deveniră deosebit de blânde.

– Cel care practică disecţia propriului său eu va simţi în el expansiunea compasiunii pentru umanitatea suferindă. Eliberarea provine din înfrângerea cererilor egoului şi atunci dragostea divină va înflori pe un sol favorabil. Creatura se întoarce în cele din urmă la Creator, chiar dacă numai pentru a-l întreba în angoasa ei: ‘De ce, Doamne? De ce?’ Sub influenţa redutabilă a suferinţei, omul sfârşeşte prin a se arunca în braţele Prezenţei Infinite, ale cărei singure splendori trebuie să-l fascineze. (…) Cărămizile şi cimentul nu emit armonie divină; aceasta nu se poate manifesta decât în inimile oamenilor gata să se deschidă.

(Paramahansa Yogananda –  „Autobiografia unui yoghin”)

Sunetul poate produce lumina

 

“Toate premiile Nobel ii sunt datorate sonoluminiscentei.” (Kirk McDonald)

Sonoluminiscenta (SL) sau cum sunetul poate produce lumina. Sonoluminiscenta este o emisie slaba de lumina, care insoteste fenomenul de formare a bulelor de gaze (cavitatie) dintr-un lichid supus actiunii ultrasunetelor. Sonoluminiscenta inca reprezinta un mister pentru oamenii de stiinta. A fost descoperita in 1933, putand fi studiata abia in 1990 de Felipe Gaitan, la Centrul National de Acustica Fizica din Mississippi.

Pentru sonoluminiscenta e nevoie de un sunet cu o anumita frecventa, care trece prin apa. Ultrasunetele sunt molecule care oscileaza inainte si inapoi, creand zone de presiune mai mica sau mai mare. Cand sunetul trece prin apa, apa poate fi “despartita”, astfel incat zonele de mica presiune sa creeze o mica bula de vapori de apa, printr-un proces numit cavitatie.

Bulele de cavitatie nu sunt precum bulele obisnuite, pe care le stim. Bulele obisnuite apar in urma eliberarii gazului in apa, ca atunci cand expiram. Cavitatia creeaza bule in urma presiunii scazute care “rupe” apa, forteaza o cavitate in apa. Unele molecule se evapora rapid intr-o bula, deci nu este vorba despre vacuum , insa aceste bule au o presiune cu mult scazuta a aerului comparativ cu bulele obisnuite, de gaz. Asa ca bulele acestea colapseaza. Peretii acestor bule imping in interior, micsorand din ce in ce mai mult bula, astfel incat presiunea incepe sa creasca rapid.

Sunt cateva moduri prin care bulele care colapseaza in propriul interior ar putea produce caldura. O varianta ar fi aceea prin care presiunea sporeste, la fel si temperatura, pana la cateva mii de grade. Dar e la fel de posibil sa nu fie vorba doar despre presiunea sporita. Gazul din interiorul bulei s-ar putea transforma rapid in lichid, care ar putea, de asemenea, sa elibereze multa caldura. In orice caz, colapsarea ne ajuta sa intelegem de ce vedem o scanteie de lumina, desi fizicienii au venit cu cateva posibile explicatii diferite pentru ceea ce se intampla.

Pe masura ce bula se incalzeste, incep sa aiba loc diferite reactii chimice. Majoritatea moleculelor reactioneaza unele cu altele. Aceste reactii chimice pot elibera o mica explozie de energie. De exemplu, la temperaturi destul de ridicate, vaporii de apa se disociaza, ceea ce inseamna ca energia e absorbita pe masura ce molecula este despartita in hidrogen si hidroxid. Apoi, cand aceste parti se combina din nou, ele elibereaza acea energie. Lumina observata in urma fenomenului de sonoluminiscenta ar putea fi aceasta energie eliberata.

O alta posibilitate e legata de celelalte substante din interiorul bulei. Daca, sa zicem, argonul (gaz nobil) e dizolvat in apa de mare, atunci s-ar putea gasi argon in interiorul bulei. Iar argonul este foarte stabil. Nu reactioneaza deloc. Asadar, pe masura ce bula incepe sa colapseze, totul va reactiona, cu exceptia argonului. Argonul s-ar putea incalzi din ce in ce mai tare, iar o parte din energia sa termica s-ar putea transforma in lumina.

Exista dovezi care sustin aceasta idee. Cand oamenii de stiinta au incercat sa creeze bule de cavitatie in apa care continea o cantitate mai mare de argon dizolvat, lumina a devenit mai stralucitoare si a durat mai mult. O alta varianta ar fi ca bula are destula energie care sa provoace despartirea unor electroni de atomii lor. Astfel, bula ajunge sa aiba electroni incarcati negativ, separati de moleculele incarcate pozitiv, iar asta inseamna plasma. Atunci cand particulele incarcate vibreaza, ele elibereaza radiatii, precum lumina. Deci e posibil ca gazul din interiorul bulei sa se transforme rapid in plasma, eliberand lumina, apoi sa se transforme inapoi in gaz. Iar procesul plasmei, care redevine gaz, ar putea determina energia sa se elibereze in forma luminii.

Exista numeroase explicatii posibile pentru modul in care o bula care colapseaza produce caldura si, mai mult, produce chiar lumina. Scanteia luminoasa dureaza extrem de putin, cam zece miliardimi dintr-o secunda, si e dificil sa putem afla exact ce se petrece intr-o fractiune atat de mica de timp.

cavitatie sonoluminiscenta

Cercetatorii pot crea sonoluminiscenta in laborator spre a studia cum produc bulele colapsante lumina si de ce sunt atat de fierbinti. Fiindca bulele acestea sunt aproape la fel de calde ca suprafata soarelui!

Fenomenul sonoluminiscentei consta in modul prin care ultrasunetele leviteaza in apa si creeaza o bula de 1 micron, vizibila ochiului liber in culoarea albastru electric. Experimentele de la UCLA, pe baza metodelor lui Gaitan, au dovedit ca sonoluminiscenta unei singure bule produce flash-uri de lumina care sunt sincronizate cu oscilatiile campului sonor. Lumina are un spectru de culori care indica faptul ca bula se ridica la o temperatura de cel putin 23.000 grade Kelvin. Regiunile care emit lumina, din bula, seamana cu o stea in miniatura. Lumina vizibila a soarelui apare ca fiind galbena, ceea ce indica o temperatura de aproximativ 6000K. Centrul soarelui este mult mai fierbinte, de aproape 10 la puterea 7 K.

Temperatura bulei nu este “vizibila”, deoarece lumina emisa din regiunile mai joase este absorbita inainte sa atinga suprafata. Regiunea cea mai joasa, care absoarbe lumina, este descrisa ca fiind compacta, “solida”, neagra, “groasa” optic. Doar emisia de lumina din halou (regiunea de sus, inconjurata si “umbrita” de lumina) si emisia de lumina de la suprafata regiunii joase pot fi vizibile.

Fred Seeley si studentii sai au realizat un experiment prin care sa verifice daca bula sonoluminiscenta n-ar putea fi mai stralucitoare, emitand mai multa lumina. Raspunsul ar putea fi in vibratiile armonice. Acestea sunt vibratii care insotesc vibratia fundamentala de acelasi tip, care se produc cu o frecventa egala cu un multiplu intreg al frecventei vibratiei fundamentale. Cand echipa s-a uitat la vibratiile armonice (unde acustice secundare), care traversau vasul de apa fara bule, au descoperit un raspuns vibrational slab. Seeley a spus ca atunci cand apare bula, structura vibrationala devine mai bogata, iar frecventele unor vibratii sunt aproape la fel de puternice ca frecventa vibratiei fundamentale. De aici s-a dedus ca aceste vibratii armonice sunt generate de socul colapsului bulei. Peretele bulei colapseaza cu viteza sunetului, pana cand apa isi atinge “nucleul” interior si nu mai are unde sa se duca. Vibratiile armonice generate de  soc ar putea interfera, limitand lumina emisa, a spus Seeley. Echipa sa incearca sa controleze vibratiile armonice distructive spre a obtine o bula mai luminoasa.

geneza

In natura, crevetele calugarita (Mantis Shrimp) poate produce acelasi fenomen de sonoluminiscenta, prin clestii sai extrem de puternici, cu care isi ataca si isi ucide prada. Unele specii de Mantis sunt capabile chiar sa sparga acvariul cu o singura lovitura de clesti. Aceste creaturi sunt solitare si agresive, ies foarte rar din ascunzisul lor pentru a se hrani si au un comportament uimitor de complex. Au dezvoltat modele fluorescente pe corp pentru a comunica, sunt capabile de socializare, invatare si reamintire, de ingrijire biparentala, pot forma relatii monogame de pana la 20 de ani, in care impart acelasi adapost si functioneaza ca pereche cu activitati coordonate, ambele sexe avand grija de oua.

Crevetele Mantis are cei mai complecsi ochi din lumea animala. Poate percepe atat lumina polarizata, cat si viziunea hiperspectrala a culorilor. Ochii se afla pe membre mobile, se misca constant si independent unul de celalalt si permit analiza seriala si paralela a stimulilor vizuali. Crevetele calugarita poate vedea cu trei parti diferite ale aceluiasi ochi, adica poseda vedere trinoculara si tridimensionala.

Clestii crevetelui Mantis au o viteza de 23m/s, aproape ca un glonte de calibru 22. Lovitura naucitor de rapida genereaza bule de cavitatie in apa. Implozia acestor bule produce un impact dublu asupra prazii, aproape imediat dupa lovitura cu o forta de 1500 newtoni. Daca lovitura rateaza prada, unda de soc o poate ucide sau buimaci. Lovitura clestilor crevetelui calugarita produce fenomenul de sonoluminiscenta.

Surse:

SciShow

http://aetherforce.com

https://acoustics-research.physics.ucla.edu

http://aquapedia.ro

 

Cum sa salvam planeta

Un speech inspirational al lui George Carlin. Un deliciu de logica pura, de gandire de bun simt, autentica, fara masti, servit intr-un mod spumos si haios.

„Ai oameni de-astia in jurul tau? Acum e plin de-alde astia peste tot! De oameni care se framanta toata ziua, in fiece clipa, ingrijorati de ORICE! Ingrijorati de aer, ingrijorati de apa, ingrijorati de pamant. Ingrijorati de insecticide, pesticide, aditivi alimentari, carcinogeni, ingrijorati de gazul radon, ingrijorati de azbest. Ingrijorati de salvarea speciilor pe cale de disparitie.

Permiteti-mi sa va vorbesc despre speciile pe cale de disparitie, da? Salvarea speciilor pe cale de disparitie nu e decat o alta tentativa aroganta a oamenilor de a controla natura! Bagaciosi aroganti! Asta ne-a bagat in bucluc dintotdeauna. Intelege careva treaba asta? Sa te bagi peste natura! Peste 90%, mult peste 90% din speciile care au trait vreodata pe planeta asta au disparut. Pa! S-au dus.

Nu le-am omorat noi pe toate. Pur si simplu, au disparut. Asta face natura! Speciile dispar si in zilele noastre, cam 25 pe zi, indiferent de comportamentul nostru. Indiferent cum ne purtam noi pe planeta asta, 25 de specii, care erau azi, nu vor mai fi maine. Lasati-le sa se duca in pace! Lasati natura in pace! N-am facut destule?!

Suntem prea plini de sine. Ne acordam atata importanta! Toata lumea vrea sa salveze ceva in zilele noastre. Salvati copacii, salvati albinele, salvati balenele, salvati melcii aia… Si cea mai mare aroganta dintre toate: salvati planeta! Poftim?! Oamenii astia afurisiti fac misto de mine? Sa salvam planeta? Noi inca nu stim nici macar cum sa avem grija de noi insine. N-am invatat sa avem grija unii de altii, dar vrem sa salvam afurisita de planeta?

george carlin

Am inceput sa ma satur de rahatul asta. Sunt satul. Satul! M-am saturat de afurisita de Zi a Pamantului! M-am saturat de ecologistii astia care se cred moral superiori, de liberalii astia albi, burghezi, care cred ca singura problema din tara asta e ca nu sunt destule piste pentru biciclete. Sunt satul de oameni care incearca sa faca lumea sigura pentru Volvo-urile lor. Ecologistii nu dau doi bani pe planeta. Nu le pasa de planeta. Pentru nimic in lume. Stiti ce-i intereseaza? Un loc curat in care sa traiasca. Propriul lor habitat. Isi fac griji ca, intr-o buna zi, ar putea fi afectati in mod personal. Propriul interes egoist, limitat si neiluminat, nu ma impresioneaza.

In plus, nu-i nimic in neregula cu planeta. Nimic! Planeta e bine mersi. Oamenii sunt in neregula. Iata diferenta! Planeta e in regula. In comparatie cu oamenii, planeta se descurca de minune. E aici de 4.5 miliarde de ani. Noi de cat timp suntem aici? De vreo 100.000 de ani? Poate 200.000? Si ne-am apucat de industrie doar de vreo 200 de ani si un pic. 200 de ani comparativ cu 4.5 miliarde de ani. Si putem fie si sa concepem gandul ca am putea fi cumva o amenintare?! Ca am putea pune cumva in pericol mingiuta asta frumoasa, verde-albastra, care se invarte in jurul soarelui?

Planeta a trecut prin chestii mult mai grave decat noi. A trecut prin tot felul de chestii mult mai rele decat noi. A trecut prin cutremure, eruptii vulcanice, miscari tectonice, deplasari continentale, eruptii solare, pete solare, furtuni magnetice, inversarea magnetica a polilor, sute de mii de ani de bombardament al cometelor, asteroizilor si meteoritilor, potopuri planetare, valuri de maree, incendii planetare, eroziune, radiatii cosmice, epoci de gheata recurente… Si noi credem ca niste pungi de plastic si niste doze de aluminiu vor face o diferenta majora? Planeta… Planeta nu se duce nicaieri. Noi ne ducem.

Noi plecam. Faceti-va bagajele, prieteni! Noi ne ducem. Si nici macar n-o sa lasam prea multe urme. Multumescu-Ti, Doamne, pentru asta! Poate o sa ramana in urma noastra un pic de polistiren. Poate. Un pic. De polistiren. Planeta va fi tot aici cand noi vom fi de mult dusi. O noua mutatie esuata, atata tot. O alta eroare biologica, cu durata predeterminata. O fundatura evolutionista. Planeta ne va scutura ca pe o adunatura de purici iritanti. Ca pe o pacoste de suprafata.

Vreti sa stiti ce face planeta? Intrebati-i pe aia din Pompei, care sunt incremeniti asa cum i-a prins eruptia vulcanica: “Ce face planeta?” Daca vreti sa stiti cat de bine ii merge planetei, intrebati-i pe aia din orasul Mexico sau din Armenia sau din alte sute de locuri, in care sunt ingropati sub mii de tone de daramaturi provocate de cutremur, intrebati-i daca saptamana asta se simt ca fiind o amenintare la adresa planetei. Sau pe oamenii aia din Kilowaia, Hawaii, care si-au construit casele langa un vulcan activ si apoi se intrebau de ce aveau lava in sufragerie.

Planeta va fi aici mult, mult, mult timp dupa ce noi nu vom mai fi si se va vindeca singura, se va curata singura, fiindca ea asta face. E un sistem care se autoregleaza. Aerul si apa isi vor reveni, pamantul se va reinnoi si, daca e adevarat ca plasticul nu-i degradabil, ei bine, planeta va incorpora plasticul intr-o noua paradigma: Pamantul plus plastic! Planeta Pamant nu ne impartaseste prejudecatile despre plastic. Plasticul provine din Planeta Pamant. Planeta considera plasticul, probabil, ca pe unul dintre copiii sai. Asta ar putea fi singurul motiv pentru care ne-o fi permis si noua sa scoatem plasticul din ea, de la inceput. O fi vrut sa aiba plastic. Nu stia cum sa-l faca, avea nevoie de noi. Asta ar putea fi si raspunsul la stravechea intrebare filosofica: “De ce suntem aici?” “Pentru plastic! Prostilor!”

Asadar! Deci plasticul exista, ne-am terminat treaba, acum putem fi eliminati. Cred ca procesul asta deja a inceput, ce ziceti? Cred, ca sa fiu sincer, ca planeta probabil ne considera o amenintare blanda. Ceva cu care te descurci. Si sunt sigur ca planeta se va apara ca un mare organism, ca o colonie de albine sau de furnici care se aduna in defensiva. Sunt sigur ca-i va veni vreo idee planetei. Ce ai face daca ai fi o planeta care incearca sa se apere impotriva unei specii pisaloage si deranjante? “Sa vedem… Ce ar putea sa… Hmmm… Virusi! Virusii ar putea fi solutia. Astia par vulnerabili la virusi. Iar virusii sunt smecheri, mereu sufera mutatii si formeaza tulpini noi de fiecare data cand scot astia un vaccin. Poate ca acest prim virus ar putea fi cel care sa le compromita sistemul imunitar acestor creaturi. Poate ca ar putea aparea un virus uman de imunodeficienta, care sa-i faca vulnerabili la tot felul de alte boli si infectii. Si poate ar putea fi raspandit pe cale sexuala, ca sa le mai taie oleaca pofta de a se angaja in actul reproducerii.”

Na, asta e o nota poetica. Si e un inceput. Pot sa visez si eu, nu-i asa? Vedeti ca eu nu ma framant pentru chestiile mici: albine, copaci, balene, melci. Cred ca noi suntem parte dintr-o intelepciune mult mai mare decat va fi vreodata puterea noastra de intelegere. Dintr-un ordin mai inalt. Numiti-l cum vreti. Stiti cum ii spun eu? Marele Electron. Nu pedepseste, nu recompenseaza, nu judeca deloc. Doar este. Si asa suntem si noi. Pentru un scurt rastimp.

Va multumesc ca ati fost aici, alaturi de mine, in acest scurt rastimp! Va multumesc!”

Un copil defineste iubirea

Ma cheama fiica-mea de 3 ani, Dharma:
– Te rog, mami, vino langa mine, hai sa ne jucam impreuna, sa facem forme din plastilina.
– Bine, vin. Dar nu ti-e foame, nu vrei sa mananci?
– Nu mi-e foame, vreau doar putin fistic.
– Bine, ma duc sa-ti aduc. Dar daca iti curat fistic, nu mai pot sa fac forme din plastilina cu tine.
– Nu-i nimic, mami. Tu imi dai fistic si eu iti fac o inimioara rosie de plastilina. Te iubesc, mami! Tu faci pentru mine si eu fac pentru tine.

child love

%d blogeri au apreciat asta: