Inteleptul

14907605_1418004801560541_4786644365740629062_n

„Inteleptul nu are o minte a sa,
El este constient de nevoile celorlalti.
E bun cu oamenii care sunt buni.
E bun, de asemenea, cu oamenii care nu sunt buni.
Fiindca Virtutea este bunatatea.
Are incredere in oamenii care sunt de incredere
Si, de asemenea, in oamenii care nu sunt de incredere.
Fiindca Virtutea este increderea.
Inteleptul este sfios si smerit,
Celor mai multi li se pare ciudat,
Dar altii il privesc si-l asculta.
El se poarta ca un copil.”

Lao Tzu, Tao Te Ching, Capitolul 49

Sursa: Tao&Zen

Un nou tratament pentru cancer foloseste frecventele rezonante pentru a distruge diferite tipuri de celule maligne

In discursul tinut pentru TedX, “Distrugerea cancerului prin frecvente rezonante”, profesorul si directorul de muzica de la Colegiul Skidmore, Anthony Holland, povesteste audientei ca a avut un vis. Acest vis este previziunea unui viitor in care copiii nu vor mai suferi in urma efectelor medicamentelor toxice anticancerigene sau in urma tratamentelor cu radiatii, iar astazi profesorul si echipa sa cred ca au gasit solutia.

Multi poate ca au auzit despre oameni capabili sa sparga paharele cu sunetul vocii lor. Acest lucru uimitor, explica Holland, se datoreaza fenomenului numit frecventa rezonanta. Cand cineva atinge un pahar, el emite o frecventa rezonanta naturala. Pentru a produce spargerea, omul trebuie sa acordeze frecventa rezonanta a paharului cu vibratia vocii sale, mai sus si mai tare, pana cand, in sfarsit, paharul se sparge.

Luand in considerare acest fenomen, Holland si o echipa de cercetatori s-au intrebat daca ar putea induce acelasi efect intr-un microorganism viu sau intr-o celula. S-au intersectat cu munca unui cercetator chinez, Dr. Mae-Wan Ho, bazata pe ipoteza ca o celula vie manifesta aceleasi proprietati precum cristalele lichide. Pornind de la aceeasi ipoteza, Holland si echipa sa si-au pus intrebarea daca n-ar putea sa influenteze o celula trimitandu-i un semnal electric specific, similar tehnologiei LCD.

Dupa ce au cautat in baza de date patentata un aparat care ar putea face asa ceva, au gasit un aparat terapeutic inventat de un medic din New Mexico, Dr. James Bare. Aparatul foloseste o antena de plasma care pulseaza si se opreste alternativ, ceea ce, explica Holland, e important, fiindca un flux constant de electricitate ar produce prea multa caldura si astfel ar distruge celula.

In urmatoarele 15 luni, Holland si echipa sa au cautat frecventa exacta care ar distruge direct un microorganism viu. Numarul magic a aparut, in cele din urma, sub forma a doua impulsuri, unul de frecventa inalta si unul de joasa frecventa. Cel de frecventa inalta trebuie sa fie, in mod exact, de 11 ori mai inalt decat frecventa joasa, ceea ce in muzica se numeste a 11-a armonie. La aceasta a 11-a armonie, microorgnismele incep sa “explodeze”, la fel cum se sparg paharele de cristal.

Dupa ce a facut teste cu prima echipa de cercetatori, pana cand au devenit eficienti in aceasta procedura, Holland a inceput sa lucreze cu o echipa de cercetatori din domeniul cancerului, descoperind ca aceste celule, de tip malign, sunt vulnerabile in special la frecvente cuprinse intre 100.000-300.000 de hertzi.

Ulterior, au trecut la celule afectate de leucemie si au reusit sa le distruga inainte ca acestea sa se poata reproduce. Insa, precum explica Holland in discursul sau, aveau nevoie de rezultate mai bune pentru ca acest tratament sa poata deveni o solutie viabila in cazul pacientilor suferinzi de cancer.

Tehnologia campului electric de impulsuri oscilatorii (OPEF) distruge celulele maligne

In cadrul experimentelor repetate si controlate, frecventele, cunoscute ca tehnologie a campului electric de impulsuri oscilatorii (OPEF), au distrus, in medie, intre 25-40% din celulele cu leucemie, ajungand pana la un procent de 60%, in unele cazuri. Mai mult, interventia chiar a incetinit rata de raspandire a celulelor maligne cu pana la 65%. Rezultatele au fost o dubla revelatie.

Echipa de cercetare a inregistrat succes si atunci cand au atacat celulele maligne ovariene. Recent, au testat tratamentul impotriva unui organism extrem de letal, MRSA, care este rezistent la majoritatea antibioticelor. Mii de oameni mor anual din cauza MRSA, explica Holland, iar medicamentele folosite in mod uzual impotriva acestui agent patogen se stie ca au efecte secundare toxice. Incredibil, dar terapia cu frecvente a eliminat rezistenta la antibiotice, iar cercetatorii au reusit sa introduca o cantitate mica de antibiotic, care a ucis microorganismul.

Holland spera ca, intr-o buna zi, acest tratament sa inlocuiasca tratamentele toxice conventionale, actualmente disponibile pentru pacienti. La finalul discursului sustinut pentru TedX, el descrie viziunea sa despre clinicile care vor trata cancerul in viitor:

“Cred ca viitoarele spitale care vor trata cancerul la copii vor arata diferit. Vor fi locuri in care copiii se vor aduna si-si vor face noi prieteni, probabil nici macar stiind ca sunt bolnavi. Vor desena, vor colora carti si se vor juca, nestiind ca, in tot acest timp, deasupra lor, o plasma frumoasa si albastra emana campuri pulsatorii vindecatoare, distrugandu-le celulele maligne, fara durere, non-toxic, pe rand, celula cu celula. Va multumesc.”

healingPovestea primului cercetator care a reusit sa identifice si sa vindece cancerul

In 1920, Royal Rife a fost primul om care a identificat virusul cancerului uman, folosind cel mai puternic microscop din lume. Dupa ce a identificat si izolat virusul, el a decis sa-l cultive pe carne sarata de porc. La vremea aceea, era o foarte buna metoda de a cultiva un virus. Apoi, Rife a luat cultura si a injectat-o in 400 de soareci, care, precum va imaginati, au dezvoltat rapid cancer in toate cele 400 de cazuri. La urmatorul pas al lui Rife, lucrurile au luat o intorsatura interesanta. El a descoperit ulterior ca o frecventa de energie electromagnetica poate determina celulele maligne sa se diminueze complet atunci cand sunt introduse in acest camp energetic. In urma acestei mari descoperiri, Rife a creat un aparat care putea fi acordat sa emita frecventa care putea distruge cancerul. Astfel, el a reusit, inca de pe atunci, sa trateze cancerul atat la soareci, cat si la oameni, punandu-i in apropierea aparatului.

Pe data de 20 noiembrie 1931, 44 de autoritati medicale, dintre cele mai respectate in lumea intreaga, au organizat un banchet, numit “Sfarsitul tuturor bolilor”, in cinstea lui Royal Rife, pe proprietatea Dr. Milbank Johnson, din Pasadena.

In 1934, aparatul atragea din ce in ce mai multa atentie. Universitatea Southern California a intrunit o comisie medicala speciala de cercetare, care sa studieze atent acest aparat si rezultatele sale. 16 pacienti, bolnavi de cancer in stadiu terminal, au fost adusi de la Spitalul Pasadena County in laboratorul lui Rife, din San Diego, pentru a fi tratati. Comisia era alcatuita din medici si patologi, desemnati sa examineze pacientii, in cazul in care acestia ar mai fi fost in viata dupa 90 de zile. Cele 3 luni de tratament au trecut si comisia a declarat ca 14 din cei 16 pacienti fusesera complet vindecati de cancer. Ceilalti doi pacienti au fost expusi la aparat timp de inca 4 saptamani, dupa ce au fost facute cateva ajustari de frecventa. Ambii au fost vindecati dupa acele 4 saptamani. Uimitoarele rezultate au reprezentat o mare surpriza pentru multe persoane, cata vreme nimeni nu stia la ce sa se astepte de la o metoda de tratament bazata pe frecvente.

Interesant este faptul ca, in anul 1934, chiar in seara in care urma sa aiba loc conferinta de presa in cadrul careia Dr. Milbank Johnson avea sa faca publice rezultatele cercetarilor lui Rife, Johnson a fost otravit in mod letal, iar notitele si hartiile sale s-au “pierdut”. In aceeasi perioada, unei tentative esuate a companiilor farmaceutice de a cumpara aparatul lui Rife i-a urmat o incendiere premeditata, care a distrus laboratoarele cercetatorului. Ca si cand toate acestea n-ar fi fost de ajuns, Dr. Nemes, care avea un duplicat al muncii lui Rife, a fost ucis, in mod misterios, intr-un incendiu, si toate materialele sale despre cercetari au fost distruse. A urmat ca Laboratoarele Burnett, care validasera toata munca de cercetare a lui Rife, sa fie distruse, de asemenea, intr-un incendiu.

Aparatul incepuse sa primeasca atentia presei, prin 1939, si aproape toti distinsii doctori si oameni de stiinta, care cunosteau indeaproape rezultatele sale, au inceput sa nege ca-l cunoscusera vreodata pe Rife sau ca vazusera rezultatele aparatului sau, in urma acestor evenimente. Aceasta completa rasturnare de situatie era cauzata de presiunea companiilor producatoare de medicamente, amenintate de potentialul aparatului. Pare aproape cert ca industria farma sa fi avut legatura cu toate acestea. In ce-l priveste pe Rife, in anul 1971 a murit in urma unei doze “accidentale” letale de Valium si alcool, la spitalul Grossmont.

Aparatele lui Royal Rife exista in zilele noastre si sunt folosite in anumite practici medicale, dar nu sunt aprobate de FDA (Food and Drugs Administration), care le confisca atunci cand le gaseste. Aceste aparate sunt adesea vandute sub numele de “aparate pentru uz veterinar”.

Sursa: www.collective-evolution.com

Tatăl Nostru

Învățăm de mici rugăciunea ”Tatăl Nostru” și o redăm papagalicește, dar, oare, reflectăm vreun pic la însemnătatea cuvintelor sale, la profundele sale semnificații, atât cât pot vorbele cuprinde în ele, înțelese după chipul și asemănarea celui ce le ascultă?

”Tatăl Nostru” e un fragment din Matei 6:9-13, din timpul Predicii de pe Munte. O rugăciune similară este în Luca 11:2-4. Apostolii i-au cerut lui Iisus să-i învețe cum să se roage, iar această rugăciune a fost răspunsul lui Iisus pentru ei. În versiunea inițială, nu era partea ”Căci a Ta este împărăția, puterea si slava, A Tatălui, și a Fiului, și Sfântului Duh, acum, și pururi, și în vecii vecilor. Amin.” Versiunea cea mai răspândită a rugăciunii este cea după Matei, deși nu este exactă.

– Versiunea aramaică –

Abwûn d’bwaschmâya
Nethkâdasch schmuuch
Têtê— malkuthach
Nehwê tzevjânach aikâna
d’bwaschmâya’f b’arha
Hawvlân lachma d’sûnkanân yao-mâna
Wasbokân chaubên wachtahên aikâna
daf chnân schvoqan l’chaijabên
Weyla tachlân l’nesjuna
ela patzân min bischa
Metul dilachie malkutha wahaila
wateschbuchta l’ahlâm almîn.
Amên

– O variantă de traducere din aramaica străveche, a primului secol –

O, Tu, Cel din care vine suflul vieții, Cel care umple tărâmurile sunetului, luminii și vibrației.
Fie lumina Ta experimentată în devoțiunea mea cea mai pură și sacră.
Regatul Tău Divin se apropie.
Fie ca voia Ta să devină realitate în Univers, precum și pe pământ.
Dă-ne nouă înțelepciune pentru nevoia noastră zilnică, desfă lanțurile greșelilor care ne leagă,
precum și noi dăm drumul vinei altora.
Nu ne lăsa să ne rătăcim în lucruri superficiale, ci lasă-ne să ne eliberăm de ceea ce ne îndepărteză
de scopul nostru cel adevărat.
De la Tine vine voința atotlucrătoare, vine puterea vie de a acționa,
vine cântecul care înfrumusețează totul și care se reînnoiește singur din eră în eră.
Pecetluit în încredere, credință și adevăr.

– Varianta de traducere din greacă, a lui Neil Douglas-Klotz –

O, Născătorule! Tată-Mamă de Cosmos,
Adună-Ți lumina în interiorul nostru și fă-o de folos.
Creează acum Regatul Tău de Unitate,
Prin mâinile noastre dornice și prin inimile noastre înflăcărate,
Ajută-ne să iubim mai presus de idealurile noastre
Și să împrăștiem fapte de compasiune pentru toate creaturile.
Însuflețește pământul din noi: atunci vom simți Înțelepciunea dinlăuntru,
Care ne susține pe toți.
Desfă nodurile dinlăuntru,
Ca să putem relua legăturile simple ale inimii, unii cu alții.
Nu lăsa lucrurile superficiale să ne amăgească,
Ci eliberează-ne de ceea ce ne reține pe calea către adevăratul nostru scop.
Din tine, focul divin,
lumină si sunet înapoi către Cosmos.
Amin.

În alte versiuni de traduceri, se pomenește despre Unime, despre a deveni una cu tot ce există, despre altarul din inimă, din interior. ”Precum în cer, așa și pe pământ” e tradus: ”Precum în lumină, așa și în formă”. Din toate versiunile, traducerile, reiese chintesența sensului învățăturii. Iar această învățătură sau ”calea” se găsește în diferite exprimări, metafore sau povești, în toate religiile și orientările spirituale.

book-writing

Unul dintre cele mai prețioase indicii, pe care Iisus le-a dat apostolilor, prin intermediul acestei rugăciuni, a fost modalitatea de eliberare, cât se poate de simplă și clară: ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” E o oglindă, aceeași reflectare ca în partea ”Precum în cer, așa și pe pământ.” Foarte simplu spus, cum te porți, atâta realizare de sine manifești. Pentru realizarea de sine, e necesar să te separi de ceilalți la un nivel, pentru a te uni indisolubil la altul. Să încetezi să atribui vină celorlalți, să renunți la judecata altuia, de orice natură, să lași celelalte ființe să fie exact așa cum sunt, să-ți asumi doar responsabilitatea proprie, întru totul. Asta e separarea la un nivel. Iar unimea, la alt nivel, e prin iubire necondiționată, mai presus de ego.

”Tatăl nostru” e metafora unei oglinzi. E îndemnul să fii oglinda prin care să se manifeste Dumnezeu. Te eliberezi de ceilalți și îi eliberezi prin renunțarea la judecăți și la vina pe care le-o atribui. Când nu mai dai vina pe nimeni, accepți Voia divină. Aceasta este detașarea de atașamente, despre care vorbește buddhismul, eliberarea de karmă. E ca și cum ai spune: nu mă mai joc jocul ăsta de-a vina cu voi, mă duc acasă, la scara mea, și nimeni și nimic nu mă va putea ispiti să mai judec sau să mai atribui, vreodată, vreo vină cuiva.

44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Tatăl nostru se referă la esența noastră, la Creator, la sursă, la adevărata noastră identitate. Ca și cum am fi amnezici și nu ne-am putea aminti cine suntem, cum ne cheamă, unde-i acasă și de unde venim. Regatul divin, împărăția este acel ”acasă”. Nu este un loc, nu este un regat propriu-zis, e doar o stare de conștiință, prin care percepția despre această lume este la alt nivel. E o stare de conștiință care transcende percepțiile fizice. Cum accesăm această stare de conștiință? ”Facă-se voia Ta”. Prin acceptarea a ceea ce este, așa cum este, prin prisma divinității, nu a egoului. Facă-se voia Ta, nu a mea. Fie judecata Ta, nu a mea.

Pâinea noastră sau nevoia noastră zilnică se referă la a ne mulțumi cu strictul necesar traiului, la a nu ne amăgi depunând efort pentru a acumula mai mult decât avem nevoie. Să nu ne rătăcim în lucruri superficiale, în dorințe, plăceri, înseamnă să nu uităm adevăratul nostru scop, cel mai important, cel mai înalt. Obiectivul suprem al vieții noastre este în realizarea și manifestarea de sine. Cine ești? Răspunsul reprezintă, de cele mai multe ori, identificarea omului cu lucruri efemere, care nu au subtanțialitate, esență. Omul se identifică ușor cu trupul său, cu posesiunile sale, dar toate acestea nu sunt perene, deci nu reprezintă realitatea noastră ultimă. Științific s-a dovedit deja că există mult mai mult decât putem percepe, decât suntem dotați să percepem, realitatea înseamnă mult mai mult decât ne putem imagina.

Rugăciunea cea mai profundă și simplă, pe care le-a dăruit-o Iisus apostolilor, prin care îi învăța calea,  e metafora unei oglinzi. Mă detașez de ceilalți, în sensul că-i eliberez de orice vină, și totodată devin una cu ei, prin iubire, punându-mă în folosul lor, prin tot ceea ce fac. Oglinda aceasta înseamnă ca în exterior să manifestăm scopul cel mai înalt, acela interior, al realizării de sine: ”Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”

 

Rog pudibonzii si habotnicii sa se abtina de la citirea acestui text.

Sexul e considerat una dintre cele mai mari placeri, e un subiect fierbinte, fiindca antreneaza imediat imaginatia. De fapt, sexul se cam petrece in imaginatia noastra, mai mult chiar decat in realitate. Va amintiti scena aceea haioasa din filmul “Demolition Man”? John Spartan (Silvester Stallone) e eliberat din inchisoarea prin criogenizare, pentru a prinde un criminal, si se pomeneste intr-un viitor in care sexul nu se mai facea “animalic”. Era interzis prin lege orice contact fizic, pentru preventia bolilor. Sexul se facea virtual, ambii parteneri conectandu-se la niste dispozitive. Lui John Spartan nu-i convine sa aiba o femeie atragatoare in fata lui, la distanta de un metru, si sa faca sex imaginar cu ea, liber consimtit.

Dar realitatea asta, oare, nu e construita prin imaginatia noastra? Proiectiile noastre mentale, judecatile noastre despre realitate reprezinta realitatea noastra imediata, cea mai concreta. Cu alte cuvinte, traim in capul nostru, dupa cum ne taie capul. Daca un om mi se pare urat, atunci el asa este pentru mine. Asta nu inseamna ca el chiar e urat. Altora poate sa li se para frumos. La fel, diferenta dintre frigiditate si orgasm o poate face concentrarea mentala, cu mult mai puternic decat efectul atingerii fizice. Fiindca frigiditatea e mai adesea un blocaj, un mecanism defensiv mental, decat un prejudiciu fizic.

Sexul e desavarsirea acelui Zorba-Buddha despre care a vorbit Osho, desprins din cartea geniala a lui Kazantzakis. Imbina animalicul cu spiritualul. Instinctul cu imaginatia. Miza cica ar trebui sa fie iubirea, dar tocmai iubire nu prea e. Deseori lipseste cu desavarsire, iar sexul ramane la nivel animalic, o pura necesitate. Haios, pe un perete era scris: „Daca dragoste nu e, iti bagi p…a.” Dar, pentru multi oameni, placerea sexuala cea mai intensa nici macar nu are legatura musai doar cu orgasmul, cat cu nevoia lor de a se simti doriti, atragatori, de a cuceri, de a domina, de a poseda.

Unora, necesitatile acestea le conduc si chiar le determina, pe pilot automat, intreaga existenta. Oamenii sufera dupa sex si la batranete avansata, cand tot ar vrea, dar n-ar prea mai putea. Cate relatii pornesc din iubire, din profunzimi existentiale, din impartasiri spirituale, si cate pornesc din nevoia de a face sex? Si unde duc?

Pornografia a ajuns o a doua natura umana. Lumea virtuala, la fel. Fiindca suntem atrasi de tot ce poate nascoci imaginatia noastra, de mai mult decat putem trai realmente, concret. Daca devii sclavul propriei imaginatii, al propriei minti, care te duce unde vrea ea, inconstient, iad mai sofisticat si mormant mai sigur nici nu exista. Un studiu facut pe soareci a demonstrat practic asta.

Cand un soarece apasa un buton, i se activa zona creierului responsabila cu orgasmul. Cand soarecele s-a prins ce simplu era sa experimenteze cea mai intensa placere, nimic altceva n-a mai contat. A uitat si nu l-a mai interesat sa manance, sa bea, a apasat butonul in nestire, pana cand a murit. In absenta placerii, creierului ii lipseste cea mai importanta miza. Placerea sau pasiunea sunt mai puternice chiar si decat instinctul de supravietuire. Raiul si iadul isi dau binete si se intrepatrund, inclusiv sexual, in acest punct. De aici izvorasc toate teoriile de coaching si dezvoltare personala despre depasirea zonei de confort, despre curaj, despre saltul in necunoscut, despre depasirea egoului.

Cunosc oameni care nu simt gustul mancarii si nu experimenteaza placere mancand. Asa ca n-au nevoie de mancare, uita sa manance. O fac din “datorie”, ca sa traiasca. La aceste doua exemple despre miza, al soricelului si al celor care nu simt, se poate reduce si intelege intreaga existenta guvernata de creier si de simturi.

La polul opus, in urma unui studiu, a rezultat ca 1 din 3 cupluri nu ar putea renunta la mancarea favorita, mai degraba ar prefera sa nu mai faca sex timp de un an. Peste 4.000 de participanti au raspuns la intrebari legate despre relatii, sex si mancare si multi s-au aratat dispusi sa isi sacrifice viata sexuala pentru o salata, potrivit dailymail.co.uk.

In lipsa placerii, omul e liber de dependenta, de atasament. Insa asta n-are nicio valoare spirituala, nu reprezinta un nivel de constientizare asumat, e o virtute fara virtute. Pentru altii, poate fi un chin. Unui barbat caruia ii este sectionat penisul, ii ramane tortura nevoii sexuale la nivel mental.  Care o fi virtutea, care o fi Zorba-Buddha ala? Care o fi eliberarea? Sa faci sex cat iti pofteste inima, cu oricine e disponibil, sa-ti reprimi nevoile, sa te casatoresti, sa te calugaresti?
woman
Ziceam ca sexul are si o componenta spirituala. Nu-i musai iubirea, pana acolo mai e cale lunga. E pasiunea. Ardenta, ea roade si macina, creeaza nevoie si poate da dependenta de obiectul atasamentului sau. Vai de sarmanii calugari, nu-i asa? Cum or sta ei, saracii, fara sex? Trista si nefericita viata trebuie sa aiba.

Dar stiti ca sexul nu-i musai sa fie impartasit? Cu siguranta stiti, fiindca exista autosatisfacerea. Ei, da, bine, si ce am rezolvat? Autosatisfacerea are si ea valente spirituale, nu numai la nivel animalic, de lucru manual. Orgasmul poate fi obtinut in stari de meditatie, in stari de concentrare. I-as spune orgasm imaculat, gandindu-ma la Fecioara Maria. Punctul cel mai G e in creier. Stari extatice, care sunt cel putin de aceeasi intensitate cu orgasmul, ne sunt accesibile nu numai prin concentrare si meditatie sau chiar rugaciune. Majoritatea oamenilor le traiesc. Spun despre o mancare excelenta, care le-a satisfacut papilele gustative, ca a fost orgasm culinar. Gustul triumfului, succesului, reusitei, e sex nebun. Indrazneala, curajul, riscul, depasirea zonei de confort, saltul in necunoscut dau fiori similari sexului. Butoanele sunt cam aceleasi si comanda se da de la creier.

Deci, daca avem acest aparat, numit creier, ne putem folosi de el dupa cum dorim, in loc sa ne identificam cu el. Calugarii nu sunt deloc nefericiti. Unuia dintre ei, care-i mana dreapta a lui Dalai Lama, i-a fost monitorizata activitatea cerebrala si comparata cu a altor indivizi si omul a inregistrat cel mai inalt scor de fericire. Deci, fericirea nu are musai legatura cu placerea sau, mai bine zis, exista placeri superioare animalicului, care includ si animalicul. Sex cu Dumnezeu, cum va suna? Pacatos?

Pai, cum sa-l iubesti pe Dumnezeu fara sa faci sex cu el? Vi se pare o erezie? Dar calugarii nu fac sex in rugaciune? Nu li se activeaza aceleasi zone cerebrale? Cum sa iubesti fara placere, fara orgasm, fara pasiune? Spiritualitate nu inseamna sa fii detasat la modul rece si nesimtitor de toate acestea, dimpotriva. Cei mai mari predicatori ai lumii au fost unii dintre cei mai pasionali oameni. Tocmai pasiunea lor era contagioasa si se transmitea electro-magnetic. Spiritualitatea tine de o detasare care inseamna libertate, de fapt. Sa nu fii dependent de ceva sau cineva.

Sex liber cum va suna? De ce sa-l limitam la interactiunea dintre doua corpuri? Artistii fac sex curat in starile de constiinta in care creeaza. Janis Joplin zicea ca face sex cu cateva zeci de mii de oameni cand canta pe scena, apoi se duce acasa singura. Poti face sex cu aerul, cu apa, cu pamantul, cu orice iubesti, cu orice iti place. Poti face sex cu moliciunea pernei tale sau cu blana pufoasa a animalului tau de companie. Defecarea reprezinta o placere asemanatoare orgasmului anal. Toate comunicarile corpului nostru cu exteriorul sunt furnizori de placere. O conversatie placuta, intensa, cu o persoana poate fi chiar mai buna sau satisfacatoare decat sexul. Putem face sex cu toate simturile si prin toate deschiderile corpului. Prin simtul olfactiv, cand ceva miroase divin, prin simtul gustativ, cand ne incanta o mancare, prin simtul auditiv cand ne extaziaza o melodie, prin simtul vizual, cand ne imbata ceva privirea, toate sunt comparabile orgasmului, fiindca toate pot provoca excitare similara in creier.

Revenind la calugarii cei asa-zis nefericiti si la Imaculata Maria, iata ca sexul nu are musai legatura cu setarea “organizata” de cuplu, de familie, de placere impartasita. Are mai multa legatura cu imaginatia si cu modul in care umbla ea hai-hui si transforma realitatea pe care o traieste fiecare pe cont propriu. Desi traim impreuna in aceeasi lume, fiecare dintre noi pare prizonierul propriei lumi virtuale, al propriilor fantasme, pe care si le tine bine ferecate de ochii lumii, ca pe niste odoare pacatoase, ca pe niste scheleti in dulap.

Cand iti lipseste puterea, iti lipsesc banii si statutul ca sa obtii tot ce vrei, ca sa simti tot ce vrei, ce-ti ramane? Stiti, unii copii saraci sunt mult mai plini de imaginatie, tocmai fiindca sunt nevoiti sa compenseze ceea ce le lipseste si n-au sansa sa aiba parte. Copiii bogati risca sa devina mai atasati de ceea ce deja au si, mai presus, de tot ceea ce ar mai putea avea. Imaginatia lucreaza in moduri diferite in aceste doua potentiale cazuri. Unii invata sa se bucure, cu imaginatie bogata, de tot ceea ce exista in jurul lor, altii isi imagineaza tot ce ar mai putea avea si devin dependenti de asta.

De aceea zice in Biblie ca bogatii nu se vor mantui. E doar o amarata de metafora, care nu se refera la bani, propriu-zis, ci la atasamentul de tot ce ti-ai putea dori sa se materializeze. Fiindca tot ce ti-ai putea imagina ca vrei sa experimentezi, sa traiesti manifest, te transforma intr-un sclav, dependent de lumea asta, in care uiti ca esti doar vizitator. La pariu ca n-ai zice “nu” daca ai avea sansa mai multor vieti si poate chiar ai fi dispus sa te chinui vreo cateva vieti ca intr-una sa castigi lozul cel mare? Sau sa fii un sultan cu ditamai haremul, caruia sa i se satisfaca toate poftele pe care si le poate un om imagina?

Vestea buna e ca n-ai nevoie de toate astea. Te costa prea mult atasamentul de imaginatia si pofta asta. Te determina sa-ti irosesti energia, timpul, viata, alergand dupa himere, sa-ti satisfaci curiozitati, nevoi, sa experimentezi. Poti face cum fac unii copii saraci. Care, dupa alt standard decat cel al banilor, sunt chiar mai bogati decat bogatii. Poti sa-ti imaginezi regatul tau intr-o gradina cu flori. Poti face sex cu iarba. Poti manca salata aia, pentru care multi ar renunta la sex un an intreg, ca si cum ai face sex cu ea. Fiindca, ce inseamna, pana la urma sa faci sex? Sa devii UNA. Deci, facem sex mereu cand ne contopim cu ceva. Facem sex cu timpul, cu iarba, cu aerul.

Cineva povestea ca, intr-o perioada a vietii sale, in care era frustrat sexual si nu avea partener de sex, inota mult. Intr-o zi, si-a dat seama ca invaluirea apei e ca o mangaiere, care ofera creierului senzatii similare imbratisarii fizice, avand efect detensionat, antistres, anti anxietate. Cam tot ce poate fi asociat cu endorfinele, poate fi asociat cu sexul. Ciocolata, sportul, orice placere, pasiune, bucurie.

Munca e sex curat. Numai ca, in loc sa simti tu ca o posezi, pare ca te f.te ea pe tine adesea, nu-i asa? Te f.te seful la cap si iar faci sex neprotejat. Sigur ca munca ar putea fi la fel de satisfacatoare ca un orgasm, daca ai fi pasionat de ceea ce faci. Dar tu esti prea preocupat sa-ti castigi existenta, nu sa traiesti. Si atunci devii tu cel f…t, iar munca ta devine un soi de prostitutie legalizata, cu tendinte sado-masochiste. Daca vrei sa te autosatisfaci, cum spuneam mai devreme, cauta sa devii una, sa te contopesti cu munca ta, sa faci ceea ce te pasioneaza, cu orice risc.

Daca nu reusesti, roaga-te, contopeste-te cu rugaciunea ta si cu bucuria a orice altceva iti ramane, asa cum fac copiii saraci. Iepuras, daca n-ai parte de un harem ca in 1001 de nopti, in viata asta, te bagi la o partida de sex in doi, in trei sau la o orgie virtuala cu Dumnezeu? Pana cand uiti de creierul tau, cum te cheama, cine crezi ca esti, pana cand simti ca devii una cu tot ce exista. Fa sex cu rasaritul de soare, cu norii, cu ploaia si cu vantul, cu iarba, cu apa, cu pamantul, cu salata. Imi amintesc, razand, cum simteam eu ca devin una cu o salata pe care o devoram cu o pofta senzuala, incat un cetatean, vecin de masa, si-a scapat pe pantaloni dumicatul cu sos din furculita, privindu-ma cum savuram salata, de parca ar fi privit un film porno. Un film porno ecologic.

Modeleaza lutul acestei realitati, in imaginatia ta, asa cum ai atinge trupul cald si mult dorit, cu pasiune si cu daruire totala, pana cand uiti de tine, pana cand devii una cu pasiunea si iubirea ta, pana cand devii una cu tot ce exista. Fa sex, iepuras, fa mult sex cu tot ce-i in jurul tau, iubeste totul, constientizeaza ca faci sex prin fiecare inspiratie si expiratie. Orgasmul depinde de tine.

Speech-ul magistral al lui Charlie Chaplin, de la finalul filmului „Marele dictator”, în care interpretează comic rolul lui Hitler.

„Îmi pare rău, dar nu vreau sa fiu împărat. Asta nu-i treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc pe nimeni. Mi-ar plăcea să ajut pe toată lumea, daca ar fi posibil: evrei, non-evrei, negri, albi. Noi toți vrem să ne ajutăm unul pe altul. Așa sunt ființele umane.

Vrem să trăim fiecare prin fericirea celuilalt, nu prin suferința lui. Nu vrem să urâm și să ne disprețuim unul pe altul. În lumea asta e loc pentru fiecare, iar bunul pământ e bogat și ne poate hrăni pe toți. Modul de viață poate fi liber și frumos, dar noi am rătăcit calea. Aviditatea a otrăvit sufletele oamenilor, a împresurat lumea cu ură, ne-a dus militărește către suferință și vărsare de sânge. Am sporit viteza, dar i-am devenit prizonieri. Mașinăria care oferă abundență ne-a lăsat să tânjim.

Cunoașterea ne-a făcut cinici, inteligența, duri și lipsiți de inimă. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Avem mai multă nevoie de umanitate decât de mașinării. Avem mai multă nevoie de bunătate și de blândețe decât de inteligență. Fără aceste calități, viața ar fi aspră și totul ar fi pierdut. Avionul și radio-ul ne-au adus mai aproape, împreună. Însăși natura acestor invenții strigă după bunătatea din oameni, urlă după frăție universală, după unitatea noastră, a tuturor. Chiar acum vocea mea ajunge la milioane de oameni din întreaga lume, la milioane de oameni disperați, la femei și la copii, la victimele unui sistem care îi determină pe oameni să tortureze și să întemnițeze alți oameni nevinovați. Celor care mă puteți auzi, vă spun, nu disperați.

Suferința care s-a abătut acum asupra noastră nu-i decât manifestarea efemeră a avidității, amăraciunea oamenilor care se tem de calea progresului uman. Ura oamenilor va trece, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni se va întoarce la oameni. Câtă vreme oamenii mor, libertatea nu va muri niciodată! Soldați! Nu vă supuneți unor brute, unor oameni care vă desconsideră, care vă înlănțuie, care vă controlează viața, vă spun ce să faceți, ce să gândiți și ce să simțiți! Care vă instruiesc, vă spun ce să mâncați, vă tratează ca pe niște vite, vă folosesc pe post de carne de tun.

Nu vă dați pe mâna acestor oameni, care nu mai sunt naturali, sunt oameni-mașinărie, cu minți de mașinărie și cu inimi de mașinărie! Voi nu sunteți mașinării, nu sunteți vite, sunteți oameni! Purtați iubirea umanității în inimile voastre! Voi nu urâți! Doar cei cărora le lipsește iubirea urăsc, cei neiubiți și cei care nu mai sunt naturali. Soldați! Nu luptați pentru sclavie! Luptați pentru libertate! În capitolul al șaptelea al Evangheliei după Sfântul Luca, scrie că împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul omului, nu al unui singur om, nu al unei grupări de oameni, ci în toți oamenii! În voi! Voi, oamenii, aveți putere, puterea de a crea mașinării, puterea de a crea fericire! Voi, oamenii, aveți puterea de a vă face viața frumoasă și liberă, de a transforma această viață într-o minunată aventură. Atunci, în numele democrației, haideți să folosim această putere. Haideți să ne unim cu toții.

Haideți să luptăm pentru o lume nouă, pentru o lume decentă, în care să li se dea oamenilor șansa să muncească, în care să li se dea tinerilor șansa la viitor și bătrânilor siguranța. Promițând toate acestea, brutele s-au ridicat la putere. Dar mint! Nu-și țin promisiunea. Niciodata nu și-o vor ține! Dictatorii se eliberează pe ei inșisi, dar îi transformă pe oameni în sclavi. Haideți să luptăm acum ca să îndeplinim acea promisiune. Haideți să luptăm ca să eliberăm lumea! Să eliminăm granițele dintre națiuni! Să eliminăm aviditatea, ura și intoleranța!

Haideți să luptăm pentru o lume rațională, o lume în care știința și progresul vor conduce către fericirea tuturor oamenilor. Soldați, in numele democrației, haideți să ne unim cu toții!”

the-greatest-speech-ever-made

Un speech magistral, precum spuneam, pe alocuri genial, adică de bun simț (common sense, cum se spune), dar, vai, utopic. Tot un Hitler deghizat îl ține. Lumea asta nu poate fi salvată fără vrerea și acordul ei. Iisus n-a putut ”salva” pe nimeni, nu fără participarea și dorința omului respectiv. Așa de tare vrea lumea asta să fie salvată, încât l-a omorât pe Iisus și l-ar omorî din nou, iar și iar, oricând, pentru că ar fi periculos pentru ea. Un Mesia, un maestru spiritual autentic îi dărâmă lumii acesteia iluziile, atât de dragi și iubite, îi anuleză atât zona de confort, cât și prețul suferinței.

Un Iisus îl poate ajuta să se elibereze numai pe acela care chiar vrea asta, cu orice preț, sătul de celălalt preț, mult mai mare, prețul suferinței și al sudorii, cu care își plătește mult prea scump chiria respirațiilor în această lume. Dar, pentru asta, omul trebuie să vrea, să fie dispus să renunțe la iluzii, plătite scump cât nu merită, și să plătească, în schimb, prețul renunțării la minciuni confortabile, care îl fac să mai suporte încă o zi, cu gândul c-o să vină o zi când va fi mai bine. Încercând, între timp, să se simtă mai bine, prin plăceri efemere, iar ziua aceea întârzie să vină. Ba chiar nu vine niciodată. Când își atinge un scop, omul pare fericit preț de o secundă, apoi începe să alerge după alt scop, încă neatins. Și tot așa, ziua fericirii depline, a eliberării, nu vine. Vine moartea înaintea ei.

Și, în tot acest timp, omul uită că împărăția cerurilor chiar este în el însuși și nu în afara sa. Că nu depinde decât de el să pășească înăuntru. Că asta e singura ”luptă” pașnică. În rest, sunt toate utopii. Oamenii nu vor să se unească, vor să fie în competiție, le place competiția, le dă o falsă miză pentru care au impresia că merită să trăiască și să depună efort. Dacă le iei miza, câștigul, pare că le iei tot. Abia când pierdem tot, începem să ne câștigăm pe noi înșine, dar chiar și atunci tot ne opunem. Vrem tot ce această lume ne poate da, uitând că suntem doar niște musafiri aici. Vrem lumea asta și nu împărăția cerurilor. Vrem durere și suspin. Totul se plătește în lumea asta. ”Toți vă vor binele. Nu vi-l lăsați luat.”

Discursul acesta magistral e extrem de util și tonic în avanpremiera alegerilor. Dar, vai, e absolut inutil. Fiindcă nu există alegere. Alegem între cine și cine? Alegem, oare, vreodată, conducătorii pe care chiar îi vrem? Nicidecum, niciodată. Alegerea noastră e limitată la niște oameni înscriși pe niște liste, care n-au ajuns acolo întâmplător. E ca și cum am alege între o moarte prin spânzurare și una prin înec. Halal alegere!

Nu, lumea asta-i ca o școală de corecție, nu-i menită să fie salvată. E ca și cum ai spune că trebuie upgradată clasa a III-a, cu forța, la nivel academic. E imposibil. Doar omul singur se poate salva pe sine. De lumea asta, făcându-și bine temele și trecând clasa. Se va găsi mereu cineva, poposit în această lume și neavând habar ce caută aici, să vrea s-o schimbe, s-o cucerească, s-o facă a lui, s-o domine sau s-o salveze. Genial spus: ”Câtă vreme oamenii mor, libertatea nu va muri niciodată!”

Cunosc oameni care vor să schimbe lumea, s-o facă mai bună, dar trec orbi pe lângă un cerșetor în zdrențe. Cunosc oameni care salvează niște animale și pe altele le mănâncă în farfurie. Cunosc vânători milostivi, care au exersat uciderea rapidă, ca să nu sufere bietul animal. Hitler era vegetarian și iubea animalele. Hitler va vrea mereu o luptă pentru un scop nobil, care îi servește, în primul rând, lui. Cel puțin zonei lui de confort și confortului său mental, unei false senzații de a fi mai bun, mai deștept, superior, util, șef sau călăuză. Hitler vrea o lume utopică, în care oameni buni să se sfâșie pentru cauze bune. Devenind, astfel, oameni răi pentru o cauză bună. Iisus sau un Mesia n-ar fi niciodată de acord cu așa ceva. Mai degrabă s-ar lăsa omorâți cu seninătate. Niciun sistem social, nici măcar democrația nu ar însemna nimic pentru ei. Fiindcă libertatea și fericirea autentice nu există și nu sunt de găsit nicăieri în exterior, în această lume. Sunt doar în interior, în împărăția cerurilor din fiecare dintre noi.

Prețul biletului de intrare e doar lepădarea de promisiunile chioare nu numai ale politicienilor, ci de toate promisiunile chioare ale acestei lumi. La fel ca politicienii, lumea asta nu-și va îndeplini niciodată promisiunile. Fiindcă nu poate să-ți dea împărăția cerurilor. Deja o ai, e în tine, numai de tine depinde dacă vrei să pășești în ea sau mai aștepți. Poate, totuși, câștigi la loto între timp. Sau moare mătușa Tamara. Sau intră vărul Fănel pe listele electorale și e ales, caz în care nu te vor mai deranja atât de tare politica și sistemul social.

E cel mai ușor să uiți. Pentru un milion de euro și pentru tot ce promit ei a cumpăra, câți n-ar uita și de împărăția cerurilor, și de ei, și cum îi cheamă, și de familia lor, și de pace pe pământ. Iar filantropia ar arăta cam așa: un sărac și un bogat se rugau fierbinte. Săracul: ”Te rog, dă-mi Doamne 10 dolari, să-mi hrănesc familia și să am ce mânca.” Bogatul: ”Te rog, dă-mi Doamne 1 milion de dolari!”. După o vreme de rugăciune în tandem, bogatul îi spune săracului: ”Ia de la mine 10 dolari și taci, lasă-l pe Dumnezeu să se concentreze!”

Karma, Dharma, Annata, Sunyata

Mic ghid practic de intelegere si realizare a naturii spirituale neconditionate.

Sunyata inseamna, in sanscrita, vid, abis, nimic. In filosofia buddhista, vidul reprezinta realitatea ultima, cea autentica. Sunyata nu este o negatie a existentei ci, mai degraba, nediferentierea, non-separarea de sursa din care provin toate entitatile, diferentele si dualitatile aparente. Sunyata porneste de la  Annata, de la absenta oricarui “sine” in cele 5 skandas, elemente care constituie existenta fizica si mentala a oricarui individ. Aceste 5 elemente sunt:

  1. Rupa (materia, corpul, forma manifesta a celor 4 elemente – pamant, aer, foc si apa);
  2. Vedana (emotiile, sentimentele);
  3. Samjna (perceptiile senzoriale);
  4. Samskara/sankhara (ganduri, proiectii mentale);
  5. Vijnana (constiinta asupra celor trei skandas anterioare: Vedana, Samjna si Samskara).

Toate fiintele sunt supuse schimbarii constante, deoarece elementele constiintei (emotiile, perceptiile si proiectiile mentale) nu raman niciodata aceleasi si se schimba mereu.

Annata, lipsa de sine, nu inseamna nicidecum o stare abstracta de goliciune interioara. Inseamna sa realizezi ca toate cele 5 elemente nu au consistenta, substanta, sunt iluzorii ca spuma marii. Nu te  definesc, nu sunt esenta ta, identitatea ta. Annata nu inseamna sa nu simti, sa nu gandesti, ci doar sa nu te identifici cu toate acestea.

Sunyata, “starea” de nimic, nu-i accesibila decat dupa parasirea taramului constiintei, care este al cincilea element. Vidul este frecventa originara, care depaseste materia, mintea si constiinta. O slaba asemanare este alunecarea in somn, in “nimic”. Filosofia Pali considera vidul ca fiind:

  1. Un abandon de sine prin meditatie;
  2. Un atribut al lucrurilor;
  3. O eliberare de constiinta.

Unii oameni mediteaza pentru a se relaxa si a se detensiona, pentru a-si echilibra emotiile. Dar pentru toate astea e suficient un somn bun. Daca esti iritat sau nervos, iti poate fi de folos o simpla gustare, care-ti creste un pic glicemia. Unii oameni mediteaza sau se roaga pentru scopuri care au mai mult de-a face cu fiziologia si/sau recompensa conditionata decat cu natura spirituala neconditionata. Cei care mediteaza pentru a atinge “iluminarea”, “desavarsirea spirituala” sau “realizarea de sine” si nu reusesc sa aiba rezultate, nu reusesc, de fapt, sa renunte intru totul la atasamentul de materie, gand, constiinta si sine. La etapa eliberarii de constiinta nu se poate ajunge decat prin intermediul constiintei, evident, paradoxal, dar totodata logic.

Mai intai, traim experienta. Necunoscutul ramane necunoscut pana cand il cunosti, si il cunosti atunci cand il experimentezi direct, practic. Nu putem cunoaste ceva decat dupa ce am experimentat acel ceva, nu dinainte, nu doar teoretic, mental, rational. Avem nevoie de primul element, cel material, pentru a experimenta. Apoi, intervin celelalte elemente:  emotiile si perceptiile (placere, durere), gandurile (comparatiile, dualitatea bine-rau), iar la final avem constiinta experientei respective. Daca n-ar fi suferinta, am tot vrea experiente si viata eterna. Destul de greu se plictiseste omul de diverse placeri. Absorbit de primele elemente, ar uita cu totul si prea putin l-ar interesa cine este, cu adevarat, in afara contextului acestei existente limitate. Prin aceasta prisma, moartea nu-i decat un ”exercitiu” firesc de (re)amintire ca identitatea noastra nu-i in cele 5 skandas.

Constiinta, asadar, nu depinde nici de realitate, nici de experienta. Le poate denatura cu usurinta. Constiinta depinde de perceptii, emotii si ganduri. Intelegerea “matematica” a acestui lucru si a cercului vicios de placere-suferinta (din ciclul karmic) ne duce catre urmatoarea etapa, in care nu mai simtim aviditatea si nici macar nevoia de a mai experimenta. Fiindca nu exista placere fara suferinta. E ca si cum am deveni calugari fara a ne calugari. E ca si cum am renunta la anumite obiceiuri nu fiindca ne fac rau si nici pentru ca nu ne-ar mai produce placere, ci pur si simplu fiindca ne-am saturat si nu mai avem nevoie de ele. Le putem retrai oricand, ne sunt accesibile, in continuare, nu este nicidecum vorba despre reprimare, ci despre atingerea lipsei de nevoi, despre detasare. Nevoile devin optionale si nu ne mai stapanesc, inceteaza sa ne mai fie un scop, in sine.

Abia cand constiinta atinge cel mai inalt nivel al sau poate fi eliberata, prin renuntare la sine, si plonjezi in nimic, in vid, in asa-zisul abis. Multora, simplul gand la abis, la un salt in gol, la renuntare la sine, le poate da fiori reci, precum atingerea mortii. Desi ne place sa dormim. Diferenta e ca, atunci cand ne culcam, credem in sansele noastre de trezire. Ce nu realizam e ca la fel este si moartea. Calugarul Ananda l-a intrebat pe Buddha ce inseamna teoria ca lumea e goala, ca realitate ultima. Buddha a raspuns: “Golita de un sine sau de orice altceva mentine un sine. Asta inseamna, Ananda, ca lumea e goala.”

E ca moartea unui sine fals, ca moartea unui corp care nu ti-a apartinut niciodata, a unei minti pe care ai folosit-o o vreme, ca trezirea dintr-un vis, ca volatilizarea unei constiinte al carei termen de valabilitate a expirat. Iata de ce toti au dreptate. Si cei care cred in existenta unui Dumnezeu creator, si ateii, si nihilistii. Cand termenul de valabilitate expira, esti pe cont propriu si te priveste ce urmeaza, nu mai esti asigurat, ci silit sa-ti asumi responsabilitatea. Si, uneori, nu poti face nimic sau nu-ti ramane nimic de facut…

Nimicul (Vidul) este atributul Dharmei. Termenul sanscrit Dharma este aproape imposibil de tradus in alte limbi, datorita complexitatii sale. Dharma inseamna legea Creatiei, calea Adevarului, voia lui Dumnezeu. Vidul, ca atribut al Dharmei, inseamna eliberarea si renuntarea la orice forma de “eu”, “al meu”, la “sine” si la orice atasament. Inseamna eliberarea de cele 5 elemente: eliberare de material, de forma, de emotie, de gand, de proiectie mentala si, in cele din urma, de constiinta.

Realizarea de sine, tocmai prin renuntarea la “sine”, este  imposibil de redat in cuvinte, care depind de limbaj si de gandire. Ce poti spune despre… nimic? E ceva ce nu se poate defini, nu se poate transmite, “imprumuta”. Nu este o stare de constiinta, ci tocmai o “stare” de trezire care survine abia dupa renuntarea totala si eliberarea de constiinta. Singura asemanare palida care poate descrie cat de cat aceasta “stare” este contemplarea.

Poate ati trait vreodata un moment cand ati simtit ca va pierdeti, contempland ceva anume, poate o floare, cu privirea atintita in “gol”. Privirea si atentia erau initial pe floare, apoi acea privire in “gol” nu mai era nici macar pe floare, nu mai era pe “nimic”, se imprastia intr-o contemplare generalizata, care nu mai era concentrata pe ceva anume. Pe masura ce uiti de tine, de tot ce este in jur, constiinta se concentreaza intr-un singur punct, asupra unui singur lucru. Apoi, daca ramane acolo un timp, stabila, constiinta incepe sa se elibereze, pana dispare, se imprastie ca un fum, si ramane doar contemplarea, vida de orice continut, in care nu mai exista nici observator, nici obiect observat, nici macar observatia, in sine.

Contemplarea incepe prin observatie, prin atentie focalizata, care se transforma in participare. Porneste de la a fi observator constient si a observa atent. Apoi, observatorul si obiectul observat se contopesc prin actul observatiei. Prin contemplare, observatorul devine una cu obiectul observat, in final. Nu mai exista nici observator, nici observat, nici actul observatiei. Aceasta este contemplarea: a fi, a deveni una cu tot ce exista. Cum? Devenind “tu” nimic… Renuntand la “sine”, contopindu-te.

E ca la fabricarea sapunului: uleiurile vegetale nu se saponifica decat in prezenta sodei caustice. La final, dupa saponificare, nu mai exista nici uleiuri, nici soda. Daca proportiile sunt corecte, uleiurile si soda se “anuleaza” reciproc, dispare natura lor chimica initiala si se transforma in altceva, in sapun. Asa apare insasi viata. Ovulul si spermatozoidul se unesc si dispar ca identitati separate, in contopire. Asa apare o noua fiinta. Asa se naste insasi existenta.

Cata vreme exista perceptia unui observator, a obiectului observat sau a procesului observatiei, inseamna ca inca exista constiinta prezenta si activa, care n-a renuntat la “sine”, nu s-a “eliberat”. Mai simplu spus, e similar uitarii. E frumos si “gol” ca atunci cand uiti de toate, uiti de tine, ascultand o melodie, privind un rasarit de soare, acesta este primul pas al constiintei pe calea contemplarii. Pe calea pe care mintea se “anesteziaza”, inceteaza sa creeze, fiindca mintea asta face, ruleaza la infinit, ca un aparat pe care l-ai pornit si ai uitat sa-l mai opresti. Contemplarea elibereaza mintea si, la final, elibereaza constiinta de orice sine si de experienta oricarui sine.

Tot ceea ce gandim, vorbim, scriem, toate sunt concepte mentale. Karma, Dharma, Annata, Sunyata, toate nu sunt decat concepte care nu valoreaza nimic fara a fi experimentate direct. E ca si cum ti-ar descrie cineva gustul unei mancari pe care n-ai incercat-o niciodata. E imposibil sa intelegi “gustul” la nivel teoretic, mental, e necesar sa-l experimentezi pe cont propriu. De aceea “iluminarea”, eliberarea, nu sunt si nu pot fi transmisibile.

Calea poate fi ghidata, ce-i drept, dar realizarea de sine prin eliberarea de sine si plonjarea in nimic, in realitatea ultima, originara, autentica, e un proces absolut individual. Un maestru spiritual autentic este ca un diapazon: nu canta in locul tau, iti da doar tonul la care sa te acordezi, ca sa atingi aceeasi frecventa. Un ton dispare imediat si-l uiti, pana reusesti sa te acordezi la el. Iar dupa ce ai reusit, pana si reusita dispare. Un ton nu ramane “viu” si permanent decat daca este repetat si mentinut ca frecventa. E o frecventa care depaseste tot cunoscutul, tot ce inseamna minte, tot ce inseamna constiinta si existenta, e frecventa din care a izvorat totul, ca o emanatie, ca proiectia unui vis imaginar.

reality-projection

Desi noi percepem lumea ca fiind “plina”, ea este, de fapt, goala. Obiectele concrete pe care le percepem noi sunt “goale”, de fapt. Materia este doar o forma de energie condensata. Perceptiile noastre sunt extrem de limitate si inselatoare. Percepem atat cat suntem echipati sa putem, fizic vorbind. “Realitatea” unui film este in imaginile care se deruleaza pe ecran, intr-o bucata de pelicula, intr-un dvd? Aceleasi imagini se derulau de pe un suport de informatie pe banda, acum de pe un suport digital. Aceeasi muzica o auzeam de pe o caseta cu banda magnetica, iar acum de pe un cd cu format digital. Aceeasi informatie poate fi transmisa in forme diferite.

Sutra Inimii spune:

Forma e vida, vidul e forma,
Vidul nu este separat de forma, forma nu este separata de vid,
Tot ceea ce-i forma e vid, tot ceea ce-i vid e forma.

Sutra Diamantului ilustreaza natura Sunyatei:

Ca un strop de roua sau ca o bula plutind intr-un fluviu,
Ca un fulger de lumina intr-un nor trecator,
Ca o lampa ce palpaie, ca o iluzie, ca o fantoma sau ca un vis,
Asa este perceputa intreaga existenta conditionata.

Reducerea la absurd demonstreaza lipsa de substantialitate a lumii perceptibile. Toate fenomenele experimentabile (Dharme) sunt “goale” de continut. Asta nu inseamna ca ele nu exista, ca nu sunt experiente reale, ci doar ca sunt independente de substanta imuabila, de sursa eterna. Dar cum sa fie posibil asa ceva? Profesorul Andrew Truscott, de la Research School of Physics and Engineering, declara ca „La nivel cuantic, realitatea nu exista daca nu este observata direct”. Deci, in lipsa observatorului, nu exista obiectul observat. In lipsa observatiei, nu exista realitate. In absenta constiintei, nu exista nimic. Acest nimic cuprinde totul, ca pura potentialitate.

Este sau nu este reala reflexia lunii in apa? E adevarata sau falsa? Exista luna, concret, in acea reflexie? Ce se intampla daca vrei sa atingi luna reflectata in apa?

Reflexia, desi iluzorie, nu exista fara obiectul reflectat. Dar realitatea ultima e a obiectului reflectat, nu a reflexiei. Insa, fara reflexie, putem sa nu avem nici cel mai mic habar despre existenta obiectului reflectat. Iata lumea, “realitatea”. Iata-te pe tine, pe mine, pe noi, aceiasi, aceeasi fiinta, aceeasi non-existenta, aceeasi unica reflexie. Bucuria ta e bucuria mea, tristetea ta e tristetea mea. In natura, nimic nu traieste pentru sine. Raurile nu-si beau propria apa. Copacii nu-si mananca propriile fructe. Soarele nu straluceste pentru el insusi. Parfumul florilor e pentru ceilalti. Legea naturii e sa traim unii pentru altii. Viata ta e si a mea si viceversa. Ma priveste tot ce te priveste si pe tine. Nu-i nimic strain de mine, din tot ce exista. Fiindca acest “eu”, care scrie vorbele acestea, si acest “tu”, care citesti, sunt una. Nu sunt nimic din ceea ce par. Sunt doar o reflexie.

Buddhismul nu a pornit de la teoria vidului originar, aceasta a fost inteleasa si dezvoltata mai tarziu, pe baza invaturilor lui Buddha. Aceste invataturi se referau la Dharma, la calea de mijloc si la non-reactie, non-participare. “Nimicul” despre care a vorbit preponderent Buddha nu era Sunyata, sursa a tot ce exista. Buddha s-a referit mai mult la “nimicul” reactiei noastre fata de tot ce exista, ca fiind calea spre eliberare de atasamente, modul prin care se poate transforma Karma in Dharma. Karma inseamna un ciclu perpetuu de actiuni care aduc consecinte, placere si durere. Ce semeni, aia culegi. Ca sa iesi din acest ciclu de conditionari, e necesar sa nu le mai alimentezi, dar fara sa te opui lor. Sa te lasi purtat prin ele, pana cand le depasesti. Pana cand, in contemplare, ele inceteaza sa existe. Cand nu le acordam atentie si nici nu le opunem rezistenta, nu ne luptam contra lor, conditionarile nu ne mai afecteaza in niciun fel.

Iisus a parut mai putin pragmatic decat Buddha, fiindca vorbea mai mult despre iubire neconditionata. Desi invataturile lui Iisus par mai accesibile, el vorbea direct despre tinta finala, despre realizarea suprema de sine, care se atinge absolut la fel si pe aceeasi cale, tot prin renuntarea la sine. Iubirea neconditionata suna frumos, ca idee, in teorie, dar este o realizare interioara extrem de dificil de atins in practica. Iubirea neconditionata este, adesea, foarte gresit interpretata. Ea nu te vrea prost. Nu vrea sa renunti la tine pentru altul. Pentru ea, nu exista eu sau tu. Nu exista nici macar eu si tu, fiindca nu exista diferentieri si nici separare. Iubirea neconditionata inseamna sa iubesti natura spirituala neconditionata, a ta si a tot ce exista. Aceasta este eliberarea. In fata iubirii neconditionate nu poate sta niciun obstacol. Ea nu depinde nici de forma, nici de materie, nici de gand, nici de constiinta. E mai presus de orice forma de sine. Iubirea neconditionata inseamna identificarea cu sursa si nu cu nimicul reflexiei ei. Inseamna sa te conectezi si sa te raportezi la sursa, nu la bietele ei proiectii. Toate proiectiile, toate formele sunt goale de continut, nimic din sursa lor nu exista realmente in ele. Iata nimicul!

Nimicul pare dificil de inteles chiar si pentru cei mai avansati discipoli. Unii inteleg, in mod eronat, ca nimicul, non-reactia, inseamna sa nu mai faci nimic, sa nu mai vrei nimic. Nimic mai gresit. Chiar si a nu face nimic are consecinte. Un discipol l-a intrebat pe un maestru spiritual daca puteam scapa de karma dormind. Sa dormim cat mai mult, ca sa reactionam cat mai putin. O intrebare ilara, fiindca orice actiune are o consecinta. Chiar si actiunea de a nu actiona. E tot o actiune. Pare ca nu exista scapare.

Dar, cand te urci intr-un avion, ce poti face, ca reactie proprie, pentru deplasarea acestuia, implicit a ta, catre destinatie? Nimic! Cel mult poti sa nu impiedici bunul mers al avionului, sa nu deranjezi prin prezenta ta, prin sinele tau, prin actiunile tale. In rest, in timp ce nu faci nimic ca avionul sa zboare cu tine si cu ceilalti pasageri, te poti ocupa linistit de ce-ti ramane de facut in acele conditii. In acea conditionare voita, pe care ai acceptat-o, ca sa zbori spre destinatie in avion. Iata, pe foarte scurt, cum functioneaza Karma si cum o poti transforma in Dharma.

Nicio religie nu se apropie nici macar de desavarsirea moralitatii, ca frecventa superioara a constiintei. Moralitatea inseamna responsabilitate. Responsabilitatea inseamna constiinta. Dar religiile nu indeamna omul catre realizarea de sine, catre intelepciune si constiinta, decat prin prisma cultului demodatului liber arbitru – pe care recentele studii si descoperiri stiintifice l-au demontat, in fosta sa acceptiune -, prin intermediul fricii de suferinta si de pedeapsa, prin promisiunea unei recompense si prin renuntarea la sine pentru a venera cultul respectiv, mai presus chiar si de Dumnezeul pe care il propovaduieste sub diferite nume.

Cum ar putea, vreodata, o inalta moralitate, intelepciunea, o constiinta profunda si iubirea neconditionata sa provoace sau sa intretina conflicte, razboaie, pedepse? Nu, Dumnezeul religiilor este Dumnezeul unei minti care subjuga minti, e o forma de sclavie mentala, de adoratie hipnotica, de uitare de sine nu pentru realizarea de sine, in beneficiul tuturor, ci pentru castigul unei minoritati, in deficitul altora. Moralitatea nu are nevoie de niciun fel de religie. Nici intelepciunea. Nici vorba, constiinta. Religiile sunt la fel ca politica, niste instrumente de manipulare, din ciclul “tara te vrea prost”, ca sa fii obedient, ca sa poti fi exploatat, ca sa fii sclav si chiar sa multumesti si sa fii recunoscator pentru sclavia ta, in loc sa-ti doresti eliberarea. Oamenii sunt slabi doar pentru ca nu-si cunosc puterea si le-o cedeaza altora, la pachet cu responsabilitatea. Oamenii pot fi manipulati numai atunci cand se identifica prin nevoile lor, prin cele 5 skandas.

Iisus n-a fost aproape deloc inteles, invataturile sale au fost transformate in povesti de adormit copiii, intr-o religie, adica exact ce nu a dorit sau intentionat el. Iisus a pornit prin a se impotrivi insasi ideii de religie si dezvoltarii unui cult separat, prin institutii. Buddhismul a fost mult prea putin inteles. Multi au inteles ca pe Buddha l-a interesat, in primul rand, cum poate sa scape omul de suferinta. Dar daca omul scapa de suferinta, scapa si de placere. Nu exista placere fara suferinta, asta nu vrea omul sa priceapa. Insa nici macar non-reactia si detasarea de atasamente nu sunt deloc suficiente pentru atingerea frecventei de eliberare din ciclul karmic. Depasirea Karmei si eliberarea de conditionari nu se poate realiza decat prin Dharma, al carei atribut este vidul. Nu se poate ajunge la Dharma decat prin renuntare la sine si prin trancenderea constiintei.

Este cat se poate de logic pana la un punct. Este inteligibil chiar si rational, mental. Libertatea nu poate fi decat neconditionata. Asadar, eliberarea nu poate depinde decat de… nimic! Iar acest nimic este chiar sursa, Sunyata, esenta din care deriva toate proiectiile, toate formele conditionate de existenta.

Intelepciunea este o frecventa superioara a mintii. Atunci cand, dupa atingerea intelepciunii, constiinta ajunge sa functioneze a priori, adica nu mai are nevoie de experienta pentru a cunoaste si a intelege, poate accesa calea spre iluminare, spre Sunyata. Sunyata nu inseamna ca nimic nu exista. Inseamna ca realitatea ultima, autentica, originara, nu este continuta in realitatea perceputa. Sau este continuta la nivel de “nimic”. La fel cum un prajitor de paine nu exista in componentele sale, nu exista decat sub forma de potentialitate in metal si in plastic.

Hinduismul a sustinut ca nu exista nimic fara Atman, fara un suflet. Buddhismul a sustinut ca acest suflet nu trebuie confundat cu un “sine”.  Sinele se identifica usor cu cele 5 skandas (elemente), cu materia, cu gandurile si cu propria constiinta. Sufletul nu are nicio treaba  cu nimic din toate acestea. Asta inseamna Sunyata. Ca sursa este proiectata si nu continuta in realitatea experimentala, in existenta conditionata. La fel cum luna este proiectata si nu continuta in imaginea sa reflectata in apa.

E o zicala in neurostiinta: “Neuronii care functioneaza impreuna sunt conectati.” Asta inseamna ca, pe masura ce rulezi un neurocircuit in creier, acel circuit devine mai puternic. De aceea se spune ca “practica duce la desavarsire”. Cu cat practici mai mult pianul sau vorbesti intr-o limba, cu atat circuitul neuronal respectiv devine mai puternic.

Oamenii de stiinta stiu asta, dar cercetatorii din zilele noastre au descoperit o noua fateta a adevarului: ca sa inveti ceva, mai important chiar si decat practica noii abilitati e faptul de a dezvata sau de a rupe vechile tale conexiuni neuronale. Asta se cheama “curatare sinaptica”.

Imagineaza-ti cum creierul tau e ca o gradina, doar ca, in loc sa cresti legaturi de patrunjel, cresti legaturi sinaptice intre neuroni. Aceste conexiuni sunt traversate de neurotransmitatori, precum dopamina si serotonina. Celulele gliale sunt gradinarii creierului, ele sporesc viteza semnalelor dintre anumiti neuroni. Alte celule gliale arunca gunoiul, frunzele moarte, curata buruienile si indeparteaza daunatorii. Celulele microgliale sunt gradinarii care se ocupa de curatenia creierului, curata legaturile sinaptice. Intrebarea este: de unde stiu aceste celule ce sa curete, ce conexiuni anume?

Cercetatorii sunt abia la inceputurile dezvaluirii acestui mister, dar ceea ce stiu cu siguranta este ca legaturile sinaptice folosite cel mai rar sunt marcate de o proteina, C1q. Cand celulele microgliale detecteaza acest marcaj, se conecteaza la proteina respectiva si distrug (sau curata) sinapsa. In felul acesta, creierul creeaza spatiu fizic ca noi sa putem construi legaturi noi, mai puternice, ca sa putem invata mai mult.

Creierul se curata singur in somn

Te-ai simtit vreodata ca si cum ti s-ar “umple” creierul, de regula atunci cand inveti ceva nou, cand incepi o noua munca sau ai un nou hobby? Afla ca e chiar posibil sa ai creierul plin in cazurile astea. Cand invatam multe lucruri noi, creierul nostru creeaza conexiuni, dar acestea sunt ad-hoc, spontane si ineficiente. Creierul trebuie sa curete multe astfel de conexiuni instantanee, sa le sorteze si sa le indeparteze ca sa poata construi circuite neuronale eficiente, puternice si bine directionate. Asta se intampla in timpul somnului.

Cand dormim, celulele creierului descresc cu pana la 60%, ca sa faca loc gradinarilor, celulelor gliale, sa vina si sa arunce gunoiul. Asa se curata sinapsele. Te-ai trezit vreodata dupa un somn bun, simtind ca gandesti clar si rapid? Iata motivul. E ca si cum ti s-ar defragmenta creierul, in timpul noptii, asa cum se defragmenteaza un computer.

Din acelasi motiv, cate o scurta atipeala e foarte benefica pentru abilitatile cognitive. Un somn de 10-20 de minute le ofera gradinarilor microgliali sansa sa vina si sa curete o parte din conexiunile nefolosite si sa creeze spatiu, pentru a creste noi conexiuni.

Sa gandesti cu un creier privat de somn e ca si cum ti-ai croi drum printr-o jungla deasa cu o pusca. N-are rost, merge greu, este epuizant. Sa gandesti cu un creier bine odihnit e ca si cum ai topai fericit prin parc, cararile sunt clare si se conecteaza una cu alta in locuri bine definite, toti copacii sunt la locul lor, iar tu poti privi linistit si vezi departe, inaintea ta. E revigorant.

brain-button

Legaturile sinaptice pe care nu le folosim sunt marcate pentru reciclare. Cele pe care le folosim sunt cultivate, ingrijite, oxigenate. De pilda, o legatura sinaptica spontana se creeaza atunci cand ne atrage atentia o persoana, dar ne-o indepartam din minte, ca sa pastram si sa consolidam relatia pe care o avem in prezent. In acest caz, legatura sinaptica instantanee se estompeaza si se sterge rapid. Ne redirectionam atentia, plecata cu sorcova, inapoi la treburile noastre. In caz contrar, daca preferam si cultivam noua conexiune, se va estompa si se va sterge treptat vechea legatura sinaptica, care ne intretine relatia actuala, si astfel se va destrama legatura careia nu-i mai acordam atentie.

Asa ca ai grija ce gandesti! Daca petreci prea mult timp citind teorii despre cum se va sfarsi “Game of Thrones” si acorzi mai putina atentie jobului tau, ghici ce sinapse vor fi cultivate, dezvoltate mai puternic, si ce sinapse vor fi reciclate? Daca te certi cu cineva la munca si iti dedici timpul ca sa te gandesti cum sa fii chit cu persoana respectiva, in loc sa te gandesti la proiectele tale, vei dezvolta un erou sinaptic razbunator, in loc sa dezvolti in tine un erou creator.

La ce acordam atentie, asta se dezvolta si se intareste in creierul nostru. Pur si simplu, la propriu, ne modelam mintea, ca niste mestesugari, prin atentia pe care o acordam. Nu degeaba se spune ca suntem prezenti acolo unde este prezenta atentia noastra. Tot din acelasi motiv se mai spune ca ochii care nu se vad se uita sau ca orice invat are si un dezvat. Asa functioneaza creierul: prin legaturi sinaptice intarite de rutine, de obiceiurile cele mai frecvente. De aceea se spune ca noi si realitatea noastra devenim ceea ce gandim si ca ne putem alege gandurile, schimbandu-ne astfel pe noi insine, starile noastre si realitatea noastra. Obiceiurile pe care le intretinem ne devin stil de viata, doar ca nu intotdeauna suntem constienti ca suntem dotati cu un buton de la care putem reseta totul.

Sigur ca-i greu, chiar imposibil, sa controlam ce ni se intampla pe parcursul unei zile, insa avem controlul asupra starilor noastre. Putem controla cat de mult permitem sa ne afecteze ceva si ne putem construi astfel, in mod constient, propriile legaturi sinaptice. In loc sa ne concentram pe lucruri care ne tin pe loc sau care ne trag inapoi, ne putem concentra pe lucruri care ne pot transforma in fiinte umane mai bune, care ne pot imbunatati starile, realitatea in care traim si chiar viata. In loc sa ne imaginam scenarii, care e foarte posibil sa nu se intample niciodata, putem medita. Ne putem curata mintea. O putem aduce in prezent, in mod constient. Ne putem folosi energia mentala mai eficient si concentrat, acordand constient atentia noastra lucrurilor care chiar conteaza, in mod benefic, pentru noi. Prin atentia pe care o acordam, ne stabilim prioritatile.

E ca un joc de strategie de pe computer. Trebuie sa-ti folosesti mintea inteligent, sa fii istet. Sa rezisti tentatiei lucrurilor care iti dauneaza, asta inseamna sa fii inteligent. Sa stii si sa fii constient la ce acorzi atentie si cum iti stabilesti prioritatile, cum iti obtii si cum iti gestionezi resursele. Asta inseamna sa fii istet. Ca sa stergi ceva din mintea ta, pur si simplu nu te mai gandi la acel lucru. Chiar daca iti amintesti sau ceva iti reaminteste, muta-ti atentia si concentreaza-te pe altceva. Continua sa faci asta, in mod constient, ca un exerctiu practic, precum gimnastica zilnica, iar legatura sinaptica, care intretine gandul persistent, va fi marcata, mai devreme sau mai tarziu, pentru reciclare. Vestea buna e ca atentia poate fi usor atrasa, dar si distrasa.

Sursa: www.lifecoachcode.com

%d blogeri au apreciat asta: