Folosind tehnologia virtuala (VR), un exoschelet si un software, opt paraplegici au reusit sa-si recapete partial capacitatea motorie si senzoriala. Desi sufereau de leziuni grave ale coloanei vertebrale, de peste zece ani, in decurs de doar zece luni, paraplegicii au reusit, prin antrenamentul creierului, sa se gandeasca la miscare, obtinand raspunsul muschilor pe care nu-i mai folosisera de foarte multa vreme.

Dintre cei opt pacienti, o femeie poate azi sa iasa din casa si sa-si conduca masina. Alta a conceput si a nascut un copil, simtind contractiile. “Unii dintre pacientii nostri, pentru prima oara, au putut sa iasa din casele lor si sa revina la munca.”, a declarat Miguel Nicolelis, co-directorul Centrului de Neuroinginerie de la Universitatea Duke. Aceste cercetari fac parte din Proiectul Walk Again, care reuneste 100 de oameni de stiinta din 25 de tari.

Sansele recuperarii, in cazul pacientilor paraplegici, erau candva considerate aproape nule. Dar, in 2014, Juliano Pinto, de 25 de ani, complet paralizat de la piept in jos, a dat lovitura de minge din debutul Cupei Mondiale FIFA. Cercetatorii au creat o interfata virtuala a creierului (BMI) care i-a permis lui Pinto sa controleze un exoschelet robotic si sa loveasca mingea la Arena Corintenilor din Sao Paulo.

In urma cu doi ani, Proiectul Walk Again (WAP), acelasi consortiu de cercetare international non-profit care proiectase exoscheletul lui Pinto, a inceput sa foloseasca realitatea virtuala pentru a-i ajuta pe paraplegici sa-si recupereze partial capacitatile senzoriale si controlul muschilor in membrele inferioare. Potrivit unui studiu publicat pe 11 august, in Scientific Reports, toti cei opt pacienti care au participat la studiu si-au recuperat o parte din controlul motoriu.

“Cand ne-am uitat la creierele acestor pacienti, la momentul primirii lor, n-am putut detecta niciun semnal atunci cand i-am rugat sa-si imagineze ca merg din nou. Nu exista nicio modulatie de activitate cerebrala. E ca si cum creierul ar fi sters conceptul de miscare prin mers.”, a declarat Dr. Miguel Nicolelis.

creier dispenza

Spre a-si recupera motricitatea, pacientii au fost introdusi intr-un mediu virtual, unde au invatat sa-si foloseasca activitatea cerebrala pentru a controla o versiune de-a lor virtuala, un avatar pe care sa-l faca sa mearga. Cercetatorii au folosit Oculus Rift, un dispozitiv care proiecteaza o realitate virtuala. Au mai folosit un tricou cu maneci lungi, care le oferea pacientilor senzatii in antebrate, stimulandu-i sa simta ca atingeau pamantul. Bratele au fost tratate ca membre-fantoma, substituind picioarele, pacalind creierul sa simta ca pacientul mergea.

Dupa ce creierul si-a amintit notiunea mersului, fiecarui pacient i s-a atasat un exoschelet, dotat cu o casca pe baza de senzori, care primeste semnale si le transmite unui computer din spatele exoscheletului. Cand pacientul se gandeste la mers, computerul activeaza exoscheletul. Mergand cu exoscheletul, o ora zilnic, pacientii au reusit sa-si reactiveze nervii, ca acestia sa trimita din nou semnale la creier, recapatandu-si partial miscarile voluntare si capacitatea senzoriala. Fiecare pacient a avut o perioada diferita de recuperare, dar toti au reusit sa simta din nou in zona pelviana si in membrele inferioare. Au invatat sa-si controleze unii muschi si sa-si recapete controlul functiilor vezicii urinare, pentru prima oara, dupa mai bine de zece ani.

Dr. Joe Dispenza a reusit, doar prin puterea si disciplina gandirii, sa se vindece in urma unui accident, avand sase vertebre fracturate la coloana, multiple alte fracturi si leziuni. Cercetari precum Proiectul WAP dovedesc puterea incontestabila pe care o poate avea psihicul uman si modul in care putem transforma realitatea si materia, putandu-ne transforma propriul corp prin forta gandului si prin disciplina practicii repetitive.

Despre viata si moarte

„Sa urasti moartea inseamna sa urasti viata. Ele nu sunt separate si nu pot fi separate. Moartea si viata exista laolalta, nu exista cale de a le separa. Separarea este numai o abstractie in minte, este complet falsa. Viata implica moartea, moartea implica viata. Sunt complet opuse, dar complementare una fata de cealalta.

Moartea este apogeul vietii. Daca urasti moartea, cum poti iubi viata? Si este o neintelegere foarte grava: oamenii care cred ca iubesc viata intotdeauna urasc moartea si urand moartea devin incapabili de a trai. Capacitatea de a trai la maximum vine numai atunci cand sunteti gata sa muriti si sunteti gata sa muriti la maximum.

Sunt mereu direct proportionale. Daca traiti caldut, veti muri caldut. Daca traiti intens, total, periculos, veti muri asemenea. Moartea este crescendoul; viata ajunge la apogeul sau prin moarte. Toate bucuriile vietii palesc pur si simplu in fata bucuriei pe care o aduce moartea.

Ce este exact moartea? Este disparitia unei false entitati din noi, egoul. Moartea are loc si in actul dragostei, la o scara mai mica, intr-o masura partiala. De aici frumusetea dragostei. Pentru un moment muriti, pentru un moment dispareti. Pentru un moment nu mai sunteti si intregul va poseda. Dispareti ca parte si intrati in ritm cu intregul. Nu existati ca un val in ocean, existati ca oceanul insusi. Acelasi lucru se intampla in somnul profund: egoul dispare, mintea nu mai functioneaza, recadeti in bucuria originara. Insa acestea nu sunt nimic in comparatie cu moartea. Acestea sunt lucruri partiale. Somnul este o foarte scurta moarte; in fiecare dimineata, va veti trezi din nou. Totusi, daca ati dormit profund, bucuria persista intreaga zi, o anumita liniste persista in strafundul inimii voastre. Traiti diferit in acea zi in care ati dormit bine. Daca nu ati fost in stare sa dormiti bine, ziua este afectata. Va simtiti plictisiti, iritati, fara niciun fel de motiv. Lucruri marunte devin foarte suparatoare. Sunteti furiosi, nu pe cineva in particular, sunteti pur si simplu furiosi. Energia voastra nu este acasa. Va simtiti dezradacinati.

life death

Moartea este un somn lung. Si nu este inamicul, este cel mai bun prieten. Daca te gandesti la moarte ca la un dusman, vei muri, toata lumea trebuie sa moara, tu nu vei face exceptie, dar vei muri in chinuri, pentru ca vei opune rezistenta, te vei lupta.

Nu urati moartea. Stiu ca aproape toata lumea uraste moartea, pentru ca ni s-a predat o filosofie foarte gresita. Ni s-a spus ca moartea este dusmanul vietii; nu este asa. Ni s-a spus ca moartea vine si distruge viata. Moartea vine si implineste viata.

Daca viata voastra a fost frumoasa, moartea o infrumuseteaza la maxim. Daca viata voastra a fost una plina de dragoste, atunci moartea va daruieste experienta suprema a dragostei. Daca viata voastra a fost una de meditatie, atunci moartea va va aduce constiinta suprema. Moartea numai amplifica – desigur, daca viata voastra a fost una gresita, atunci moartea amplifica acest lucru, de asemenea. Moartea este un mare amplificator. Daca ati trait numai in manie, atunci la momentul mortii veti vedea numai iadul din voi, numai foc si para. Daca ati trait in ura, atunci moartea amplifica ura. Moartea este doar un fenomen de reflectare.

Nu urati moartea. Altminteri, veti rata moartea si veti rata si viata.”

(Osho)

Nu poti iubi cu mintea

”Singura functie a mintii este de a diviza la nesfarsit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneste, lucru de care mintea nu este deloc capabila. Mintea nu poate sa inteleaga ceea ce se afla dincolo de cuvinte; ea poate sa inteleaga numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupata de existenta, de viata, de realitate. Mintea este, ea insasi, o fictiune. Poti trai si fara minte. Insa nu poti trai fara inima. Si cu cat existenta ta este mai profunda, cu atat este si inima ta mai implicata.” (Osho)

Ce mintea desparte, iubirea uneste. Acolo unde mintea vede diferente, iubirea vede asemanari. Frica exista doar in minte. Iadul e gandul pe care il crezi. Mintea a creat tot ce concepem ca fiind realitate, dar exista ceva mai presus de minte si de aceasta realitate. Iubirea transcende mintea.

expansionExpansion, sculptura de Paige Bradley

Daca gandesti “durere” doare? Daca gandesti “iubire” iubesti? Nu. Mintea nu simte. Corpul simte, creierul traduce emotiile, dar toate acestea sunt niste iluzii chimice. In stare narcotica sau de anestezie, corpul nu mai simte, creierul nu mai reactioneaza. In somn, nu mai simti. Dincolo de simturi, emotii si creier, exista perceptii de alta natura.

Dincolo de minte, exista o realitate a constiintei pe care mintea nu o poate intelege.  E starea necreata de a fi, este iubirea pura si neconditionata. Nu are nicio noima, nu-i dependenta de nimic si de nimeni. Iubirea nu creeaza, ci distruge toata creatia mintii. Destrama toate iluziile. Iluzia celorlalti, iluzia de sine, iluzia separarii. Pentru minte, e similara cu nebunia. Pentru ca nu o poate intelege, pentru ca nu are nimic logic sau rational.

Nu putem iubi decat  abandonandu-ne iubirii pana cand devenim una cu ea. Nu putem iubi decat nebuneste si fara minte. Orice altceva nu valoreaza nici cat un oftat si nu are decat intensitatea unui sughit.

 

Inca aud ecoul vorbelor tatalui meu, vorbe pe care mereu mi le repeta in copilarie si adolescenta: “simtul echilibrului”. Calea de mijloc, precum ar spune Buddha. Nicio forma de exces nu poate reprezenta calea. Azi voi scrie despre alimentatie.

Nu am niciun merit ca sunt vegetariana, asa m-am nascut. Niciodata nu mi-a placut carnea, nu mi-au placut gustul si mirosul ei. Deci, in cazul meu, n-a prea fost o optiune. M-am simtit diferita si neinteleasa si m-am bucurat cand a aparut moda raw-vegana, fiindca am aflat ca exista si alti oameni, care sustin altceva decat aceia care pareau diferiti de mine. Sustin ca nu este sanatos consumul de carne, cu dovezi stiintifice.

Am avut de multe ori tendinta sa-mi arog superioritatea regimului meu alimentar, poate si in urma faptului ca m-am simtit exclusa sau chiar pedepsita pentru preferintele mele culinare. Insa nicio astfel de justificare nu este justificata, intemeiata. Mi-am amintit ca n-am niciun merit pentru asta. Puteam, la fel de bine, sa ma nasc o carnivora inraita, sa-mi placa sa consum carne si sa nu-mi convina ca unii zic ca n-ar fi sanatos, fiindca aceasta informatie ar porni o adevarata contradictie in mine.

Stiu prea bine, vegetariana fiind, ca nu-i sanatos sa fumezi, fumatoare fiind. N-am niciun drept, asadar, sa judec preferintele culinare ale cuiva, cata vreme un nefumator m-ar putea judeca si categorisi pe mine. Sau cata vreme am facut parte sau pot face parte din toate categoriile: au existat perioade in viata mea cand am fost carnivora, fumatoare si in toate felurile. Asa ca m-am mirat cel mai tare, de nenumarate ori, de masochismul paradoxal cu care m-am hranit adesea.

Ieri, s-a intamplat sa vorbesc cu o femeie care mi-a spus ca tine post. Am auzit-o spunand: “asta avem voie, asta nu avem voie, sambata e dezlegare la peste”. Viata multor oameni este guvernata de “Asa trebuie, asa nu. Asta trebuie sa fac, asta nu. Asta am voie, asta nu.” Daca ar fi intrebati care este motivul, n-ar prea sti sa-l spuna, venind din ei insisi. Ar fi tot fiindca “Asa trebuie, dar nu stim de ce. Ca sa (ne) fie bine.” “Binele”, pe care il urmaresc unii oameni, are de multe ori la baza o pura frica irationala. De o autoritate, de boala, de pacat, de neizbavire spirituala. Adica, in mod paradoxal, exact inversul motivelor pentru care ceea ce fac sa izvorasca, in mod natural, din ceea ce simt si sunt: din iubire, grija si responsabilitate constienta pentru fiinta lor si a altora.

“Binele” care rezulta de aici e ca oamenii se impart in categorii. Iar asta numai “bine” nu este. Si unii, si altii, se pot simti regi sau paria in categoriile lor. Categoria, in sine, este “raul”. Toti oamenii sunt raw-vegani. Nu cred ca exista niciun carnivor care sa nu consume uneori un mar crud, o felie de pepene, o rosie cruda, o salata. Toti suntem raw-vegani, doar ca unii dintre noi mai consuma si altceva, de pilda carne.

food art

Regimul alimentar nu poate rezolva totul. O banana e raw vegana, dar contine foarte mult zahar. Zaharul hraneste celulele canceroase. Cunosc raw vegani sau vegetariani obezi. E clar ca alimentatia lor nu este una echilibrata, ca ceva este in neregula. Un raw vegan, pionier in Romania in acest trend, a recunoscut intr-un interviu public ca acest regim alimentar nu i-a rezolvat problemele, framantarile interioare, depresia. Cunosc oameni care si-au impus sau au adoptat un regim alimentar drastic, raw vegan, si au avut ulterior probleme de sanatate. Cunosc carnivori mult mai pasnici si mai buni la suflet decat unii oameni care postesc sau au adoptat un regim din care au exclus carnea.

Hipocrate a avut dreptate ca suntem ceea ce mancam, dar nu doar la nivel fizic, corporal, ci si la nivel psihic sau spiritual. Daca trufia, orgoliul de a nu consuma carne, inclusiv prin reprimare, se transforma intr-o categorie din care ii excludem pe alti oameni si ii judecam, insusi acest fapt nu ne serveste prea mult in directia evolutiei pe care o dorim. Fiindca ne hranim orgoliul si trufia si ne hranim apoi cu ele.

Poate fi de mirare ca unii oameni salveaza animale sau militeaza pentru un tratament bland al animalelor, in timp ce servesc animale sacrificate in farfurie. Face parte din paradoxul naturii umane. Omul este si el un animal, care consuma animale. Omul este capabil sa omoare oameni. Diferenta e ca animalele fac asta din instinct si din stricta necesitate, pe cand omul o face din placere si chiar in exces. Vechi civilizatii aveau obiceiul sa se roage inaintea sacrificarii unui animal pe care urmau sa-l consume. Ma indoiesc ca vreun raw vegan ar refuza sa consume carne daca n-ar avea posibilitatea de a consuma absolut nimic altceva, ca sa supravietuiasca. Exact ca in filmul “Life of Pi”.

Am avut sansa de a afla cateva detalii din culisele bolii si tratamentului lui Steve Jobs. Un ilustru medic, care a facut parte din echipa care l-a tratat, nu putea pricepe ce anume fusese gresit, de ce au esuat sa-l salveze. Un om, care s-a  vindecat de cancer de colon in stadiul IV, l-a lamurit pe medicul respectiv. Dieta raw vegana, pe baza de suplimente, precum spirulina si chlorella, poate avea doua taisuri. Pe de o parte, ajuta enorm organismul, pe de alta parte, poate dauna, in anumite cazuri. Fiindca aceste alge, care ar putea eradica foametea planetara, fiind alimente atat de complete si considerate superalimente, pe buna dreptate, contin, printre altele, fier si metale. Iar fierul si metalele hranesc celulele si tumorile cancerigene.

Corpul isi face treaba lui, pe baza programarii noastre. Pe baza hranei pe care i-o furnizam. Dar corpul este influentat si de programarile noastre mentale, de bagajul nostru de emotii interioare. Gandurile si emotiile reprezinta tot o forma de hrana, mai subtila, dar extrem de importanta si mult prea des ignorata. Nu putem vorbi despre vindecare sau despre evolutie spirituala fara sa luam in considerare hrana, sub toate aspectele ei.

Un raw vegan poate ca are grija de hrana sa alimentara, dar daca ii judeca si ii categoriseste pe carnivori, nu are grija de hrana sa mentala si sufleteasca. Pana la urma, oricat de sanatos, minunat, frumos, tonifiat, am avea grija sa fie corpul nostru, el tot moare intr-un final, dintr-o cauza sau alta. Si atunci, ce am facut? Ne-am preocupat excesiv de ceva ce nu ne apartine decat temporar si care ne va parasi. Am ignorat hrana mentala si spirituala.

Unii oameni au grija in exces de hrana lor mentala. Aduna si consuma informatii, digera biblioteci si universitati, nu se satura de cunoastere. E tot o forma de exces. In final, cea mai spilcuita si nobila minte tot ne va parasi. Si nici nu se poate spune ca ne ajuta intotdeauna in aceasta viata, ca ne asigura pacea, fericirea. Hrana trupului si hrana mintii nu vor fi niciodata suficiente, in lipsa hranei spirituale.

De aceea, va intreb azi, in zi de post: cu ce va hraniti sufletul? Cu iubire sau cu furie, ura, resentimente? Cu iertare sau cu razbunare si regret? Cu compasiune sau cu judecati, etichete si categorii? Cu blandete si bunatate sau cu frica, nervi, reprimari si agresivitate?

Desi nu sunt dotate cu vaz, totusi plantele se orienteaza dupa soare, percep si absorb lumina, care le este vitala. Desi nu sunt dotate cu auz, plantele reactioneaza la sunete, la muzica si la cuvinte. Desi nu au miros, ele isi recunosc feromonii. Desi nu au creier, plantele au memorie, comunica, isi inteleg stapanii chiar si de la distanta, ba chiar le pot citi gandurile, telepatic.

Plantele sunt dotate cu inteligenta, chiar daca aceasta nu este neuronala. Au memorie, retin stimuli si experiente. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca ele se pot recunoaste pe sine si sunt capabile sa se diferentieze de alte surate vegetale. Plantele evalueaza, se adapteaza si reactioneaza prin semnale electrice, datorita celulelor lor electro-senzitive. Ba chiar pot comunica, eliberand substante volatile. Au sistem imunitar, iar acesta este mult mai slab la plantele crescute in casa decat la cele crescute direct in natura.

Foarte interesant e ca, desi plantele par pasive, s-a descoperit ca ele sunt foarte active, de fapt, doar ca intr-un ritm foarte lent, comparativ cu tempo-ul de reactie animal sau uman. E ca si cum timpul ar avea alte valente si s-ar scurge diferit pentru regnul vegetal, amintindu-ne de teoria relativitatii a lui Einstein.

In 1966, Cleve Baxter a realizat niste experimente pe plante, cu rezultate uimitoare, descrise in cartea sa, “Viata secreta a plantelor”. A conectat la un detector de minciuni trei frunze ale unei plante din specia Dracaena, apoi asistentul sau a calcat in picioare o alta. Au descoperit ca plantele pot avea emotii, pot simti frica. Cleve a mai demonstrat ca plantele isi pot intelege stapanii. A conectat cateva frunze la un poligraf si s-a gandit ca le-ar putea arde. Doar in urma acestui gand, poligraful a inregistrat o reactie din partea plantei.

Se stie ca plantele se orienteaza dupa lumina. Ele sunt dotate cu rodopsina, un receptor similar cu proteina vizuala umana, care absoarbe lumina. De aceea, plantele se intorc dupa soare, “stiu” cat dureaza o zi, “stiu” cand sa infloreasca, ba chiar reactioneaza la radiatiile ultraviolete, fiind capabile sa produca substante de protectie solara.

In cartea “Ce stie o planta?”, Daniel Chamovitz spune ca plantele „Au memorie pe termen scurt, memorie imunologica si chiar memorie transmisibila de la o generatie la alta”. Diferite parti ale plantei pot comunica si schimba informatii la nivel celular si fiziologic, iar radacinile cresc in functie de semnalele receptionate din mediul extern. Profesorul Chamowitz a aratat ca un fruct crud se coace mult mai repede langa altul deja copt, deoarece ultimul emana in aer un feromon pe care primul il percepe si la care reactioneaza, ca printr-un acordaj.

muzica plantelorUn experiment interesant a fost desfasurat si in Romania, pe o perioada de trei ani, de catre Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura Buzau. In urma acestui experiment, s-a confirmat teoria conform careia muzica are efect asupra plantelor. Acestea prefera muzica clasica, Ravel, Vivaldi, Liszt. Doar un sfert de ora pe zi de muzica clasica, iar plantele cresc mai repede, mai mult si mai viguros, dand mai multe flori si fructe.

Experimente similare au dovedit ca productia vegetala poate spori cu pana la 60% daca plantele “asculta” muzica clasica maxim trei ore pe zi. Cea mai intensa reactie a fost inregistrata la muzica lui Bach. Se pare ca plantelor nu le prea place niciun alt gen muzical, in afara de cel clasic, poate cel mult muzica de relaxare, si nu suporta rock-ul.

Incepand din 1970, cercetatorii de la Damanhur au studiat si au conceput un aparat capabil sa reproduca sunetele emise de plante, la nivel vibrational. Simone Vitale explica modul de functionare a acestui aparat, numit U1. Se conecteaza prin doi electrozi la radacina si la frunzele plantei, masoara rezistenta electrica a tesutului vegetal si transmite semnalul la un computer, care-l transforma in MIDI (Musical Instruments Digital Interface – Interfata digitala a instrumentelor muzicale). Semnalul MIDI este apoi redat de un sintetizator, acordat la frecventa de 432 herti.

Dupa 40 de ani de experimente si studii, cercetatorii de la Damanhur au declarat ca, dupa o vreme, plantele par sa devina constiente de faptul ca sunetele provin de la ele insele si incep sa le moduleze intentionat. Asta dovedeste ca plantele au sau sunt capabile sa dezvolte constiinta de sine si ca exista constiinta chiar de la nivel celular.

Iata sunetele emise de o planta din specia Echinacea:

Surse: www.gradinamea.ro, ecology.md, jurnalul.ro, descopera.ro, soundofgoldenlight.com, www.musicoftheplants.comCopyright Logo Livia Bonarov 2016

Preluare continut de pe acest site.
Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

Dragii mei, va invit la un eveniment cu un concept original si non-conformist: „Hai sa-ti rezolvi problemele!” Vom discuta liber, spontan, fara nimic pregatit in prealabil. Vom asculta problemele cu care va confruntati si vom cauta impreuna solutii. Ne dorim ca, in primul rand, sa ne bucuram de clipele pe care le vom impartasi impreuna si sper ca fiecare sa plece cu acest dar in suflet.

Evenimentul va avea loc pe data de 4 august 2016, intre orele 16.30-18.30, la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” din Braila, Piata Poligon nr.4, la sala Mediateca, de la parter. Workshop-ul va este oferit gratuit si le multumim gazdelor de la biblioteca pentru sprijinul acordat in organizarea si desfasurarea evenimentului.

Speakeri:
Aurelian Zaheu, yoga, religie si filosofie orientala aplicata
Livia Bonarov, dezvoltare personala si filosofie

terentiu

Motto-ul evenimentului este un citat din Terentiu. Acesta a fost vandut ca sclav romanilor, avand astfel sansa de a primi o educatie aleasa de la stapanul sau. Impresionat de inteligenta stralucita a sclavului, stapanul l-a instruit si apoi l-a eliberat. Fostul sclav a primit o noua identitate, numele latin al fostului sau stapan, Terentiu. A inceput sa scrie, pledand pentru echilibru, sinceritate si pentru seninatatea vietii simple. Despre acestea si despre multe altele, vom discuta impreuna la evenimentul „Hai sa-ti rezolvi problemele!”.

Va asteptam cu drag sa impartasim bucuria de a fi aici si acum impreuna.

Implineste 52 de ani in septembrie, a fost ales in topul 10 al celor mai indragiti actori, are o avere care ii permite sa traiasca exact asa cum si-ar dori intreaga viata, are succes, e carismatic si dorit de femeile din lumea intreaga. A revolutionat lumea filmului prin rolurile din “Avocatul diavolului” (1997) si “Matrix” (1999) si detine o stea pe Hollywood Walk of Fame. Putina lumea stie ca are si talent muzical si ca a fost chitarist bas in doua formatii.

Numele sau, Keanu, este de origine hawaiiana si inseamna “boare racoritoare”. S-a nascut in Beirut, in zodia sensibila si perfectionista a Fecioarei, si-a petrecut copilaria in Liban, apoi s-a mutat in Australia si SUA. Mama sa este englezoaica, iar tatal hawaiian, cu multiple radacini genetice, inclusiv chinezesti.

A fost un rebel in adolescenta, cu patima alcoolului si a distractiilor. Dupa ce a studiat actoria, si-a strans lucrurile si a plecat la Los Angeles, unde locuieste si acum si unde si-a inceput cariera. Avea 19 ani. La 29 de ani, a jucat rolul lui Buddha si aceasta experienta l-a apropiat de spiritualitate.

Aparitiile sale in public sunt rare si aproape mereu Keanu poarta haine inchise la culoare. E cunoscut pentru acte caritabile de o imensa generozitate, pentru membrii echipei de filmari sau pentru succesul peliculei. A propus sa i se reduca lui castigul pentru ca in filmele “The Replacements” si “Avocatul diavolului” sa apara actorii Gene Hackman si Al Pacino.

Duce o viata modesta si se bucura de lucrurile simple. Pentru el, fericirea inseamna mersul pe bicicleta, lenevitul in pat cu iubita, sportul, relaxarea cu prietenii, o masa in familie, timpul petrecut cu mama si sora sa sau timpul petrecut in natura.

“Majoritatea oamenilor ma cunosc, dar nu cunosc povestea mea. Cand aveam trei ani, tata ne-a parasit. Am urmat cursurile a patru licee diferite si m-am luptat cu dislexia (tulburare de citire), ceea ce a facut ca educatia mea sa fie mai dificila decat este pentru majoritatea. In cele din urma, am abandonat liceul, fara sa obtin diploma. La varsta de 23 de ani (in 1993), cel mai bun prieten, River Phoenix (fratele actorului Joaquin Phoenix), a murit in urma unei supradoze de droguri. In 1998 (la 34 de ani), am intalnit-o pe Jennifer Syme. Ne-am indragostit imediat si, in 1999, deja Jennifer era insarcinata cu fetita noastra. Din pacate, dupa opt luni, copila s-a nascut moarta. Am fost devastati in urma mortii ei, iar asta a pus capat si relatiei noastre. Un an si jumatate mai tarziu, Jennifer a murit intr-un accident de masina. Sora mea mai mica a avut leucemie. Astazi este vindecata, si am donat 70% din castigurile obtinute in urma filmului “Matrix” spitalelor care trateaza leucemia. Ma numar printre foarte putinii actori de la Hollywood care nu au o vila. Nu am garzi de corp si nu port haine elegante. Chiar daca am 100 de milioane de dolari, inca merg cu metroul si imi place! Asa ca, in final, cred ca toti putem admite ca pana si in fata tragediei, un om astral poate inflori. Indiferent ce se intampla in viata voastra, puteti depasi! Viata merita traita.”

keanu reeves

“Nu pot sa mai fac parte dintr-o lume in care barbatii isi imbraca sotiile ca pe niste prostituate, dezvaluind tot ceea ce ar trebui pretuit.

In care nu exista conceptul de onoare si de demnitate si in care omul nu se poate baza pe cei ce spun “Promit…”

In care femeile nu vor copii si barbatii nu vor familie.

In care fraierii se cred oameni de succes in spatele volanului masinii tatalui lor, iar tatal care are un pic de putere incearca sa-ti dovedeasca faptul ca esti un nimeni.

In care oamenii declara in mod fals ca ei cred in Dumnezeu, cu un pahar de alcool in mana, fara sa inteleaga nimic din religia lor.

In care conceptul de gelozie e considerat rusinos, iar modestia e un dezavantaj.

In care oamenii uita de iubire, dar cauta cel mai bun partener.

In care oamenii repara cel mai mic fluierat al masinii lor, dar nu cheltuie bani pe timp, pentru ei, par asa de saraci incat doar o masina scumpa poate ascunde asta. 
 
In care baietii irosesc banii parintilor lor in cluburi de noapte, maimutarindu-se pe sunete primitive, iar fetele se indragostesc de ei pentru asta.

In care barbatii si femeile nu se mai deosebesc unii de altii si in care toate astea se numesc libertate de alegere, insa cei care aleg o cale diferita sunt etichetati ca egoisti retardati.

Imi aleg propria cale, dar e trist ca nu gasesc intelegere la oamenii de la care mi-as fi dorit cel mai mult s-o gasesc…”

“Banii nu inseamna nimic pentru mine. Am castigat o gramada de bani, dar eu vreau sa ma bucur de viata si nu sa ma stresez sporindu-mi contul bancar. Donez foarte mult si traiesc simplu, cel mai des fara valiza la hoteluri. Cu totii stim ca sanatatea e mult mai importanta.”

“Fiecare dificultate din viata ta te-a transformat in persoana care esti azi. Fii recunoscator pentru vremurile grele, ele doar te fac mai puternic.”

 

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 587 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: