Omraam Mikhaël Aïvanhov a fost un filosof si mistic bulgar, invatator si ghid ezoteric in Europa si fondatorul “Fratiei Universale Albe”. El a vorbit despre legile cosmice (microcosmos si macrocosmos) si despre principiile antice ale stiintei initiatice. Aïvanhov a avut o mama foarte religioasa, care si-a dedicat fiul lui Dumnezeu, din frageda pruncie. Omraam a predat crestinismul ezoteric, pentru descoperirea Imparatiei lui Dumnezeu in noi insine.

“Tocmai fiindca raul n-a fost inteles niciodata, se lupta contra lui; raul trebuie absorbit, utilizat ca un material pentru lucru. In chimie nu se arunca nicio otrava, totul se utilizeaza. Nici natura nu arunca nimic, ea preia murdariile, gunoaiele, le foloseste ca materii prime si cu acestea face sa creasca florile si fructele. Oamenii care n-au inteles inca acest mare adevar implora: <Doamne Dumnezeule, desfiinteaza raul!> Dar Dumnezeu se scarpina in cap, surade si spune: <Bietii de ei! Cand vor intelege ca raul este necesar, se vor opri sa ma implore…> Dar pana atunci, ce de rugaciuni!

Trebuie sa ne rugam, bineinteles, dar iata ce ar trebui sa cerem : <Doamne Dumnezeule, dezvaluie-mi cum ai creat lumea si cum proiectezi tu lucrurile pentru a putea, ca Tine, sa fiu deasupra raului, ca el sa nu ma mai atinga, dar sa fiu capabil sa ma servesc de el pentru a realiza lucruri mari>. Numai gandind astfel vom vedea ca nu este nimic rau in natura. Deci in loc sa incerce sa se debaraseze definitiv de fortele negative care il tulbura, discipolul trebuie sa invete sa le utilizeze pentru a deveni foarte puternic. Chiar si morala si religia gresesc atunci cand sfatuiesc a smulge, a extirpa raul, pentru ca raul contine puteri formidabile, fara de care omul ar slabi. Cateva exemple :

1. Sexualitatea

Forta sexuala este o energie pe care am putea-o compara cu petrolul. Cei care sunt ignoranti si neindeminatici se ard: aceasta forta le arde propria lor esenta. In timp ce, cu acelasi petrol, cei ce stiu sa-l utilizeze, zboara in spatiu. Nicio alta imagine nu rezuma mai bine acest aspect al fortei sexuale. Si-atunci de ce sa nu zburam in spatiu pana la stele si sa cunoastem totul fara sa fim mereu arsi? Apare acum o noua filosofie care ii invata pe barbati si pe femei cum sa se priveasca, cum sa-si utilizeze aceste elanuri ca sa se inspire reciproc, toata aceasta fericire de a se contempla reciproc pentru a deveni fiinte exceptionale carora le sunt accesibile cele mai mari infaptuiri, pentru ca iubirea va veni sa-i ajute, sa-i sustina si sa-i propulseze pana la cer.

2. Vanitatea

Nevoia de a ne arata mai buni decat suntem in realitate nu este in fapt ceva negativ. Si chiar am putea spune ca insasi natura a sadit aceasta tendinta in om pentru a-l obliga sa evolueze. Fiindca se poate intampla ca in dorinta de a atrage aprobarea si admiratia celorlalti, unii sa reuseasca sa se autodepaseasca. Oamenii carora le era frica, dar care nu voiau sa insele increderea familiei lor sau a tarii, au devenit adevarati eroi. Un artist doreste continuuu sa se perfectioneze in arta sa pentru ca publicul sa nu se sature niciodata de el sau de operele lui. Si, de altfel, educatorii, parintii, profesorii, se straduiesc sa utilizeze aceasta tendinta pentru a obtine de la copii rezultatele cele mai bune. Cand ii aratam unui copil ca asteptam ceva de la el, ca avem incredere in el, face tot ce este posibil pentru a reusi. Chiar si de la un delincvent putem obtine bune rezultate dandu-i o responsabilitate, aratand prin aceasta ca avem incredere in el. Vanitatea este deci o tendinta pozitiva, in masura in care ne servim de ea pentru evolutia spirituala.

3. Indoiala

Incercati nevoia de a pune totul la indoiala. Ei bine, in loc de a va indoi mereu de Inteligenta cosmica, de existenta lui Dumnezeu sau de bunatatea celorlalti, de ce nu va indoiti de voi insiva, de veridicitatea punctelor voastre de vedere si sa spuneti : <Oare am intotdeauna dreptate ? Oare sunt pe calea cea buna? Oare nu exista un mod de a gandi mai bun ca al meu?> si sa incepeti sa cautati. Din nefericire, asupra acestui punct nu exista indoiala, credem in mod absolut. Oamenii se indoiesc de toate, in afara de propriul lor rationament, si asa intra in incurcatura. Nu este deloc inteligent! In loc sa creada ca toate dorintele si slabiciunile lor sunt nobile, legitime, minunate, si sa le apere, trebuie sa inceapa sa se intrebe daca sunt chiar atat de <catolici> (sau crestini), cu adevarat divini. In loc sa se indoiasca mereu de natura lor superioara, de spiritul lor si de tot ce Dumnezeu a sadit in ei, mai bine sa se indoiasca un pic de natura lor inferioara! Din nefericire, se indoiesc de ceea ce Dumnezeu le-a daruit pentru a-i salva si cred in mod absolut in fortele dezlantuite in ei! Daca tot vor sa se-ndoiasca cu adevarat de ceva, sa stie cel putin de ce ar trebui sa se indoiasca.”

Reclame

Sat Nam Bhakti

Voi mi-ati scris si ati propus de mai multe ori schimbarea numelui “Nu Exista Boli”, deoarece incepea cu o negatie, iar blogul, articolele pe care le scriu si pagina de facebook prin care comunic si tin legatura cu voi sunt dedicate unor subiecte care depasesc bolile sau vindecarea si se refera la tot ceea ce implica dezvoltarea personala si spirituala a omului.

Am crescut si evoluat alaturi de voi si datorita voua. Voua, celor care cititi ceea ce scriu, care luati parte activa la viata, preocuparile si cautarile mele, voua vi se datoreaza toate acestea. Atunci cand imi scrieti ca un articol v-a motivat, ca ati primit raspunsul de care aveati nevoie, atunci devenim constienti impreuna de conexiunea miraculoasa dintre noi, oriunde ne-am afla.

Nu Exista Boli s-a transformat in Sat Nam Bhakti. Noul nume provine din sanskrita. Sat inseamna sfant, Nam inseamna nume (sau cuvant), iar Bhakti inseamna devotiune. Sat Nam Bhakti reprezinta devotiune pentru sfantul nume. Pentru ca la inceput a fost cuvantul…

Sat Nam este cea mai importanta mantra din Kundalini yoga, cunoscuta ca fiind “samanta adevarului”. Aceasta mantra pentru meditatie se spune ca este una dintre putinele care pot rescrie si reprograma in totalitate tiparele obiceiurilor din mintea subconstienta. Sat Nam rezoneaza cu adevarata noastra esenta si ne reaminteste originea noastra autentica.

De cand ma stiu, am fost un cautator de adevar. Inca din copilarie, cand imi pierdeam privirea pe cer, intrebandu-ma de unde vin, cine sunt, cum pot afla adevarul si cum pot fi un suflet liber. Din stravechea limba Sikh, numita Gurmukhi, provine limba punjab, oficiala azi in India. Acesta este limbajul poetic al rugaciunilor din scriptura lui Granth Sahib si transcrierea cuvintelor lui Guru Nanak. Gurmukhi inseamna “gura sfantului” si a devenit totodata un nume pentru cei devotati cautarii caii spirituale catre Dumnezeu. In Gurmukhi, Sat Nam inseamna “Adevarul este esenta mea. Adevarul este natura mea. Adevarul este adevarul meu. Adevarul sunt eu.”

Cand am traversat unele dintre cele mai grele clipe, cand moartea parea ca imi zambea si eu nu reuseam sa-i zambesc inapoi, desi stiam ca viata se termina si e doar de imprumut, am gasit putere in logoterapia lui Viktor Frankl, care a descris experientele sale din patru lagare naziste, in cartea “Omul in cautarea sensului vietii”. Logoterapia este o metoda psihologica bazata pe logos, cuvant, nume. Dar Frankl s-a oprit la psihologie, dupa ce s-a eliberat din lagar, a ramas la stadiul de cautare a sensului vietii, fara a-l defini si explica. Toti suntem oameni in cautarea sensului vietii si toti suntem suflete in cautarea lui Dumnezeu.

In zilele noastre, resimtim multa separare, unii de altii, desi respiram acelasi aer si suntem un singur mare suflet (Mahatma). Interesele personale separa oamenii de oameni, fratii de frati. Religiile creeaza separare, unii sunt alesi, altii nu, desi tot religiile ne asigura ca Dumnezeu ne iubeste pe toti in egala masura. Vechile secrete, bine pastrate de-a lungul epocilor, la care aveau acces doar cei total devotati unei vieti dedicate lui Dumnezeu, sunt azi daruite lumii intregi.

Orientarile spirituale nu se impotrivesc religiilor si le includ principiile intru totul. Religiile se impotrivesc orientarilor spirituale, iar devotiunea (Bhakti) li se cere enoriasilor mai mult pentru religia, in sine, decat pentru Dumnezeul caruia religia ii serveste. Religia a devenit paradoxala, deoarece se autoimputerniceste sa incalce tocmai principiile pe care le sustine. Precum radea celebrul comediant, George Carlin, religia e singura care spune “Sa nu ucizi”, in timp ce te indeamna sa ucizi in numele Dumnezeului sau, pe care il considera diferit si mai presus de Dumnezeul altei religii.

Religia e singura care vorbeste despre iubire universala, despre iubirea lui Dumnezeu pentru toti fiii sai, in timp ce te indeamna sa te separi de fratii tai si sa-i iubesti mai putin. Religia e singura care predica toleranta si practica judecarea aspra a semenilor. Principiile morale sunt propovaduite, in religie, sub forma punitiva, omul trebuie sa fie vinovat si sa se teama de pedeapsa. Dar oare asa se manifesta iubirea? Cum ar putea omul sa descopere placerea superioara a moralitatii prin vina si prin teama? Cum i-ar putea da de gust? Ca sa simta ca moralitatea il elibereaza, il poarta catre fericire, nu il pedepseste. Spuneti voi, cum ar putea omul sa iubeasca din frica? Cum si-ar putea iubi prizonierul din lagar tortionarul de care se teme? Cum ar putea iubi copilul tatal de care ii e frica, fiindca il va pedepsi cu prima ocazie cand va gresi? Cum poate omul sa invete si sa evolueze fara sa greseasca?

Dumnezeul religiilor este unul plasmuit, facut, nu nascut. Biserica este paradoxala. Il propovaduieste pe Fiul lui Dumnezeu, care s-a impotrivit bisericii, ca organizatie. Cum sa vorbesti despre Iisus, care a respins ideea de temple, biserici si lacasuri religioase, de chip cioplit, intr-un lacas cu chipuri cioplite? Daca religia l-ar iubi, intr-adevar, pe Dumnezeu, ar fi un loc in care oamenii se aduna pentru a asculta predici despre iubire, despre ceea ce uneste si nu separa. Predici tinute de oameni care practica ceea ce predica, atragand prin exemplul personal, demn de urmat si imitat, nu cuvinte si teorii, citate din carti si din ilustri decedati.

Am cunoscut de curand o femeie care mi-a marturisit cum Dumnezeu a facut o minune pentru ea. Cum s-a rugat fierbinte si nu stiu ce sfanta moarta a ajutat-o, desi parea ca nu exista nicio sansa sa obtina ceea ce isi dorea, motivul pentru care se ruga. Preotul duhovnic a calauzit-o in aceste demersuri si, iata, miracolele par vii si accesibile. Chiar daca par infaptuite de sfinti morti, a caror imagine, departe de realitate, o saruta credinciosii cu evlavie. Beneficiind de noua minune din viata sa, primind raspuns la rugaciuni, femeia mi-a povestit cum se supune sfaturilor preotului duhovnic. Ca sa merite minunea, evident, ca sa aiba acces si la alte minuni lumesti, trebuie sa se tina departe de necuratenie. Trebuie sa evite compania fratelui sau homosexual si sa refuze pana si sa stea la masa cu dansul. Iata religia, intr-un cuvant: separare. La inceput a fost cuvantul, dar El nu era separare, ci iubire. Singura noastra religie ar trebui sa fie iubirea.

Cui ii plac despartirile? Despartirea de cele mai dragi si apropiate fiinte este poate cea mai dureroasa, mai dureroasa chiar si decat bolile, chiar si decat trupul. Separarea omului de Dumnezeu, ca un fiu ratacitor printr-o lume necunoscuta, departe de casa, amnezic si fara constiinta propriei identitati, ne transforma in niste regi cersetori, carora lumea nu le poate da regatul inapoi si le stampileaza o falsa identitate efemera si de imprumut la starea civila.

Mantra-samanta Sat Nam este sunetul unei silabe care activeaza chakrele. “E mica si puternica. Lucruri marete cresc din ea”, spune Yogi Bhajan, care a raspandit Kundalini yoga in SUA, incepand din 1968. Sat Nam este ca samanta care incepe sa germineze in interior. Vibratia sa actioneaza inclusiv la nivel atomic. Este o calatorie a sinelui catre sine, prin care adevarul individual si adevarul universal devin unul si acelasi. Manifestarea identitatii autentice a omului serveste nu numai scopului sau, ci este in beneficiul tuturor. In Universul infinit, fiecare suflet este unic si vibratia fiecarui suflet este necesara ca Universul sa fie intreg si complet.

Daca cititi aceste randuri, se poate sa nu va doriti sa va traiti viata doar pentru scopurile sale cotidiene, doar pentru supravietuire, siguranta, minuni sau pentru tot ceea ce va poate oferi lumea. Se poate sa aveti chemarea catre o constiinta mai presus de toate acestea. Se spune ca Sat Nam inspira curaj, deschide calea catre o vibratie superioara, care imprastie frica si ridica mintea catre adevar. Guru Nanak spunea, in invataturile sale, ca atunci cand il chemi pe Dumnezeu pe nume, te aude, la fel cum chemi orice alta fiinta. Iar Dumnezeu reprezinta realitatea suprema, cea autentica si eterna, care include lumea aceasta ca pe o reflexie a sa, desi o transcende, dincolo de dualitatea separatista a mintii.

Kundalini yoga este o practica ramasa in negura timpului. A fost considerata cea mai periculoasa dintre toate tipurile de yoga, pentru ca permitea o ascensiune mai rapida de 16 ori decat orice alta practica yoghina. Omului i-au fost oferite practici mai lente si sigure pentru ascensiune spirituala, pentru o trezire mai lina si blanda la realitate. Mintea trebuie intens antrenata pentru ascensiunea catre adevaruri ce spulbera iluziile cu care suntem obisnuiti si pe care le consideram insasi realitatea noastra.

Astazi nu mai exista maestri autentici si cunoscuti, iesiti la rampa popularitatii, care sa predea Kundalini yoga. Singurul este Yogi Bhajan, dar practica sa nu atinge toate aspectele originalei Kundalini yoga, ci se rezuma doar la exercitii care ajuta omul sa-si antreneze mintea pentru a-si reconfigura obiceiurile si pentru a renunta la adictii. Prin practica, omul isi cultiva mintea si poate descoperi stari elevate de constiinta, care depasesc ca intesitate toate placerile lumesti.

Practicile stravechi, poate la fel de stravechi precum insusi timpul, sunt menite eliberarii sufletului din iluzii, pentru cunoasterea adevarata a naturii sale eterne. Acest lucru nu numai ca este posibil in cadrul limitatei vieti si experiente umane, ci reprezinta chiar cel mai inalt scop al acestora. Ne nastem in forma umana ca sa beneficiem de o viata in care sa aflam cine suntem. Multi oameni considera ca astfel de practici le-ar fi utile pentru a dobandi diverse lucruri aici, in aceasta viata. Dar scopul acestor practici este tocmai depasirea limitelor acestei vieti si ascensiunea catre stari de constiinta profunde, care depasesc tot ceea ce omul poate cunoaste prin experienta lui din aceasta existenta materiala.

Aceeasi confuzie se face in modul prin care oamenii concep existenta si menirea sfintilor. Lumea asteapta minuni si salvare de la sfinti. Insa singurul rol al sfintilor in lume este sa ii invite pe oameni sa descopere ca si ei pot fi sfinti si sa-i invete cum sa realizeze asta. Sfintii sunt ca niste profesori care ii invata pe viitorii profesori, care inca nu stiu ca si ei pot fi profesori. Scopul vietii omului nu este rezolvarea problemelor care ii framanta mintea, ci ridicarea la un nivel de constiinta unde aceste false probleme nu il mai pot atinge.

Va invit, asadar, sa traim impreuna calea, adevarul si viata. Va multumesc pentru ca suntem. Sat Nam Bhakti.

Emotiile sunt inselatoare, unele pot chiar polua mintea. Dalai Lama s-a alaturat topului psihologilor vestici pentru o misiune care nu implica religia sau spiritualitatea. Scopul este de a ajuta oamenii sa devina mai constienti de sine, mai plini de compasiune. Daca invatam sa depasim emotiile negative, distructive, putem obtine mai mult calm si pace interioara.

“Orice persoana capabila sa te enerveze devine stapanul tau” – Epictet 

Emotiile ne contureaza viata, nu doar gandurile si comportamentul. In cultura vestica, gestionarea emotiilor este asociata cu interactiunea sociala si morala. Spre deosebire de budistii estici, vesticii nu considera emotiile ca pe o cale catre o viata interioara armonioasa. Dar ce se intampla cand vestul se uneste cu estul, prin intermediul lui Dalai Lama?

Stiinta emotiilor

Stiinta vestica a studiat igiena mentala timp de decenii intregi si majoritatea studiilor au creat mai multa separare decat aliniere printre experti. Dalai Lama a creat o “harta a emotiilor pentru dezvoltarea unei minti calme”. El i-a solicitat unui reputat om de stiinta in domeniu, Dr. Paul Ekman, sa realizeze aceasta idee, dar fara a implica partea spirituala. Ekman a pornit de la o baza cu care majoritatea expertilor sunt de acord:

  • Emotiile sunt universale, mimica faciala care denota emotiile este similara in toate civilizatiile
  • Toti experimentam cinci emotii fundamentale: furie, frica, dezgust, tristete si bucurie
  • Exista stimuli, declansatori universali pentru emotii

Furia – ne enervam atunci cand ceva ne blocheaza sau cand consideram ca suntem tratati incorect
Tristetea – este raspunsul la pierdere; ne permite sa luam o pauza si sa le aratam celorlalti ca avem nevoie de sprijin
Dezgustul  – este reactia la ceva toxic, care ne permite sa evitam otravirea, atat fizica, cat si sociala
Frica – teama de pericol ne ajuta sa anticipam amenintarile la siguranta noastra
Bucuria – reprezinta toate sentimentele bune, care apar din experientele cunoscute sau noi

Gandurile sunt private, emotiile sunt publice

Dr. Paul Ekman, profesor de psihologie la UCSF, spune ca putem cunoaste emotiile cuiva, dar nu si gandurile care au provocat emotia. De exemplu, cuiva ii este frica atunci cand este arestat. Ii este teama pentru ca este vinovat sau pentru ca este nevinovat?

Emotiile sunt un raspuns instantaneu al creierului, ele ni se intampla, nu le alegem noi

Cand devin emotiile distructive? Stiinta sustine ca toate emotiile sunt naturale si folositoare; ele devin distructive numai atunci cand sunt exprimate necorespunzator. De exemplu, e normal sa experimentam tristetea cand moare cineva, dar o persoana deprimata este trista intr-un mod necorespunzator. Budismul considera ca emotiile distructive reprezinta obstacole, pe care trebuie sa le depasim spre a fi fericiti. Emotiile constructive ajuta la imbunatatirea unei situatii, pe cand emotiile distructive o inrautatesc.

Atlasul Emotiilor

Atlasul emotiilor este o reprezentare vizuala a rezultatelor stiintifice ale cercetatorilor care au studiat emotiile. Ne ajuta sa devenim mai constienti de emotiile noastre: cum se declanseaza, cum le resimtim si cum putem reactiona.

Dr. Ekman, care a colaborat cu echipa Pixar la realizarea animatiei “Inside Out” (castigatoare de Oscar), despre cele cinci emotii, si-a amintit ca Dalai Lama ii spunea: “Cand voiam sa ajungem in Lumea Noua, aveam nevoie de o harta. Asa ca fa o harta a emotiilor, prin care sa putem ajunge intr-o stare de calmitate.”Emotiile incep cu un factor declansator, care provoaca o reactie. Declansatorul poate consta in circumstante, sentimente, evenimente sau propria noastra perspectiva asupra lumii si asupra tuturor acestora. Acelasi stimul poate declansa reactii diferite. De exemplu, ne putem simti frustrati la munca, dar ne exprimam frustrarea acasa, tipand la membrii familiei. Suprimarea emotiei poate crea o senzatie de castig scurta durata, cum ar fi sa eviti sa te certi, dar devine distructiva daca esti ranit continuand sa tii totul in tine.

“Tot ce incepe cu furie se incheie cu rusine” – Benjamin Franklin

Emotiile nu sunt egale, ele au diferite intensitati si manifestari. Iritarea este o exprimare mai blanda a furiei, in timp ce furia este cea mai intensa versiune a irascibilitatii. Experienta noastra emotionala ne intuneca perceptia unei situatii. Filtram oamenii si evenimentele prin propriile noastre emotii. Iar reactia noastra poate face ca o emotie sa devina distructiva.

Emotiile reprezinta un semnal, ele pot preveni o belea sau te pot baga intr-o belea 

Reactia noastra este ultimul element si cel mai important, pe scara temporala pe care se dezvolta emotia, de la aparitia prin stimul. Desi nu e mereu usor sa ne controlam emotiile, unele reactii sunt mai distructive decat altele. In loc sa reactionam in urma emotiilor, trebuie sa invatam sa le intelegem.

“In trecut, compasiunea reprezenta un semn de slabiciune, iar furia un semn de putere, de forta. Natura umana fundamentala este mult mai plina de compasiune. Acesta este fundamentul autentic al sperantei.” – Dalai Lama

Emotiile distructive, potrivit lui Daniel Goldman, se refera la o emotie care ne instiga sa-i ranim pe altii sau pe noi insine, fizic sau mental. Desi furia, frica paralizanta si depresia sunt cele mai frecvente, aproape orice emotie poate dauna. Dependenta si pofta avida, chiar si urmarirea obsesiva a fericirii, pot deveni distructive.

Emotiile distorsioneaza capacitatea noastra de a gandi limpede si creeaza dificultati in alegerea reactiei potrivite. Dupa ce apare o emotie distructiva, exista o asa-numita “perioada refractara”, in care nu permitem noilor informatii sa patrunda in minte si continuam sa retraim acea emotie.

Timpul si distanta ne ajuta sa obtinem claritate si sa facem alegeri mai bune 

Gandeste-te la colegul care intarzie frecvent la intalnire sau sedinta. Poti sa crezi, sa-ti imaginezi ca te insulta in mod deliberat, intentionat, si sa interpretezi tot ce face ca pe un atac personal. Terapia, tehnicile de linistire a mintii si meditatia ne antreneaza mintea sa scurteze perioada refractara. Astfel, putem invata sa ne reflectam emotiile, in loc sa fim orbiti de ele. Sporind constientizarea de sine, invatam sa facem o pauza inainte de a reactiona, putand astfel sa alegem o reactie constructiva.

Antidotul emotiilor distructive 

Oamenii de stiinta au descoperit ca emotiile negative recurente pot crea daune pe termen lung. Acesta este cazul oamenilor care sufera de ostilitate cinica, un tipar definit de furie puternica si de ganduri frecvente ca nu poti avea incredere in ceilalti. Oamenii care experimenteaza ostilitatea cinica au mari sanse sa se imbolnaveasca de afectiuni cardiovasculare si adesea chiar mor in tinerete.

Antidotul unei emotii distructive este o emotie constructiva

Pentru a ne impotrivi si a alunga furia, ura, teama, trebuie sa cultivam compasiunea, iubirea si rabdarea. Emotiile distructive sunt impulsive, se bazeaza pe motive eronate si ilogice. Emotiile constructive sunt realiste, se bazeaza pe observare impartiala si pe ratiune.

Dalai Lama recomanda sa folosim ratiunea si discernamantul pentru a dezvolta o stare mentala prin care putem depasi emotiile distructive. De exemplu, iubirea, ca antidot pentru furie, trebuie cultivata prin ratiune.

“O minte calma conduce in mod direct la pacea mintii” – Dalai Lama

Rezultatul emotiilor constructive este o minte calma, prin care putem percepe si experimenta viata mult mai realist si activ, viu. Ce distruge o mintea calma? Frica, suspiciunea, ura, furia, aviditatea si o ambitie prea mare. Dalai Lama considera ca “Asa cum invatam despre igiena fizica, pentru o stare buna de sanatate, avem acum nevoie sa invatam despre igiena emotionala.”

Dr. Mark Greenberg, profesor la Universitatea Pennsylvania, ii educa pe copii sa-si gestioneze emotiile distructive, in special furia. Acest program ii ajuta pe copii sa se calmeze, sa descreasca perioada refractara si sa devina mult mai constienti de starile emotionale proprii, cat si ale celorlalti.

Programul ii invata pe copii sa discute despre emotiile lor ca fiind mijloace de a rezolva probleme, de a planifica anticipat, evitand dificultatile, si de a deveni constienti de efectele comportamentului lor asupra altora. Copiii invata sa identifice emotiile si opusul lor. Metoda profesorului Greenberg se bazeaza pe teoria ca emotiile sunt semnale importante, dar trebuie sa fim calmi pentru a ne comporta adecvat.

Sistemul imunitar emotional

Dalai Lama foloseste termenul de igiena emotionala pentru a ne incuraja sa mentinem sub control furia, frustrarea si anxietatea. Emotiile negative ne intuneca mintea si trebuie sa le inlaturam prin igiena mentala. Liderul spiritual considera ca, pe langa gestionarea emotiilor distructive, este cel putin la fel de important sa cultivam emotii pozitive. Desi pot parea inaccesibile in toiul actiunii, emotiile pozitive construiesc o baza buna, ele intaresc “sistemul imunitar emotional”.

Oamenii de stiinta sunt de acord ca, atunci cand cultivam emotii pozitive, creierul nostru se transforma in mod pozitiv. Asa cum invatam standardele igienei fizice, trebuie sa invatam si igiena emotionala. Primul pas este sa devenim mult mai constienti, sa vrem sa ne intelegem emotiile, in loc sa incercam sa scapam de ele.

Igiena emotionala

  1. Recunoasterea emotiilor

Acorda-ti putin timp si fa un pas inapoi pentru a-ti observa emotiile. Ce simti? Ce experimentezi? Sa-ti definesti emotiile este primul pas de a deveni mai constient de ele. Invata sa le deosebesti. Unii oameni confunda furia cu frica. Familiarizeaza-te cu modul prin care se manifesta fiecare emotie.

  1. Descopera stimulii, factorii declansatori (trigger) 

Descopera ce anume iti provoaca emotiile. Recunoaste semnalele sau stimulii care iti pot intuneca judecata. Sunt anumite evenimente, contexte sau persoane care iti declanseaza, de obicei, emotii distructive? Revizuieste evenimentele recente si foloseste Atlasul Emotiilor ca sa reflectezi la reactiile tale. Ce ai descoperit? Ce ar putea fi diferit data viitoare si de ce?

  1. Conecteaza-te cu corpul tau

Limbajul mimicii faciale nu este singura modalitate de a ne comunica emotiile. Analizeaza modul in care emotiile au impact asupra corpului tau. Observa cum ti se modifica respiratia, temperatura corpului, bataile inimii, incordarile musculare, senzitivitatea pielii. Corpul nostru este un conductor emotional grozav, observa starile fizice si propriile reactii. Invata sa previi tensiunile si evita sa-ti influentezi negativ corpul. Poti face asta lasand un pic de timp inainte de a reactiona si nepermitand emotiilor negative sa creeze tipare daunatoare.

  1. Gestioneaza propriile reactii

Analizeaza cum reactionezi de obicei la o situatie specifica. Invata sa iei o mica pauza inainte de a reactiona. Emotiile creeaza, de regula, un impuls rapid de a reactiona. Prin antrenarea mintii, permitem un pic de timp de gandire inainte ca emotiile sa ne influenteze direct comportamentul.

  1. Adapteaza-te si invata

Igiena emotionala necesita invatare pentru a ne percepe, intelege si exprima emotiile adecvat. Abilitatea de a ne gestiona emotiile ne ajuta sa imbunatatim propria stare, interactiunile sociale, cat si sa depasim comportamentele limitative, precum amanarea.

Antrenamentul mintii nu este un demers linear, necesita practica si adaptare permanente. Daca simti furie, invata sa o gestionezi. Trebuie sa dai drumul respectivei emotii ca sa poti actiona cu mai multa abilitate. Practica va imbunatati abilitatea, dar nu te frustra cand intri din nou in modul reactiei excesive. Ai rabdare si fii bland cu tine insuti.

O minte limpede creeaza loc pentru iubire, bunatate, compasiune si fericire. Igiena emotionala reprezinta antidotul pentru emotiile distructive.

Atlasul Emotiilor este un instrument vizual care te ajuta sa te familiarizezi cu emotiile tale. Joaca-te cu aceasta harta. Este interactiva, o poti modifica si adapta pentru a intelege parcursul temporal de la identificarea stimulului si a emotiei, pana la explorarea multiplelor manifestari si a diferitelor posibilitati de reactie.

Atlasul Emotiilor 

Stimul (factor declansator) -> Reactie Emotionala – > Reactie comportamentala

Furie
Stimul Emotii Reactii
N-ai dormit bine (corpul se incordeaza) -> iei o pauza
Un apropiat se infurie pe tine  – > te enervezi – > te certi
Iti amintesti ceva neplacut (te simti atacat) – > il eviti

 

Frica
Stimul Emotii Reactii
Citesti stiri alarmante (inima iti bate foarte tare) -> iti amintesti de ce ti-e apropiat
Un apropiat se infurie pe tine  – > ti se face frica – > iti imaginezi ca pleaca
Iti amintesti de abandon (astepti sa plece persoana) – > alta solutie

 

Dezgust
Stimul Emotii Reactii
Esti indurerat (te retragi) -> intrebi omul de ce este nervos
Un apropiat se infurie pe tine  – > simti dezgust – > minimalizezi ce s-a intamplat
Iti aminteste de nepasare (te simti scarbit) – > il eviti

 

Tristete
Stimul Emotii Reactii
Asculti muzica trista (corpul se simte slabit) -> suni pe cineva iubit
Un apropiat se infurie pe tine  – > te intristezi – > ti-e rusine
Iti aminteste de respingere (te simti golit) – > ignori ce simti

 

Bucurie
Stimul Emotii Reactii
Ai castigat in competitie (te invadeaza adrenalina) -> continui jocul
Un apropiat se infurie pe tine  – > te bucuri – > te simti triumfator
L-ai atins unde il doare (te simti indreptatit) – > sarbatoresti

Din ciclul bullshit-urilor new age, asta cu traitul in prezent e la loc de cinste. Fireste, contine o samanta de adevar si indemnul e chiar bun, dar e ca si cum i-ai spune cetateanului de rand si de pe strada sa zboare pe Luna. Nu poate. Are nevoie de antrenament.

Cum sa traiesti in prezent, cand te identifici cu suma conditionarilor tale? Cum sa traiesti constient si liber doar acest vesnic moment de prezent, si sa te mai si bucuri de el, asa cum este, cand te napadesc amintirile trecutului, cu potentiale regrete si invinovatiri, cu nuante deprimante? Sau anxietatile viitorului, prin dorinte, griji, frici, nesigurante si necunoscut?

E foarte simplu sa iti spuna cineva sa traiesti in prezent si tu sa tragi aer in piept si sa zici: gata, traiesc in prezent! Si totusi nu se intampla. Sau dureaza doar mai putin de o clipa, care ti se poate parea un infinit de inconstienta. Unora li se pare chiar crasa iresponsabilitate! Cum sa fii atat de inconstient si sa mai traiesti, sa actionezi? Pare un paradox. Cu atat mai mult cu cat chiar aceia care ne sfatuiesc calduros sa traim in prezent, in clipa urmatoare de “prezent” ne asigura ca nu exista “prezent”, nici timp. Cine ce sa mai inteleaga?

Ce este timpul daca nu o colectie de amintiri a unor experiente trecute si un necunoscut viitor? Daca am fi capabili sa ne lepadam de toate acestea, fiecare clipa noua ar fi un dar absolut, o foaie alba, un motiv de bucurie. Dar amintirile experientelor atarna greu si cu ele ne identificam chiar persoana. Ce este timpul daca nu un necunoscut, pe care nu il putem controla, de care ne temem, pentru ca nu stim ce ne asteapta, in viitor? Dar daca nu ne-am mai identifica nici cu teama de ceea ce urmeaza?

Misticii spun ca exista un necunoscut mult mai mare decat cel din viitor: acela al trecutului nostru, de dinainte de aceasta viata. Si ca acel necunoscut conditioneaza tot necunoscutul din viitor. Iar darul lui Dumnezeu este uitarea. Ea permite constientizarea starii pure de a fi, o stare care transcende iluzia temporala.

Daca scoatem din ecuatie regretele, dorintele si temerile noastre si traim clipa prezenta, fara a fi dependenti de ceva sau cineva, am descoperi o permanenta stare de liniste si fericire. Fara antrenament asiduu al mintii, ca rutina zilnica, nu putem reusi aceasta performanta. De aceea, calugarii, ascetii, cei care au renuntat la placerile lumii, pot fi fericiti in lipsa de dorinte si nevoi, altele decat cele strict necesare supravieturii si cele care tin de aceasta aspiratie. Fara pofta, omul e satul. Daca nu stie ce este pofta, e satul. Daca stie si nu o poate controla, e nevoie sa se antreneze pentru intoarcerea mintii la inocenta (renuntand la dependentele sale).

Pentru asta, nu-i nevoie nici macar sa ne retragem in padure, intr-un ashram sau templu. Cand aveam 17 ani si ma pregateam sa dau examen de admitere la Facultatea de Filosofie, un camion mi-a calcat catelusa, chiar in fata mea, desi putea s-o evite. Ce era viu devenise mort intr-o fractiune de secunda, ireversibil. Atunci am aruncat cat colo manualul de filosofie, fiindca simteam ca nu ma poate ajuta deloc in privinta experientei practice de viata, care include astfel de evenimente.

Am vrut sa ma calugaresc. Mama m-a rugat un singur lucru: sa discut cu un preot inainte de a face asta. Am povestit intamplarea in cartea “La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?” Preotul a lasat mirii sa astepte la poarta bisericii si m-a rugat sa dau la filosofie. Mirata, l-am intrebat pentru ce as face asta. Mi-a raspuns ca e mult mai grea calugaria sociala, daca chiar ma intereseaza calugaria, ca mod de viata. Ca organizarile monastice sunt tot organizari sociale, cu aceleasi tipare. Mult mai tarziu am inceput sa-i inteleg cuvintele. Ceea ce ma interesa pe mine, cu adevarat, nu se gaseste intr-un anumit loc si nici intr-o organizatie, fiindca este o practica, in sine.

In concluzie, oricat te-ai stradui, nu vei putea trai in prezent decat daca faci ceva in sensul asta. E nevoie sa practici, sa te antrenezi. Abia atunci cand incepi sa reusesti, recompensa e atat de dulce, incat depaseste orice gust cunoscut anterior. Si astfel, te stimuleaza pe mai departe. Starea de “inconstienta” legata de trecut si de viitor reprezinta starea de constienta a existentei, in sine. “Acum” e doar o metafora pentru aceasta fiintare, pentru constiinta unei asemenea stari de a fi.

Fara linistirea gandurilor, a mintii, prin antrenament consecvent, poti sa te scremi, sa inchizi ochii, sa respiri cat vrei, sa arzi betisoare si sa mormai mantre, nu vei reusi sa iti devina un obicei instalat aceasta stare, prin care orice faci poti face cu mult mai multa devotiune si atentie. Muschii nu se pot antrena decat fizic sau mental. Sunt studii care au dovedit ca oamenii care au meditat la exercitii fizice, fara a le face, au obtinut rezultate apropiate de cei care au actionat. La fel, mintea se poate antrena, dar e necesar sa vrei si sa faci ceva in sensul asta.

Tehnologia 5G este acum disponibila si promite sa ne ofere o navigare mult mai rapida pe telefonul mobil. Astrofizicianul Aurélien Barrau ne avertizeaza ca starea planetei s-a inrautatit tocmai pentru ca omul a vrut mereu dezvoltare rapida, preferand profitul imediat in locul alegerilor intelepte si sanatoase, pe termen lung. Si-a invatat omul lectia? A redevenit rational? Nu, declara omul de stiinta. Aceasta noua tehnologie o dovedeste.

Pe 10 martie 2019, astrofizicianul a postat pe contul sau de Facebook reactia sa la vestea lansarii tehnologiei 5G. Barrau considera ca omul are o atitudine paradoxala, are o manie suicidara pentru viteza, in pofida sanatatii sale si a mediului inconjurator.

Reputatul om de stiinta pune foarte intelept problema. Omenirea s-a indepartat de nevoile de trai naturale, si-a creat false nevoi, care i-au devenit aproape „existentiale”, desi sunt nocive si pur consumiste. Falsele nevoi, nevoia de mai mult, mai repede, inutilele nevoi care sunt intens promovate pentru publicul consumist, aduc beneficii care, in mod total irational, nu merita deloc riscurile pentru sanatatea umana si a mediului.

Aceasta disproportie hazardata intre beneficii si riscuri, intre avantajele de scurta durata si efectele adverse de lunga durata, a devenit o a doua natura a omului contemporan. Aceasta nebuneasca dezvoltare moderna, bazata pe false nevoi, este suicidara pentru insasi existenta speciei noastre si a celorlalte specii de pe planeta. Ne asteapta un scenariu apocaliptic, in care omul e in competitie doar cu sine si cu falsele sale nevoi, cu nevoia sa de mai mult si de mai bine, ignorand nebuneste tocmai faptul ca falsele nevoi ajung sa puna in pericol insasi existenta si nevoile sale primordiale.

“Deci ne pregatim pentru reteaua de telefonie 5G. Activ. Cu frenezie si nerabdare! Vom monta nenumarate antene, le vom distruge pe cele vechi, vom innoi totul. Acesta este arhetipul care duce la dezastru. Incapacitatea noastra structurala de a spune: e destul, nu avem nevoie, nici nu tanjim dupa aceasta placere inutila, respingem aceasta idee letala, conform careia tot ce este tehnologic posibil trebuie musai si pus in practica, doar de dragul purului consumism. Intrebarea nu este daca sa construim statii termale nucleare sau eoliene ca sa alimentam toate acestea.

Trebuie sa intelegem cum sa eliminam aceasta infatuare suicidara (aceasta sfidare a zeilor) de a crea nevoi materiale, care devin prioritare dezastrului nebunesc potrivit caruia ele functioneaza in mod necesar pentru existenta. Chiar si cu o sursa perfect “curata” de energie, efectul implementarii lor ar fi dramatic. Tehnologia 5G ucide. Nu din cauza efectelor undelor asupra sanatatii umane. Ci sub forma unei creatii artificiale a unei nevoi arbitrare, cu consecinte devastatoare. Deja am ucis 70% din ceea ce exista (fara a pune la socoteala incalzirea globala). Preferam viata sau viteza retelei mobile? Este (aproape) atat de simplu.”

Aurélien Barrau este astrofizician francez, specializat in fizica astroparticulelor, in cosmologie si gauri negre. Lucreaza la Laboratorul de Fizica si Cosmologie Subatomica din Grenoble (LPSC) si este profesor la Universitatea Grenoble-Alpes. A fost invitat sa colaboreze cu Institutul de Studii Avansate de la Princeton (IAS), Institutul de Studii Stiintifice Superioare (IHES) din Bures-sur-Yvette si Institutul Perimetral (PI) de Fizica Teoretica din Canada. Este membru al comitetului director al Centrului de Fizica Teoretica din Grenobles-Alpes si al Laboratorului de excelenta ENIGMASS. Preda in cadrul masteratului de fizica si cosmologie subatomica de la Grenoble. Este membru al Comitetului National pentru Cercetare Stiintifica (CoNRS), sectiunea Fizica Teoretica.

Omul incepe sa simta inca din uter. Cu siguranta, inca nu gandeste, deoarece gandurile sunt procese complexe, care se dezvolta in creier in functie de evolutia retelei neuronale si de experienta. Si atunci, cum simte bebelusul? Sau ce inseamna faptul ca simte? Sistemul nervos central, maduva spinarii si inima se dezvolta incepand din a cincea saptamana de sarcina. Tot ceea ce simte bebelusul este prin acesti receptaculi, in functie de substantele primite prin sangele mamei. Adrenalina mamei i se transmite bebelusului. Asadar, primele experiente senzoriale ale bebelusului incep din uter.

Dilema: ce a fost la inceput? Oul sau gaina? Emotia sau gandul? Este o dilema prost formulata. Din primele celule nervoase au provenit primele experiente senzoriale, primele stari si emotii, deoarece procesele cognitive si legaturile sinaptice se dezvolta mult mai tarziu. Odata create, legaturile sinaptice reprezinta conditionari care pot influenta, ulterior, starile si emotiile, dar tot pe baza starilor si emotiilor experentiale anterioare. Gandul reprezinta altceva. El depaseste nivelul creierului. Sa nu confundam, asadar, gandurile si mintea cu creierul si sinapsele sale.

Primul stadiu de dezvoltare a omului, prima sa etapa, din cele doua celule contopite, este un… anus (blastula). Da, la inceput a fost anusul. Din forma de anus, deci din interior catre exterior, se continua progresia celulara. Apar primele celule nervoase. Acestea incep sa formeze organele vitale. Sistemul nervos, maduva spinarii, abia apoi inima (la 6 saptamani incepe sa bata) si, la final, plamanii. Totul este coordonat si impus de ADN.

Creierul incepe sa se dezvolte de la 2 saptamani de sarcina si pana la 20 de ani dupa nastere. Proliferarea celulelor este strict controlata de factorii genetici, ca prima conditionare. Apoptoza opreste proliferarea in surplus. Conexiunile neuronale se petrec in functie de experienta. Legaturile sinaptice sunt rezultate logice, conditionate de experienta anterioara, care conditioneaza experienta ulterioara. Formarea primelor sinapse poate fi observata in saptamana 23 de sarcina, dar definitivarea lor nu se produce decat in primul an de viata al omului.

Ce inseamna logica? Atunci cand copilul are o experienta, o inregistreaza, ca intr-o baza de date. Daca a pus mana pe ceva fierbinte si l-a durut, va evita sa repete actiunea, conform amintirii din baza de date a experientei sale. Logica se bazeaza pe niste premise, in urma carora se trage o concluzie. Problema e ca premisele vietii noastre, in totalitate, sunt conditionate. Chiar prederminate. Si atunci, orice concluzie am trage, ea nu poate fi decat extrem de limitata. Va fi conditionata nu de limitele gandirii, ci ale materialului (premiselor) pe care se aplica gandirea. Pornind de la conditionarile genetice si continuand prin conditionarile experientei individuale limitate, nu se pot trage decat concluzii personale, separate si incomplete.

Astfel, viata omului este limitata de constitutia lui, de suma experientelor sale, pe care o confunda cu propria identitate, si nu de posibilitatile gandirii sale. Gandirea este libera, dar conditionarile sale sunt atat de clar delimitate, incat gandirea aproape nu poate fi de folos decat, cel mult, pentru a intelege acest lucru. Imaginatia omului reprezinta tocmai facultatea sa de a gandi dincolo de limitarile conditiei sale si reprezinta motorul dezvoltarii stiintei, al incercarii omului de a-si intelege conditia, tocmai spre a o depasi. Omul a descoperit computerul si a invatat sa-l foloseasca, dar nu s-a descoperit pe sine, ca sa se poata folosi de ceea ce este, cu adevarat.

In acest context, logica serveste doar strict functional. Modul in care ea opereaza e cel mai bine ilustrat de o gluma. Celebrul personaj Sherlock Holmes, detectivul cu abilitati logice impecabile, s-a dus cu Dr.Watson, prietenul si colaboratorul lui, la picnic. Si-au montat cortul, apoi au intrat in el sa se culce. La un moment dat, Holmes il trezeste pe Watson si ii spune sa priveasca cerul.

„Ce vezi, Watson?” il intreaba Holmes. „Stele, multe stele”, raspunde Watson. „Si ce deduci din asta?” continua Holmes. „Din punct de vedere astronomic, deduc ca sunt miliarde de planete, milioane de galaxii. Din punct de vedere astrologic, observ ca Saturn este in Leu. Din punct de vedere temporal, deduc ca e aproximativ ora 3 noaptea. Din punct de vedere teologic, deduc ca Dumnezeu e atotputernic, iar noi suntem mici si insignifianti. Din punct de vedere meteorologic, deduc ca maine va fi o zi senina. Tu ce deduci, Holmes?” „Ca ni s-a furat cortul, tampitule!”

Einstein spunea ca logica te poate duce doar de la A la B, iar imaginatia te poate duce oriunde. Daca gandirea nu vrea sa fie limitata, in mod logic si pe cale de necesitate, de conditionarile fizice si de experientele limitate si limitative, atunci gandirea ar trebui sa caute un scop care sa depaseste toate acestea. Din pacate, gandirea nu poate sa depaseasca acest statut decat tot in cadrul experientei si adesea scopul sau e doar de a genera noi experiente, care par „imposibile”, inaccesibile sau placute si puternic recompensatoare. Pentru o viata sanatoasa, logica are o utilitate practica de supravietuire si atat. Adevarurile cu care opereaza logica sunt atat de limitate de premise incomplete, incat mult prea putine axiome a descoperit stiinta, iar aceasta tot in urma experimentelor repetate.

„Fericiti cei saraci cu duhul” capata, in acest context, o noua semnificatie. Omul care traieste simplu, ancorat in realitate, prin actiunile sale, le resimte mult mai constient, le traieste la maxim. Traieste o viata mult mai constienta de continutul sau. Atentia pe actiune si pe senzatiile care rezulta in urma actiunii reprezinta un nivel important de concentrare a mintii. Senzatiile, ceea ce simtim, precum am vazut, nu sunt decat conditionari, tin de impulsuri neuronale pe care le capatam in urma experientei. Cei care predica sabloane de genul: sa traim in prezent (inclusiv eu), se refera nu atat la momentul temporal, cat la atentia concentrata acordata acestui moment. Practica antrenarii atentiei poate spori nivelul de constientizare. Iar constiinta, ca stare, depaseste limitele grosiere ale simturilor conditionate de experienta si depaseste insasi experienta.

Atentia se imprastie si gandurile incep sa rataceasca doar din dorinta omului de a trai altceva, de a avea alte experiente si alte senzatii, pe scurt, doar o alta configuratie a conditionarii, una mai placuta simturilor. Exista doua niveluri de nemultumire. Una, care se refera strict la conditionarile realitatii pe care o traieste omul. A doua, cea care tine de depasirea acestor conditionari. Din pacate, omul nu isi poate depasi conditia decat tot in contextul conditionarilor sale si tot in cadrul experientei sale limitate. Precum se spune, iarba nu este mai verde vizavi.

Daca mintea e mai libera si mai presus de conditionarile lumii, atunci trebuie sa fie ceva si mai presus de minte, care include experienta ultima, realitatea autentica, esenta si natura spiritului. Aceasta experienta nu poate fi disponibila nicidecum prin intermediul logicii. Logica este suficienta ca omul sa-si accepte conditia si sa aspire la aflarea adevaratei sale identitati, de dincolo de aceste conditionari. Daca aceasta eliberare nu era posibila in cadrul vietii si experientei umane, am fi doar niste papusi manuite de conditionarile papusarului. Sforile conditionarilor noastre nu pot avea alt rol decat sa ne ridicam mintea, ca Dr.Watson, spre cer, spre Papusar, spre cauzalitatea ultima.

Doar cauzalitatea ultima poate desface nodul sforilor celorlalte conditionari. Precum ne asigura misticii, acest lucru nu numai ca este posibil intr-o viata de om, este insusi sensul vietii de om. Daca ne pomenim naufragiati si amnezici, pe o insula, in afara de strictele necesitati pentru supravietuire, singurul nostru scop va fi sa facem tot ce putem spre a ne reaminti cine suntem.

Hava Nagila

Cu siguranta ati auzit aceasta melodie, dar stiti ce inseamna versurile sale?

„Hava Nagila” este un cantec popular traditional evreiesc, compus prin anii 1918-1920, spre a marca eliberarea Palestinei de sub dominatia otomana, in urma primului razboi mondial.

Se spune ca psalmul 118 (versetul 24) din Biblie ar fi sursa versurilor cantecului. „Hava Nagila” se canta la toate sarbatorile evreiesti si se danseaza in hora. „Hava Nagila” inseamna „Haideti sa ne bucuram”.

Versurile sunt foarte simple:

Hava nagila, hava nagila / Haideti sa ne bucuram
Hava nagila ve-nis’mecha / Sa ne bucuram si sa ne veselim
Hava neranena, hava neranena / Haideti sa cantam
Hava neranena venis’mecha / Sa cantam si sa ne veselim
Uru, uru achim / Haideti sa ne trezim, fratilor,
Uru achim belev same’ach. / Fratilor, sa ne trezim cu o inima plina de voiosie.

%d blogeri au apreciat asta: