Seria de articole e intitulata “Deus Interruptus. Mistificari spirituale”. Initial am vrut sa numesc partea aceasta “Dorinta si abstinenta”, dar am inceput sa rad la gandul ca abstinenta nu pare prea ofertanta, nu la fel cum pare libertatea.

Am citit deunazi o postare draguta pe facebook, in care era vorba despre fericire. Voi inlocui fericirea cu libertatea. Cica un om s-a dus la Buddha si i-a zis “Eu vreau libertate.” Buddha i-a raspuns ca, mai intai, sa-l scoata pe “eu” din propozitie, adica ego-ul. Apoi, sa scoata si “vreau”, care reprezinta dorinta. Si va ramane doar libertate.

Poate veti spune: la ce bun? Fericirea exista undeva, cumva, asa banuim cu totii, dar pare un soi de struguri acri, la fel ca libertatea. La ce bun daca EU nu ajung acolo, nu ajung la strugurii astia?

Doresc libertate, doresc fericire, dar la ce bun? Soarta omului pare o damnare sarcastica. Destinul pare sa ne ranjeasca in fata si sa-si bata joc amarnic de “eu” si de “eu vreau”, de dorintele noastre, nu-i asa? Religiile parca ne vor sclavi, martiri. Predica o morala si un comportament etic rigide, care parca ne fura orice placere si ne anuleaza orice dorinta. In ce fel mai poate fi vorba despre libertate?

Anumite orientari “spirituale” new-age vorbesc despre o eliberare, despre o libertate care suna hedonist si hipiot. Libertate fara margini, fara responsabilitati, fara restrictii, libertatea spiritului de a se bucura nestingherit, dupa chef si dupa bunul plac, de aceasta experienta materiala, in forma omeneasca.

Suna bine mistificarea asta, nu? Comparativ cu dogmele invechite si rigide ale religiilor. Comparativ cu ideea de disciplina, de moralitate. Dar cum poti sa te bucuri, tu, pentru tine, cand altii pot avea de suferit in urma bucuriei tale, a placerilor tale? Cum ar fi daca Soarele ar vrea sa se bucure numai el, egoist, de propria-i lumina, fara sa-i pese de restul? Cum sa ma bucur de serviciile aduse altora, daca acestea imi restrictioneaza libertatea? Cum ar fi sa gandim cu totii astfel? N-am mai avea paine pe masa, fiindca taranul, care munceste pamantul, brutarul, care coace painea, vanzatorul, care o vinde, si toti oamenii implicati in acest proces, prin care ajunge painea pe masa noastra, ar putea sa vrea fiecare sa fie liber, sa se duca pe o plaja exotica, unde sa zaca la soare si sa bea un cocktail langa unul sau mai multe trupuri superbe si disponibile. Si ar mai fi si alte vise si dorinte de adaugat. Si ar mai fi nenumarate placeri de infruptat. Nu s-ar termina niciodata…

Ce inseamna dorinta? Eu vreau. Ce vreau poate sa nu aiba limite. Niciodata, nimic poate sa nu fie de ajuns. In felul acesta, orice om poate deveni sclavul propriilor dorinte. Paradoxul e ca un om care-si doreste libertatea, sub forma a tot ce isi poate imagina ca inseamna libertate umana, devine sclavul propriei dorinte de libertate.

Cunosc oameni care au distrus viata lor si a celor dragi, din dorinta de a fi liberi, cat mai liberi, de a face doar ce le place. Nu e decat o forma de adictie. Creierul functioneaza prin obiceiuri, obisnuinte cu potential urias de adictie de orice fel. Filosoful J.J. Rousseau decreta ca “liber este cel ce se supune numai legilor”. Nu prea suna a libertate nici filosofia asta, nu-i asa?

S-au realizat studii despre parentigul modern, ultra permisiv, opus celui traditional si invechit, cumplit, de genul lui Moromete. Tarile care se laudau cu cea mai mare permisivitate au esuat. Statisticile arata ca permisivitatea naste generatii de oameni extrem de nefericiti, cu o rata infricosator de mare de sinucidere.

“Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri?”, se intreaba Judith Woods intr-un articol cu acelasi titlu publicat in “The Telegraph”, care pune in discutie efectele modelului scandinav de a-ti creste copilul. Stilul permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri lipsiti de empatie sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii, autor al cartii ”How Children Took Power”. Potrivit acestuia, ”a-i spune nu unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil”.

Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la Universitatea Kent si autor al ”Paranoid Parenting”, declara: ”cea mai tulburatoare caracteristica a societatii suedeze este abdicarea voluntara din autoritatea de adult”. ”A inceput cu stigmatizarea pedepsirii copiilor si a transformat-o intr-o frica de a-i disciplina, ceea ce parintii ar trebui sa faca”, iar ingrijorarea nu este ce li se intampla cand sunt copii, ”ci ceea ce se intampla cu ei pe masura ce cresc”, avertizeaza sociologul.

Ce s-a intamplat, de fapt? Lipsa disciplinei in educatie ii priveaza pe copii de simtul responsabilitatii, al empatiei pentru ceilalti si de mijloacele de a-si atinge scopurile. Fara disciplina nu este nimic posibil. Dar discipina nu este pe placul oamenilor. O zicala romaneasca spune asa: “nu se poate si cu sula in fund si cu sufletul in rai”. Mi-au trebuit multi ani de viata ca sa inteleg acest adevar. Cand imi repeta tata asta, ma opuneam. Credeam ca pot eu descoperi formula magica prin care sa se poata. N-am descoperit decat faptul ca aceasta formula nu exista. Nu aici. Nu in acest plan existential, material.

Acest plan este creat dupa niste reguli stricte. Sunt vizibile cu ochiul liber. Regulile si conditiile intretin viata in acest plan. Daca planetele din Univers, daca Soarele sau natura ar avea, brusc, dorinte proprii de “libertate” si ar putea actiona dupa o vointa proprie, tot acest plan existential s-ar distruge. Asta e diferenta pe care omul ar cam fi dator s-o priceapa cu mintea lui. Pentru a incepe sa-si subordoneze propria minte interesului general, la fel ca planetele, la fel ca plantele.

Dar omul NU vrea. Fiindca ar fi nevoit sa renunte la ce vrea el, pentru el. Ar fi nevoit sa-si antreneze mintea, prin disciplina, sa i se supuna, sa renunte la “eu” pentru “tot”. Aceasta este singura forma de libertate, la care, colateral, a facut referire Rousseau, chiar daca in alt context.

Daca omul nu se supune legilor naturii, omul se autoelimina. Iata cum “eu vreau” poate deveni sinonim cu moartea. Iata sensul predicilor religioase. Comportamentul etic nu inseamna restrictii neplacute de la cheful nostru suprem, de la o viata traita hedonist, doar pentru satisfacerea propriilor placeri si dorinte. Moralitatea este insasi salvarea omului. Salvarea omului de el insusi. De propria minte egotica si autodistructiva.

E clar inca de la nivel biologic. Sistemul imunitar a fost creat ca sa lupte, sa apere. In asemenea masura, incat programarea sistemului imunitar este sa lupte pana la autodistrugere cu orice organism strain. Ironic si paradoxal, “eu vreau sa supravietuiesc” inseamna, la nivel biologic, “eu lupt pana la moarte”. Iata cum functioneaza dorinta. Fiind o proiectie mentala, dorinta este la fel de paradoxala ca si mintea.

In acest plan existential nu este posibila libertatea decat in interior, in sufletul omului. Sufletul omului detine toata libertatea, aceea despre care se spune ca poate “cu moartea pe moarte calcand”. Acea libertate care transcende acest plan, transcende moartea. Liber nu poate fi decat acela care se supune conditionarilor externe, regulilor si legilor acestui plan, in care suntem doar vizitatori, si a carui dorinta de libertate e atat de mare, incat omul isi foloseste si isi supune mintea, prin disciplina, scopului suprem, dorintei de a afla cine este cu adevarat. Cine este el, ca suflet, liber de conditionari si mai presus de moarte.

Pentru ca acest plan este guvernat de minte, omul nu poate patrunde mai departe de conditionari decat dupa ce le accepta. Nu poate patrunde dincolo de minte decat dupa ce este capabil sa o supuna si sa o disciplineze.

Un amic mi-a ras in nas, intr-o discutie despre spiritualitate. Mi-a zis ca nu stiu nimic despre spiritualitate, pe cand el stie. Iar eu, din punctul lui de vedere, nu stiam pentru ca nu experimentasem senzatiile ultra “spirituale” pe care ti le pot da drogurile. Lui i se parea ca eu ma “chinui” cu moralitatea si disciplina, reprimandu-mi un trai hedonist, libertin, care abdica de la responsabilitatea de sine si de ceilalti, prin empatie. Adica traiul lui paradoxal, prin care omul cauta sa fuga de dureri asumate, refugiindu-se in placeri. Incercand sa fuga de durere, omul creeaza si mai multa durere. Lui si celorlalti.

“Si ce ai rezolvat?”, l-am intrebat. “Am reusit sa dansez 16 ore, non-stop. Iti dai seama? Eu, care nu dansez…” Grozava realizare, intr-adevar, de eliberare a unor reprimari. Dar, oare, e de folos? “Dar sa meditezi ai incercat?”, l-am intrebat. “Da”, mi-a raspuns omul. “Si cat ai reusit sa stai in meditatie?” “Aproape un minut”. Si a adaugat ca fusese cumplit minutul acela. Ganduri multe si marunte il atacau. Atat de disciplinata si ascultatoare era mintea lui. Spirituala, desigur, prin experienta eliberarii de reprimari prin droguri.

Mintea e un instrument minunat. Poate fi un servitor credincios, daca o stapanesti, si un stapan cumplit, daca n-o disciplinezi. Mintea, in lipsa disciplinei, e ca o arma nucleara cu care tragi la intamplare, cu dorinta si speranta ca vei nimeri tinta. Efectele colaterale nu sunt niciodata neglijabile in aceasta contabilitate existentiala. Cum ar fi daca si Soarele si-ar dori sa fie liber? Sa lumineze la intamplare si dupa chef?

“La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.”

(Mihai Eminescu – “La steaua”)

Surse:

www.ganduridinierusalim.com

www.mihaieminescu.ro

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Abraham Twerski (n.6 oct.1930) este rabin si psihiatru, specialist in dependente. A fondat si a condus Centrul de Reabilitare Gateway din Pittsburgh, a fost directorul Departamentului de Psihiatrie al Spitalului Sf.Francisc din Pittsburgh, a predat ca profesor de psihiatrie la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii Pittsburgh si a infiintat Centrul de Reabilitare Shaar Hatikvah in Israel.

Twerski a scris peste 60 de carti despre dezvoltare personala, despre spiritualitate si despre importanta comportamentului etic pentru dezvoltare personala si spiritualitate. Concluzia sa este ca blocajele psihice sunt, in mod esential, involuntare.

Despre reprimare

“Reprimarea este un proces subconstient prin care mintea blocheaza constiinta a ceva, daca a fi constient este prea amenintator pentru persoana respectiva. (…) Asta nu e ceva ce omul face in mod constient. E un mecanism psihic subconstient de aparare si se intampla automat, fara ca omul sa aiba cunostinta de cauza.

Problema e ca un sentiment reprimat nu este eliminat. Mai degraba zace ingropat in mintea subconstienta, de unde poate exercita efecte negative asupra emotiilor si comportamentului omului.”

Despre furie

“Ca sa se roage (…) la Dumnezeu sa-i inlature sentimentul de furie sau ca sa atinga nivelul spiritual la care nu simte furie, omul trebuie sa fie constient ca are sentimentul furiei. Daca furia este reprimata, astfel incat sa nu fie constient c-o are, omul nu se poate ruga la Dumnezeu sa i-o inlature si nici nu poate lucra in directia unui nivel spiritual la care n-o va mai simti.”

Despre iubire

“Iubirea este un cuvant care, in cultura noastra, aproape si-a pierdut semnificatia. Sa va spun o poveste despre Rabinul din Kursk. El a dat peste un tanar care se bucura, in mod vizibil, de portia de peste pe care o manca, si i-a spus:
– Tinere, pentru ce mananci pestele acela?
Tanarul zise:
– Pentru ca iubesc pestele!
Rabinul replica:
– O, iubesti pestele, de aceea l-ai scos din apa, l-ai omorat si l-ai fiert! Nu-mi spune ca iubesti pestele, tu te iubesti pe tine insuti si, pentru ca pestele este pe gustul tau, de aceea l-ai scos din apa, l-ai omorat si l-ai fiert.

Cam ce se intelege prin iubire este precum iubirea de peste.

Tot asa, un cuplu tanar se indragosteste, un tanar si o tanara se indragostesc, si ce inseamna asta? Inseamna ca el a vazut in femeia asta o persoana care ii poate satisface lui toate emotiile si nevoile fizice, iar ea a vazut in barbatul asta o persoana cu care simte ca s-ar putea casatori, si asta a fost iubire; dar fiecare isi vede doar propriile nevoi. Nu este iubire pentru celalalt om, cealalta persoana devine un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi. In mare masura, ceea ce se numeste iubire este precum iubirea de peste.

Iubirea exterioara nu-i ce urmeaza sa primesc, e ce urmeaza sa dau. Un rabin spunea ca oamenii fac o mare greseala crezand ca le dai celor pe care ii iubesti, iar raspunsul, adevaratul raspuns, este ca-i iubesti pe cei carora le dai. Ideea e ca, daca eu iti dau tie ceva, am investit ceva din mine insumi in tine si, dat fiind ca iubirea de sine este neconditionata – toti oamenii se iubesc pe ei insisi – acum partea aceea din mine devine tu, exista o parte din mine in tine pe care o iubesc. Asadar, iubirea adevarata este iubirea de a da, nu iubirea de a primi.”

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Am dat peste o poveste de viata foarte diferita de a mea, si totusi concluziile “matematice” sunt atat de asemanatoare, de parca as citi randuri din cartea mea, scrisa cu alte vorbe, ale altcuiva. Dedic acest articol, cat si urmatoarele pe care le voi scrie, despre Mo Gawdat si povestea lui, tuturor celor care au decis sa nu mai fie indragostiti de suferinta lor. Aceasta este intrebarea decisiva: “Esti indragostit de suferinta ta?”, din cadrul metodei detaliate in cartea mea, numita “La ce esti dispus sa renunti ca sa fii fericit?” In aceasta perioada de sarbatori, cei interesati o pot comanda la pret redus.

In calitate de director general la Google, Mo Gawdat este expert in rezolvarea problemelor. E considerat un geniu in crearea algoritmilor. In ciuda succesului sau profesional, in viata particulara si in practica sa personala, acest om a fost profund nefericit. A decis sa caute ecuatia fericirii si a scris cartea “Solve for happy”.

Diviziunea X a companiei Google se ocupa de masini care s-ar putea conduce singure, de o retea de baloane care ar permite accesul la internet oriunde pe glob si de alte astfel de inventii. Genii sunt angajate sa lucreze la aceasta diviziune. Iar Mo Gawdat o conduce.

In ciuda mintii sale geniale, a veniturilor sale constante si impresionante, Mo a traversat lungi perioade de cumplita nefericire, la 20 de ani, la 30 de ani. In urma cu 10 ani, Mo avea o cariera stralucita si o familie fericita. In toti acesti ani, a studiat toate cartile si toate ideile pe care le-a gasit si pe care le-a considerat valoroase despre ceea ce numeste el algoritmul fericirii. Aceasta ecuatie e cat se poate de simpla si se bazeaza pe doua elemente: realitate si asteptari. Dupa ce a inceput sa aplice aceasta ecuatie in practica, in viata sa, a inceput sa fie fericit in mod neconditionat.

Apoi, fiul sau, Ali, de 21 de ani, a murit din cauza unei banale erori medicale, a unei proceduri din cadrul unei operatii simple. In urma acestei tragedii si a cruntei sale disperari, Mo a scris cartea si si-a reevaluat ecuatia fericirii, care functioneaza chiar si in cele mai dificile circumstante de viata.

“Teoria mea e ca m-am nascut fericit si, cu cat m-am implicat mai mult in viata, cu atat mai nefericit am devenit”, a declarat Mo pentru publicatia The Independent. “Eram foarte nefericit, ma plangeam de orice si incercam mereu sa controlez cat mai mult lumea. Imi cumparam masini, cheltuiam bani si incercam in toate felurile sa umplu golul din sufletul meu, dar pur si simplu nu functiona.”

A jucat la bursa in Dubai si spune ca a castigat “o tona de bani”, avea o casa imensa, o masina luxoasa, s-a casatorit cu iubita lui din liceu, Nibet, au avut doi copii si, cu toate acestea, Mo tot nu era fericit. Nimic nu era de ajuns. A divortat intre timp, dar o numeste pe fosta sotie “cel mai bun prieten din lume”.

Desi fusese mereu un cititor pasionat, Mo era totodata si un inginer foarte pramatic, astfel incat ii venea greu sa puna direct in aplicare solutiile despre care citea. Cand a inteles asta, a inceput sa caute propria sa formula de fericire. O formula prin care sa defineasca principiile general valabile, pe care sa le adapteze apoi la viata sa. A durat sapte ani si jumatate, timp in care primul pas a fost sa-si defineasca problemele. Apoi, a folosit informatiile acumulate si a cautat propria cale de a pune in practica solutiile, in contextul vietii sale.

Mai intai, a inceput sa adune date despre sine. Toate datele despre ceea ce parea ca-l poate face fericit, de la o simpla ceasca de cafea, la amabilitatea cu care te trateaza superiorii, pana la zambetul copiilor tai. A cautat ce aveau toate acestea in comun. “Singurul lucru care este comun in intersectia acestor momente, simplu spus, este ca suntem fericiti atunci cand viata pare sa mearga asa cum vrem noi”, explica geniul de la Google.

Apoi, a rezultat in mintea sa ecuatia fericirii, care suna asa:

mo gawdat

“Depresia si problemele de sanatate mintala depasesc competentele mele”, marturiseste Mo. “Trebuie sa recunoastem ca sanatatea mintala este cat se poate de reala. Nu o gandesc ca pe un defect: e doar o conexiune diferita. Daca iei un fragment de cod scris pentru iPhone si il pui intr-un Android nu va functiona.”

Cat despre formula sa, Mo Gawdat concluzioneaza astfel: “Daca te simti bine fiind nefericit, eu nu pot sa fac nimic pentru tine. Tu trebuie sa alegi.”

Sursa: www.independent.co.uk

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Testamentul lui Milarepa

Testamentul lui Milarepa, povestit de Lama Surya Das.

Dupa ce Milarepa, un yoghin ascet, maestru al cantului, poet si, zice-se, iluminat, a parasit lumea, discipolii sai au gasit o bucatica de hartie de orez, pe care erau scrise cateva cuvinte. Au recunoscut scrisul maestrului lor. Cuvintele de pe hartia aceea sunau ca un testament. Spuneau ca, sub un bolovan din apropiere, se afla tot aurul adunat de Milarepa in intreaga sa viata.

Cativa discipoli, entuziasmati la aflarea vestii, s-au dus degraba la bolovan si au inceput sa sape. Au gasit, ingropata in pamant, o legatura din carpa zdrentaroasa. Au desfacut nodul cu maini tremurande. In carpa jerpelita erau bulgari de rahat uscat. Langa fecale, au gasit o alta bucatica de hartie, pe care scria: “Daca ati inteles atat de putin invatatura mea, incat chiar ati crezut ca eu am pretuit sau adunat vreodata aur, atunci sunteti mostenitorii de drept ai rahatului meu.”

Scrisoarea era semnata: “The Laughing Vajra, Milarepa” (Diamantul-Fulger care rade, Milarepa. Vajra este un termen sanscrit, care simbolizeaza indestructibilitatea diamantului si puterea fulgerului)

Sursa: Buddhist Humor

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

De fiecare data cand cumperi ceva, ajuti si contribui. Poate ar fi timpul sa te gandesti cui ii dai banii tai si cine vrei sa prospere prin banii tai. Poate ca e vremea sa devii constient ca banii tai chiar au valoare si ca dispui de aceasta valoare pentru a contribui la lumea in care traiesti.

De fiecare data cand dai banii pe un produs care contine ingrediente  de provenienta animala sau care a fost testat pe animale, incurajezi aceasta industrie sa prospere si astfel contribui la suferinta mai multor fiinte nevinovate.

Sa fii inconstient si sa nu-ti pese e cel mai simplu. Dar daca iti dai seama ca rujul sau produsul tau cosmetic, produsele pe care le folosesti sa te ingrijesti pot contine gandaci striviti, de pilda, si au fost testate pe animale care au avut de suferit, atunci poate incepi sa te gandesti de doua ori ce cumperi. Poate incepe sa-ti pese pe cine hranesti cu banii tai si cu ce iti hranesti propria piele.

De pilda, compania Mars, care produce M&M, Twix, Snickers, Milky Way etc, testeaza ingredientele pe soareci si sobolani pentru a observa efectele. Un test pentru producerea ciocolatei consta in hranirea fortata a animalului si taierea picioarelor sale, pentru a se verifica starea vaselor de sange. Multe astfel de experimente se incheie cu uciderea animalelor, pentru a fi disecate si a se constata rezultatele. Nu suna prea apetisant, nu-i asa?

„Adevarata frumusete este lipsita de cruzime”

Conform PETA, organizatia care apara drepturile animalelor, peste 20 de ingrediente de origine animala se pot regasi in samponul sau in balsamul tau de par. Aproximativ 98% dintr-un animal se foloseste, din care o proportie de 45% pentru produse non-alimentare. Grasime animala, ligamente, oase, piele etc. Verifica mereu eticheta si ai grija ca multe ingrediente pot fi din sursa animala, dar si vegetala, precum glicerina. Daca nu se specifica provenienta vegetala, poti fi aproape sigur ca este de provenienta animala.

PETA a realizat o lista, foarte recent actualizata, a companiilor care comercializeaza produse testate pe animale. Exista multe marci (branduri) pe piata, dar majoritatea apartin catorva mari corporatii, precum: L’Oreal, Estee Lauder, Procter & Gamble, Clorox, Johnson & Johnson, S.C. Johnson, Colgate-Palmolive, Reckitt Benckiser, Church & Dwight, Unilever, and Dial/Henkel.

Lista de mai jos este orientativa si nu exhaustiva. Sub aceleasi branduri exista si produse care nu implica neaparat ingrediente de provenienta animala sau testarea pe animale. Lista cuprinde brandurile din a caror politica inca face parte testarea pe animale pentru anumite categorii de produse. Unele companii din cele mentionate au inceput deja sa-si reduca programele de testari pe animale si si-au anuntat in mod public tendinta de descrestere a politicii de testare pe animale. Printre acestea se numara L’Oreal, Procter&Gamble, iar compania americana 3M a anuntat ca foloseste orice alternative posibile pentru a reduce testele pe animale si pentru a pastra cele mai inalte standarde in privinta bunastarii acestora.

Daca doriti sa nu aveti prea multe batai de cap, puteti cauta simboluri precum acestea pe produsele pe care le cumparati:

Machiaj

  • Almay
  • Artistry (Amway)
  • Avon
  • Benefit
  • Bobbi Brown
  • Borghese
  • Burberry
  • Calvin Klein
  • Chanel
  • Chapstick
  • Cle de Peau
  • Clinique
  • CoverGirl
  • Demeter
  • Dior
  • Dolce & Gabbana
  • Estee Lauder
  • Flirt
  • Giorgio Armani
  • Givenchy
  • Guerlain
  • Helena Rubinstein
  • L’Oreal
  • Lancôme
  • MAC
  • Make Up For Ever
  • Mary Kay
  • Max Factor
  • Maybelline
  • OPI
  • Prescriptives
  • Rimmel London
  • Revlon
  • Shiseido
  • Shu Uemura
  • Sinful Colors
  • Sephora (brand)
  • Tom Ford
  • Tony Moly
  • Yves Saint Laurent

Ingrijirea pielii

  • Algenist
  • Ambi
  • American Beauty
  • Aveeno
  • Avene
  • Avon
  • Bain de Soleil
  • Bioderma
  • Biotherm
  • Bliss
  • Boscia
  • Caudalie
  • Cetaphil
  • Clarins
  • Clarisonic
  • Clean & Clear
  • Clearasil
  • Coppertone
  • DDF
  • DHC
  • Dermablend
  • Dr. Brandt
  • Dr. Jart
  • EOS
  • Eucerin
  • Fresh
  • Garnier
  • Gatineau
  • Glamglow
  • Good Skin Labs
  • Grassroots
  • Jurlique
  • Kiehl’s
  • L’Occitane
  • La Mer
  • La Roche Posay
  • Lab Series for Men
  • Lubriderm
  • Mederma
  • Neutrogena
  • Nivea
  • Noxzema
  • Nu Skin International
  • Nuxe
  • Ojon
  • Olay
  • Origins
  • Oriflame
  • Osiao
  • Peter Thomas Roth
  • Piz Buin
  • Ponds
  • ROC
  • Rembrandt
  • Simple
  • SK-II
  • Skin ID
  • St. Ives
  • Vaseline
  • Vichy
  • Walgreens
  • Yves Rocher

Ingrijirea parului

  • Alberto V05
  • Aussie
  • Bumble and Bumble
  • Clairol
  • Fekkai
  • Got2b
  • Head & Shoulders
  • Herbal Essences
  • Hoyu
  • Joico
  • John Frieda
  • Just for Men
  • Kao USA
  • Kerastase
  • Matrix Essentials
  • Mizani
  • Natural Instincts
  • Nexxus
  • Nice ‘n Easy
  • Pantene
  • Physique
  • Redken
  • Rogaine
  • Schwarzkopf
  • Sebastian Professional
  • Soft & Beautiful
  • SoftSheen
  • Suave
  • Sunsilk
  • TRESemmé
  • Vidal Sasson

Sapunuri si produse pentru baie

  • Dial
  • Dove
  • H2O Plus
  • Irish Spring
  • Ivory
  • Johnson’s
  • Lux
  • Purpose
  • Shower to Shower
  • Softsoap
  • Wella

Parfumuri

  • Acqua Di Parma
  • Aramis
  • Balenciaga
  • Bvlgari
  • Cacharel
  • Christina Aguilera Perfumes
  • Cire Trudon
  • Coach
  • Donna Karan
  • Dunhill Fragrances
  • Elizabeth Arden
  • Escada Fragrances
  • Gucci Fragrances
  • Hugo Boss
  • Jo Malone
  • Lacoste Fragrances
  • Marc Jacobs Fragrances
  • Michael Kors
  • Missoni
  • Odin
  • Ralph Lauren Fragrances
  • Tommy Hilfiger
  • Viktor & Rolf
  • Kenzo

Pasta de dinti si ingrijire orala

  • Aim
  • Aquafresh
  • Close-up
  • Colgate
  • Crest
  • Listerine
  • Mentadent
  • Pearl Drops
  • Reach
  • Scope
  • Sensodyne
  • Signal

Deodorante

  • Arrid
  • Axe
  • Dry Idea
  • FDS
  • Lady Speed Stick
  • Mitchum Deodorant
  • Old Spice
  • Right Guard
  • Secret
  • Soft & Dri
  • Speed Stick
  • Teen Spirit
  • Ultrabrite

Igiena feminina

  • Always
  • Carefree
  • Femfresh
  • Tampoane O.B.
  • Stayfree

Produse pentru ras

  • Bic Corporation
  • Braun
  • Gillette Co.
  • Nair
  • Schiek
  • Veet

Alte marci

  • 3M
  • Acuvue
  • Arm & Hammer
  • Band-Aid
  • Hill’s
  • Mead
  • Off
  • Pampers
  • Puffs
  • ReNu
  • Savlon
  • Vaseline
  • Vicks

Mancare pentru animale de companie

  • Blue Buffalo
  • Iams
  • Hill’s Science Diet
  • Pedigree
  • Purina
  • Friskies
  • Natural Balance
  • Whiskas
  • Eukanuba
  • Sheba
  • Bakers Complete
  • Iams
  • K.Y.

Produse de curatenie

  • Air Wick
  • Ajax
  • Armor All
  • Calgon
  • Clorox
  • Dermassage
  • Drano
  • Easy-Off
  • Ever Clean
  • Fabuloso
  • Fantastik
  • Febreze
  • Finish
  • Formula 409
  • Fresh Step
  • Glad
  • Glade
  • Green Works
  • Joy
  • Kaboom
  • Liquid Plumr
  • Lysol
  • Melaleuca
  • Mr. Clean
  • Murphy Oil Soap
  • Nature’s Source
  • Old English
  • Oomph!
  • Oust
  • OxiClean
  • Palmolive
  • Pine-Sol
  • Pledge
  • Raid
  • Renuzit
  • Resolve
  • Rid-X
  • S.O.S.
  • Scoop Away
  • Scrubbing Bubbles
  • Shout
  • Soft Scrub
  • Spray ’N Wash
  • Static Gaurd
  • Sunlight
  • Swiffer
  • Tilex
  • Windex

Detergenti

  • Comfort
  • Downy
  • Purex
  • Suavitel
  • Tide
  • Woolite

Sursa foto: petalatino

Surse articol: crueltyfreekitty, businessinsurance, peta

Nu v-ati saturat de balariile astea? Prefer biserica, religia, un cuvintel din Biblie in locul acestui bullshit. Prefer de o mie de ori cea mai simpla rugaciune. Toate aceste balarii new-age pornesc de la adevaruri, de la nestemate de intelepciune. Insa au fost atat de marketate, tocite, mistificate si vandute pe mai mult de 30 de arginti, incat s-au transformat in telenovele de spalat creierul. Nu folosesc mai mult decat ii foloseste o telenovela unei femei frustrate, care tanjeste dupa iubire.

Nu o data am auzit oameni care se cred plini de „spiritualitate” conectand, in mod necesar, ba chiar proportional, spiritualitatea cu banii, faima, relatiile, succesul de orice fel. Ei sunt pozitivi, au energie pozitiva, gandesc pozitiv, atrag pozitiv. Vai de capul nostru… Poftiti de amuzati-va. A fost Iisus spiritual sau nu? Crestinismul are cea mai larga raspandire pe glob. Deci majoritatea oamenilor de pe glob ar fi de acord ca da, Iisus era destul de spiritual.

A auzit careva de Jesus Christ Superstar? Era vedeta? Nu. Voia sa fie? Nu. Il interesa faima? Nu. Avea bani? Nu. N-avea job, avere, nici macar nu le urmarea. Avea succes? Invata pe careva cum sa aiba succes? Vindea ceva? Mult si bine? Avea o sotie model, copii model, care sa apara langa el, cu zambetul pana la urechi, ca la pastele de dinti? Nu, nu si iar nu. In ziua de azi, Iisus nu mai ramanea in istorie. Era declarat un esec al societatii, un ratat, un om lipsit de spiritualitate. Dupa „criteriile” oamenilor „spirituali”, spalatori de creiere cu beneficii.

„Draga, uite ce mi-am atras. Vreau sa atrag asa si pe dincolo…” „Vai, draga, dar ce ai facut ca sa atragi asta? Esti un magnet… defect.” Va suna cunoscut? „Sunt slab si intr-o forma fizica excelenta”, isi repeta oamenii de 100 de kile. „Gandesc pozitiv si sunt fericit”, isi repeta depresivul. „Sunt frumoasa”, isi repeta urata satului. „Atrag bani cu caruta”, isi repeta somerul. Si pe toti ii intereseaza NLP-ul, hipnoza, buru-buru, orice care sa-i faca frumosi, plini de bani si de succes, sanatosi, pereni. Hai sa ne bagam cu capul in burlan si sa repetam mantre.

E ca si cum un om nascut fara maini si fara picioare nu si-ar accepta conditia si n-ar fi dispus sa faca nimic altceva decat sa-si repete cum are el maini si picioare, asteptand sa-i creasca, ca abia apoi sa fie dispus sa faca orice. Oameni buni, treziti-va la realitate!

visul.jpg

Atractia, oglinda, pozitivismul sunt niste notiuni, niste concepte goale, carora noi le dam sens, noi le umplem de continut. La fel sunt dreptatea, libertatea, adevarul. Toate sunt filtrate prin setari mentale pe care munceste omul sa si le (de)limiteze sau sa si le depaseasca. Toate aceste notiuni sunt ce vrei tu sa fie. Fizica cuantica a demonstrat deja asta: realitatea e ce vrei tu sa fie.

Pai, o sa ziceti, pe naiba! Eu nu vreau ca realitatea asta sa fie asa. Nici vorba! Sa ma oglindesc in vecin, in sef, in parinte, in copil, in partener de viata, in prieten si in fiecare entitate? Ce, ai innebunit? Nu-mi plac atatea la toti astia, eu nu sunt asa! Nu vreau sa fiu asa, eu nu sunt ca ei! Pai, ce sa vezi… Daca nu vrei sa fii ca ei, nici nu esti. In mintea ta, nu esti ca ei. Dar doar acolo, in mintea ta. Nu in realitate. Nicaieri altundeva decat in mintea ta.

In mintea ta iti repeti cum vrei tu sa fii. Cum vrei sa fie realitatea ta. Dar nu se intampla ce vrei tu. Oricat de pozitiv ai gandi. Oricate mantre si tehnici ai invata si ai aplica. Oglinda e „dupa chipul si asemanarea”… cui? A ta? Care „tu”, mai exact? Ala care crezi tu ca esti? Luna oglindita in apa e si totodata nu e luna de pe cer.

A innebunit fizica cuantica, au innebunit salcamii, Isus era un ratat lipsit de spiritualitate si avem nevoie de secretul ala de a obtine tot ce vrem, de a fi tot ce vrem si de a trai tot ce vrem.

„Secretul” ala nu exista.  Tot ce vrei se va intoarce impotriva ta, la fel cum tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Poftiti de va oglinditi, de atrageti, poftiti de serviti pozitivism. Culmea ironiei si a paradoxului mintii e ca spiritualitatea n-are absolut nicio treaba cu asa-zisul pozitivism. Natura spirituala nu e buna sau rea, corecta sau gresita, negativa sau pozitiva. Asa e numai mintea. Mintea pe care o folosim ca sa judecam toate astea si prin care traim toate astea. Mintea, pe care putem s-o folosim in scopurile astea duale sau putem s-o folosim ca sa le depasim. Omul nu-si poate realiza natura spirituala cata vreme se identifica si se confunda cu trupul sau cu mintea sa. „Eu” ramane limitat la „eu vreau” si atat.

Descoperirile fizicii cuantice au avut loc dupa observarea observatorului. Intai s-a observat efectul, apoi s-a cautat cauza. Asa e si viata. Viata e un efect al unei cauze. Tu, omule, esti un efect al unei cauze. Iar cauza asta nu esti tot tu, asa cum crezi. Nu in sensul in care il intelegem noi pe „eu”. Asta-i singurul mare „secret”. Mare scofala! De-aia nu obtii tot ce vrei si tot de-aia, nici daca obtii, nu constati decat ca nu-ti foloseste asa cum ai fi vrut, cum ai sperat sau ai crezut.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

Intr-o zi, l-am intrebat pe reprezentantul unui mare maestru spiritual cum se impaca iubirea neconditionata, concept atat de intens predicat si sustinut de toate orientarile spirituale, cu acceptarea neconditionata pe care o implica si pe care psihologia o considera o prostie. Spre exemplu, o femeie pe care o bate sau o inseala sotul ar trebui sa accepte neconditionat acest tratament, din iubire neconditionata? Raspunsul a fost cat se poate de categoric: iubirea neconditionata este un ideal catre care e de dorit sa tindem toti, dar daca eu as fi o femeie pe care o bate sau o inseala sotul, mi-as face imediat bagajele si as pleca.

Pai, ce fel de iubire neconditionata este asta? Este iubire neconditionata pentru sine. Nu poti concepe iubirea neconditionata ca fiind numai despre si pentru altul, ea trebuie sa fie valabila si pentru tine. Fiecare om e dator si responsabil sa se accepte si sa se iubeasca si pe sine, neconditionat.

Iata ce spune un psiholog despre femeile care raman in relatii toxice si abuzive, din iubire neconditionata pentru copii:

“Iubirea matura este iubirea in care amandoi ne simtim in siguranta si securitate, in care invatam, cu efort uneori, sa nu il ranim pe cel de langa noi. Iubirea matura este un sentiment si o decizie care are la baza reciprocitatea. Relatie bazata pe respect, grija si responsabilitate unul fata de celalalt.

Multe femei uita ca sunt femei si nevoile lor, neconditionate, sunt sa fie iubite, dorite, ascultate, intelese. Sacrificiul nu este iubire, este o neputinta, o renuntare, un abandon. El, copilul meu, nu isi doreste renuntarea mea la mine, nu este alegerea lui. Il incarc cu vina si responsabilitati care nu ii apartin. Si un alt efect al „sacrificiului” este egocentrismul, narcisismul copilului. Il invat ca nevoile lui sunt in centrul atentiei, ca lui „i se cuvine”, ca „merita” atentia si efortul meu si ca eu nu am nevoi. Ii anulez sansa de a invata empatia, atentia la nevoile celuilalt, faptul ca ceea ce fac are impact asupra celuilalt si sunt atent sa nu ranesc. Empatia sta la baza unei relatii sanatoase, in care nevoile mele si nevoile tale sunt importante, in egala masura.” (Domnica Petrovai)

Barbatii pot spune: pai, numai despre femei e vorba aici? Cu noi cum ramane? Priviti un pic istoria lumii. Cati barbati au fost abuzati de femei, cati au fost violati, cati au fost agresati, cati au fost supusi cu forta de catre femei? Statistic vorbind, cate femei isi cresc singure copiii, in urma abandonului tatalui, si cati barbati isi cresc singuri copiii, in urma abandonului mamei? Femeile au mult mai putina putere decat barbatii, iar barbatii si-au folosit de foarte multe ori puterea, de-a lungul istoriei omenirii, pentru a supune femeile, pentru a fi serviti si nu pentru a servi. Bucuria unui barbat, la fel ca bucuria unei femei, ar trebui sa se masoare in capacitatea de a fi de folos si de a le aduce bucurie celorlalti prin tot ce poate face.

Planul acesta material include reguli, conditii. Florile nu infloresc neconditionat, au nevoie de pamant fertil, de soare, de apa. Inclusiv aceste conditii trebuie privite ca facand parte din ceea ce numim iubire neconditionata. Acestea sunt conditiile materializarii ei. Cine nu le accepta nu poate tinde catre realizarea conceptului de iubire neconditionata.

Iubirea nu consta in intentii, consta in vorbe si mai presus de toate in fapte. Iubirea se manifesta practic. Faptele reflecta cel mai mult iubirea. Traim intr-o lume materiala tocmai pentru a materializa conceptul de iubire in practica, nu in predica.

inger

Femeile trebuie sa inteleaga ca, acceptand sa traiasca intr-un iad si contribuind la el, nu fac decat sa-l intretina.

Realizarea iubirii neconditionate include, in egala masura, aceste doua etape necesare: iubirea neconditionata de sine si iubirea neconditionata pentru ceilalti. Aceste etape sunt absolut necesare pentru maturizarea psihica si spirituala a omului. Prin asumarea acestor etape, omul practica responsabilitatea de sine si pentru ceilalti. Pana cand aceste doua etape devin ca una, devin similare si se contopesc, mai e cale lunga. E nevoie de mult exercitiu de conexiune, responsabilitate si reciprocitate, pana la nivelul de desavarsire spirituala a unui sfant.

Un sfant stie, prin experienta directa, nu prin teorie, ca iubirea e dincolo de minte. Oamenii experimenteaza un pic din aceasta stare elevata de constiinta atunci cand se indragostesc. De cele mai multe ori, dupa ce trece efectul chimic si biologic, oamenii se intreaba unde le-a fost capul. Totusi, starea aceea ne place tuturor. Ce o strica? Nevoile diferite, ale unor oameni diferiti, care intra in conflict. Lipsa reciprocitatii. Interesul fiecaruia. Conditii care sunt necesare aici, in acest plan, pentru materializarea iubirii neconditionate.

Imaginati-va ca ati murit, dar reveniti ca o fantoma. Va mai intereseaza cumva materialismul acestei lumi? Interesul propriu? Va mai poate afecta ceva lumesc? Nu, pentru ca ati devenit liber de conditionarile lumii. Asa sunt sfintii. Ei au realizarea de sine si a lui Dumnezeu, a naturii noastre de dincolo de acest plan material, de dincolo de chimie, biologie si minte, de dincolo de marginile a ceea ce numim noi viata pamanteasca. De aceea unii sfinti au putut deveni martiri. Rostul lor material pe acest pamant se implinise oricum, iar martirizarea lor servea drept exemplu. Sfintii au acceptat cu bucurie martiriul. Pentru ca avea de suferit doar corpul, care oricum nu le apartinea si pe care oricum aveau sa-l paraseasca.

Spiritualitatea si psihologia nu se contrazic, dimpotriva. Intrebarea corecta e: pentru ce ar accepta cineva orice, neconditionat, din partea altcuiva? Chiar daca este vorba despre un tratament abuziv? Daca omul respectiv nu este un sfant, care si-a implinit rostul realizarii de sine pe pamant, in toate celelalte cazuri raspunsul sincer este: dintr-un interes personal si nu din iubire neconditionata. Acest interes poate fi o frica, poate fi o nevoie, pentru care omul plateste un pret. Dumnezeu nu ne cere niciodata sa platim un asemenea pret, dimpotriva. Tocmai din iubire neconditionata pentru Dumnezeu, din aceasta acceptare neconditionata, omul poate renunta la interesul personal care il determina sa plateasca un asemenea pret. La fel cum orice dependent renunta la adictia sa, cand este capabil sa iubeasca ceva mai presus de ea.

copyright-logo-livia-bonarov2017

Preluare continut de pe acest site. Se pot prelua doua paragrafe din continutul unui articol, cu indicarea link-ului sursei unde poate fi citita continuarea.

 

%d blogeri au apreciat asta: