Povestile parfumurilor

Cuvantul „parfum” provine din limba latina, „per fumus”  insemnand „prin fum”. Legendele povestesc ca zeii i-au invatat secretele parfumurilor pe muritori. Primele parfumuri au fost create in urma cu peste 4000 de ani, in Mesopotamia si in India. Uleiurile aromate erau folosite in antichitate pentru alungarea spiritelor rele si pentru venerarea zeilor. Egiptenii le foloseau la ceremoniile funerare. Mirul este pomenit in Biblie si a devenit ritualic folosit ulterior.

Primii parfumieri au fost grecii, iar primul parfum modern a fost creat in 1370, pentru Regina Elisabeta a Ungariei. Acest parfum avea rol terapeutic, antireumatic, datorita rozmarinului, cat si afrodisiac, fiind menit s-o ajute pe regina sa-si cucereasca viitorul sot, pe Principele Poloniei (ceea ce a si reusit).

In epoca renascentista, Venetia si Florenta au devenit capitalele parfumurilor, reprezentate mai ales de renumita familie De Medici. In Franta, la curtea regala, parfumurile erau folosite excesiv pentru a masca lipsa igienei. Se spune ca Napoleon consuma foarte mult parfum si iubea iasomia, iar iubita sa, Josepine adora moscul. Zeci de la ani de la moartea Josephinei, mirosul de mosc inca dainuia in budoarul sau.

Regina I a Angliei nu suporta mirosurile neplacute si locurile publice in care isi facea aparitia erau parfumate de fiecare data in prealabil, la cererea sa. Parfumurile incepusera sa fie folosite in exces de doamnele din inalta societate, cu scopul seductiei, astfel incat Parlamentul a dat o lege, in anul 1770, prin care erau condamnate femeile care se parfumau prea mult.

Ce este parfumul?

Care este diferenta dintre diverse solutii parfumante pe care le folosim? Apa de colonie contine sub 7% esente parfumante, apa de toaleta contine intre 5-10%, apa de parfum intre 10-20%, iar parfumurile contin peste 20%, pana la 35%, esente parfumante.

Care este diferenta dintre parfumurile conventionale si cele naturale? In mod miraculos, acelasi parfum natural va mirosi diferit pe pielea fiecaruia, in functie de pH-ul ei, interactionand cu chimia acesteia. Mai mult, mirosul unui parfum natural depinde si de starea noastra de spirit. Parfumurile naturale au rol aromoterapeutic, influenteaza simturile si mintea. Durata de valabilitate a unui parfum natural este de minim doi ani, dar intensitatea sa se accentueaza in timp, pe masura ce esentele continua sa se macereze.

De ce sa folosim parfumuri naturale:

  • Nu contin substante chimice periculoase pentru sanatate sau conservanti toxici;
  • Nu contin alcool metilic, care este toxic;
  • Contin doar ingrediente naturale, din surse vegetale, iar aroma este data de uleiuri esentiale si extracte naturale;
  • Contin alcool din cereale, etilic, care actioneaza ca un excelent conservant si nu este toxic;
  • Sunt vegane, nu contin ingrediente animale;
  • Riscul efectelor secundare, precum migrene, alergii, sunt diminuate enorm;
  • Nu sunt agresive si iritant de persistente precum cele conventionale;
  • Accentueaza mirosul pielii, in loc sa-l acopere, pun in valoare si evidentiaza amprenta personala;
  • Nu-i deranjeaza pe ceilalti, nu le muta nasul si nu le lasa o amintire neplacuta;
  • Parfumurile naturale impartasesc o poveste, induc si transmit o stare;
  • Rolul si actiunea lor nu este doar de parfumare, aduc beneficiile uleiurilor esentiale continute in reteta, care au efect holistic, asupra trupului, mintii si spiritului.

Parfumuri naturale Dharma

Parfumuri 100% naturale by Livia Bonarov

Notele unui parfum:

  • Notele de varf dureaza cel mai putin, in jur de 1-2 ore. Reprezinta primul impact olfactiv si au o aroma puternica. Exemple: eucalipt, lemongrass, neroli, portocala, menta, lamaie, salvie, verbina, coriandru.
  • Notele de mijloc dureaza in jur de 2-4 ore. Exemple: melissa, geranium, lavanda, ylang-ylang, fenicul, palmarosa, rozmarin, tea-tree (arbore de ceai).
  • Notele de baza sunt cele mai persistente, dureaza peste 4 ore. Exemple: benzoina, iasomie, tamaie, patchouli, lemn de santal, vetiver, vanilie.

Ce se recomanda:

  • Parfumul se impregneaza cel mai bine dimineata, dupa dus, pe pielea bine hidratata;
  • Parfumul lichid se pulverizeaza direct de la o distanta de 10-15 cm sau se pulverizeaza in aer si trecem prin el, ca printr-un „fum”;
  • Se aplica pe zonele cele mai intens vascularizate: in spatele lobilor urechilor, la incheieturile mainilor, in interiorul coatelor, intre sani, in spatele genunchilor;
  • Aroma unui parfum natural se evalueaza abia dupa aproximativ 5-10 minute de la aplicare;
  • Nu se freaca pielea dupa pulverizare, pentru ca se distrug moleculele aromatice imbinate cu alcool. Abia dupa ce se evapora alcoolul, se miroase parfumul aplicat pe piele. Testarea unui parfum se face intotdeauna la incheietura mainii.

Precautii:

  • Atentie, verificati parfumul pe o mica portiune de piele, spre a preveni o posibila reactie alergica la uleiurile esentiale din reteta, chiar daca sunt absolut naturale sau bio.
  • Femeile insarcinate sau cele care alapteaza nu trebuie sa foloseasca niciun fel de parfum, nici macar natural.
Reclame

Cauza, bat-o vina…

“Foarte multe probleme ale oamenilor au legatura cu o trauma din viata lor.” (Dr.Gabor Mate)

“Inainte sa ne intrebam cum ne confruntam cu ceva, trebuie sa intelegem cu ce anume ne confruntam.”, spune dr.Mate. Cauza oricarei dependente e o trauma, al carei simptom este comportamentul adictiv. “Din pacate, profesia medicala si sistemul legal, in foarte mare masura, nu inteleg adictia. De aceea tratamentele noastre si solutiile legale tind sa nu fie de ajutor, ba chiar adesea tind sa fie daunatoare.”

Da, domnule doctor, intr-adevar, apa e uda si e insasi cauza profunda a umezelii, iar trauma chiar se intampla (shit happens). Si singurul om care poate face o diferenta in viata sa este chiar omul care a trait trauma. Trauma a trecut, dar daca omul continua sa-i traiasca efectele, asta il priveste intru totul si e numai responsabilitatea lui, care nu poate fi substituita de nicio reteta, de niciun medicament sau pastila miraculoasa, de niciun medic si de nicio carja sociala. Face parte din procesul de evolutie, dezvoltare personala, maturizare. Cand cazi, nu prea te ajuta sa dai vina pe trotuar, ca-i tare si nu-i moale, asa-i?

Ce ne facem, domnule doctor, daca creierul uman nu prea face diferenta intre diferite traume si le percepe aproape la fel (de tragic)? Unde-i pastila aia buna la orice, pe care s-o folosim mereu, dar care sa nu ne dea dependenta? Unde-i lumea perfecta, unde-i societatea aia ideala, unde-i viata aia corecta (politically correct) care sa nu ne provoace niciun fel de traume? Ca suntem sensibili… Atat se paradoxal de sensibili, incat daca nu ne-ar mai muri nimeni drag, ne-am pomeni cu alta problema si cu alta posibila trauma.

Un om poate sa fie traumatizat ca nu are telefon de ultimul tip, altul ca nu are ce sa manance, unul ca are job, altul ca n-are, unul ca are familie, altul ca n-are… Desigur, poate veti spune, dar trauma e ceva mai mult decat ceva ce nu ne convine, e un soc existential. Insa creierul nostru poate sa umfle aproape orice nu-i convine la nivel de soc existential. La fel cum poate sa dezumfle orice soc existential la un simplu fapt de viata. La o intamplare, care nu depinde de noi, pe care nu o putem controla si nici preveni. Precum decesul subit al cuiva drag. Ca doar stim si intelegem prea bine ca noi, oamenii, asta facem: traim si murim, fara termen de garantie si fara preaviz.

Ce este trauma?

Am cunoscut un om abandonat de parinti si adoptat. A aflat, in mod socant, in scoala primara, ca fusese adoptat. De atunci, s-a simtit “stigmatizat” de aceasta trauma a abandonului. Pana intr-o zi, cand a inceput sa-si caute familia de origine, si-a cunoscut fratii, multi la numar, si a aflat conditiile lor de trai si de dezvoltare. Din acea zi a inceput sa se simta binecuvantat pentru ca fusese adoptat, iar fratii il asigurau ca fusese cel mai norocos dintre ei toti.

Dar cum ramane cu un copil abandonat, care nu gaseste niciun avantaj in aceasta conditie? Pai, are incotro? Ce poate face decat sa-si accepte conditia si sa lucreze de aici, mai departe, daca asta e materialul clientului? Unui om precum Nick Vujicic, nascut fara maini si fara picioare, ce i-ar fi ramas de facut? Sa sufere mereu din cauza conditiei sale de viata? Sa se gandeasca mereu ca e nedrept faptul ca s-a nascut astfel, in loc sa se gandeasca la felul in care poate trai o viata implinita, satisfacatoare, cu sens, in aceste conditii? Sa incerce sa se vindece, sa se „repare”?

clock heal

Trauma, ca oferta de viata

Poate ca nu putem evita trauma, dar cu siguranta putem evita sa-i traim efectele la nesfarsit, perpetuandu-le, pentru tot restul vietii. Pana cand insasi viata noastra va fi devenit un vesnic efect, o vesnica reactie. “Posibilitatile sunt numeroase odata ce decidem sa actionam si nu sa reactionam.” (George Bernard Shaw)

Primul pas este ca omul sa-si recunoasca si sa-si accepte problema sau trauma, in loc sa i se opuna, in locul negarii, cosmetizarii, bagarii sub pres. Al doilea pas este sa incerce sa-si inteleaga problema sau trauma (fiindca aceasta ii apartine, face parte din sine insusi, chit ca omului ii convine sau nu). Al treilea pas este sa-si asume responsabilitatea in privinta problemei sau traumei respective (cum traiesc cu asta?). Iar ultimul pas este sa inceapa sa gandeasca diferit pentru a actiona diferit. Daca omul intelege, dar nu face nimic, doar intelegerea nu-i va fi de niciun folos. Calitatea vietii sale nu se poate schimba decat prin propria actiune.

O trauma nu se vindeca. Niciodata. Aceasta abordare, in sine, poate fi complet eronata. O trauma poate doar sa nu mai produca efecte. Daca te-a ranit Gigel, n-o sa dreaga asta Ionel. Abordarea aceasta de tip compensatoriu impiedica tocmai dezvoltarea personala pe care o propune trauma, ca oferta de viata.

Un genunchi rupt nu mai poate fi niciodata la fel ca inainte de a fi rupt. Important este ca ruptura sa nu produca efecte care sa persiste, afectand bunul mers, pentru tot restul vietii. Dar, chiar si in cazul acesta, omului nu-i ramane decat sa se adapteze la aceasta oferta de viata, fie ea si potential traumatizanta. Ce nu putem schimba in exteriorul nostru, putem transforma in interior. Aceasta abordare depinde 100% de omul insusi si reprezinta responsabilitatea sa in totalitate. De aceasta abordare depinde calitatea propriei sale vieti, ba chiar si calitatea vietilor pe care le intersecteaza si asupra carora produce efecte.

O trauma poate produce efecte in lant si ne priveste, colateral, pe toti, chiar daca nu suntem pe deplin constienti de asta. Fiecare om atins, colateral, de efectele traumei altuia, este responsabil, la randul sau, de a se adapta astfel incat sa nu dea leapsa mai departe. Nicio trauma, de niciun fel, nu poate reprezenta o scuza sau o justificare pentru un comportament care sa reprezinte o sustragere de la responsabilitatea de sine si pentru ceilalti.

Iubire fara cauza si efect

Iubirea a framantat mereu omul. Iubirea este subiectul central al artelor, al religiilor. Iubirea este considerata totuna cu Dumnezeu, cu Creatorul, cu divinitatea, cu orice este mai presus de om si neinteles, aparent inaccesibil acestuia, prin propria gandire si simtire.

Cum ai putea recunoaste ceva ce nu stii ca esti, ceva ce nu stii si nu crezi ca este in tine? Daca am arata o inima umana unui om care habar nu are ce-i asta, unui analfabet care nu stie biologie sau anatomie, credeti ca ar recunoaste acest organ ca fiind unul la fel cu acela care ii bate in piept si il mentine in viata? Cum am putea sa recunoastem iubirea in lume, in exterior, daca nu o regasim mai intai in interiorul nostru, in noi insine?

Haideti s-o cautam. Pe unde o fi? Intr-un ventricul, intr-un gand, intr-o sinapsa, intr-un concept? Sa fie doar o idee, o notiune frumoasa si inaccesibila? Un vis despre o alta lume, mai buna, care nu e aici, acum? Sa nu fie, oare, iubirea contemporana cu noi?

Cu cat gandim mai mult despre iubire, cu atat ne putem da cu usurinta seama ca iubirea nu poate fi gandita. Nu poate fi teoretizata. Iubirea doar se traieste si se practica. Toata lumea vrea iubire neconditionata dar nimeni nu se inghesuie s-o dea. Dar daca am primi gratuit o diploma de muzician, ne-ar face asta, oare, capabili sa cantam?

Iubirea ta nu te va schimba decat pe tine, in primul rand, iar asta e tot ce conteaza pentru tine. Nu e deloc musai sa aiba vreun efect asupra altuia si nici sa schimbe ceva in lume. Dimpotriva! Iubirea neconditionata accepta lumea asa cum este, nu vrea si nici nu incearca s-o schimbe. Daca ar iubi lumea conditionat, in functie de lume, daca ar iubi lumea doar daca lumea ar fi asa si pe dincolo, iubirea nu ar mai fi neconditionata. S-ar contrazice singura. S-ar desfiinta singura, s-ar autoanula de parca s-ar lepada de Dumnezeu. Nu exista nimic in afara iubirii si nu exista nimic ce iubirea n-ar putea iubi.

Iubesc pentru ca…? Sau iubesc cu toate ca…?

Iubirea neconditionata este mai presus de cauza si de efect. Este pura, este libera. Iubirea neconditionata nu are nevoie de o cauza si nu o intereseaza niciun efect. E cea mai puternica si blanda forta. Nu exista nicio putere mai mare decat ea, fiindca orice alta putere este conditionata si, asadar dependenta de ceva, pe cand iubirea neconditionata este complet independenta.

Daca iubirea nu e fara asteptari, atunci mereu vom depinde de ceva si mereu ne va lipsi ceva. Iubirea neconditionata este sinonima cu libertatea deplina. Cum sa facem cate un pas in directia iubirii neconditionate? Un pas mic pentru om si un salt urias pentru omenirea dintr-insul?

Prin practica de zi cu zi. Sa ne amintim si sa ne repetam zi de zi:
Nimeni nu ti-e dator cu nimic!
Nimeni.
Nu ti-e dator.
Cu nimic.
E atat de simplu…

balloon heart

Renunta la iluzia ca ești sau ca trebuie sa fii o persoana importanta, care e musai sa conteze in ochii si in viata celor din jur. Renunta si la iluzia ca trebuie sa te victimizezi, in caz ca nu contezi.

Nimeni nu e dator sa te iubeasca. Nimeni nu ti-e dator sa-ti fie fidel doar pentru ca tu ești fidel. Nimeni nu e dator sa te ajute sau sa-ti fie alaturi in clipe grele.

Nimeni nu e dator sa-ti ofere ceva, sa-ti fie prieten, sa se comporte sincer si onest cu tine. Nimeni nu ti-e dator sa te inteleaga. Sa te compatimeasca sau sa te linisteasca. Sa te asculte. Sau sa rada la glumele tale.

Nimeni nu ti-e dator sa umple golul din tine si din viata ta. Nimeni nu e dator sa-ti impartaseasca ideile sau sa fie de acord cu tine. Nimeni nu e dator sa-ti fie pe plac. Sau sa te faca sa te simti bine. Nimeni nu e dator sa te faca sa te simti mai bine decat te simti singur. Sau sa te faca sa te simti mai putin singur.

Nimeni nu e dator sa te angajeze pentru ca esti un bun muncitor. Nimeni nu e dator sa te aprecieze. Sau sa-ti dea ce crezi tu ca meriti.

Nimeni nu e dator sa te creasca, sa aiba grija de tine, sa-ti ofere o viata indestulata si lipsita de griji. Nimeni nu e dator sa te apere si sa te fereasca. Nimeni nu e dator sa fie sau sa faca asa cum crezi tu ca ar trebui sau ca ar fi mai bine.

Nimeni nu e dator sa-ti intoarca aceleasi sentimente. Nimeni nu e dator se poarte cu tine asa cum te porti tu. Nimeni nu e dator sa fie ca tine. Nimeni nu ti-e tie dator sa fie dupa chipul si asemanarea ta.

Ne-am inteles?
Nimeni.
Nu ti-e dator.
Cu nimic.
Niciodata.
Deloc.
In niciun fel.

Doar asa ne trezim si deschidem ochii sa vedem cata bunatate este in lume, cand nu mai ingropam totul prin asteptari egoiste, prin „vreau” sau „imi esti dator sa…”?

Doar asa ne vom reaminti sa pretuim lucrurile simple si marunte pe care incepem cu usurinta sa le ignoram.
O vorba buna.
Un sprijin.
Un zambet.

Respecta alegerea celuilalt.
Nu mai incerca sa anticipezi sau sa controlezi totul.
Nu-ti place, pleaca, dar nu pata viața altuia.
Nimeni nu ti-e dator cu nimic.
Acesta este primul pas.
Mergi mai departe fara asteptari.
Nu mai lupta impotriva tuturor.
A disparut nedreptatea si a ramas doar multumirea.
Simti usurinta si simplitate.
Acum nu mai porți povara care te tragea mereu in jos.
Acum esti un om liber.
Esti liber sa asculți in liniste.
Esti liber pur si simplu sa fii.

Sursa: inspirat si adaptat dupa un articol postat pe ortodoxia.me, de Dmitri Gorelik.

Medicamente noi la farmacii

Perle din colectia unor farmacisti:

Tinctura de pompolis aveti? = Tinctura de propolis
Bilobau aveti? = Bilobil
Extravilan aveti? = Extraveral
Mototol de 50mg aveti? = Metoprolol
Supozitoare Viorel = Supozitoare Voltaren
O cutie de vârcolac = Dulcolax
Calciu fosforescent aveti? = Calciu efervescent
Zgarda pentru tantari aveti? = Bratara contra insectelor
Faringo Hot Dreams = Faringo Hot Drink
Picaturile alea cu vișine = Visine
Striptis cu miere si lamaie = Strepsils cu miere si lamaie.
Sapunele de bagat in fund aveti? = Supozitoare
Calciu 3D = Calciu cu vitamina D3
Test de fidelitate = Test de sarcină
Aspirina buşită = Aspirina tamponată
Sexoralet aveți? = Hexoraletten
Electromicina =  Eritromicina

Sursa: Dan Bara (facebook)

facebook pills

La farmacie…
– Aveți ”AntiGrăsimin”?
– Nu.
– Dar ”CelulitoDisparin”?
– Nu.
– Dar ”AutoGreutinPierduto”?
– Nu. Cred că aveți nevoie de ”MaiPuținMâncărim”, ”MaiMultMișcăFundulin” sau ”StaiDeparteDeFrigiderin”.

Doua studii stiintifice au dovedit faptul ca emotiile noastre au directa legatura si influenteaza intreg mediul inconjurator.

ADN uman, izolat intr-un recipient etans, a fost plasat langa un om, subiect al experimentului. Persoanele care au participat la test au fost intens antrenate sa manifeste anumite emotii. In prezenta emotiilor pozitive, spiralele ADN-ului se relaxau. In cazul emotiilor negative, ADN-ul se contracta. Oamenii de stiinta au tras concluzia ca “emotia umana produce efecte care sfideaza legile conventionale ale fizicii.”

adn

Intr-un alt experiment conex, cercetatorii au observat efectul ADN-ului asupra lumii noastre fizice. Fotoni de lumina, care alcatuiesc mediul inconjurator, au fost observati in interiorul unui vacuum. Pozitiile lor naturale erau complet aleatorii. Apoi a fost introdus ADN uman in vacuum. Fotonii s-au aranjat cu precizie dupa modelul geometriei ADN-ului. Oamenii de stiinta care au asistat la acest experiment au descris comportamentul fotonilor ca fiind “surprinzator si neasteptat”, adaugand “Suntem obligati sa acceptam posibilitatea unui nou camp energetic.”

Rezultatele acestor experimente dovedesc faptul ca emotiile noastre au influenta asupra propriului ADN, iar ADN-ul nostru influenteaza intreg mediul inconjurator. Emotiile noastre transforma lumea din jur la propriu, la nivel fizic. ADN-ul este un cod programat pentru materializare concreta, fizica.

– Dumnezeu este însăşi simplitatea. Orice altceva este complex. Nu căuta valori absolute în lumea fizică, supusă relativităţii.

Aceste cuvinte au ajuns la urechile mele în timp ce contemplam, într-un templu, o imagine a zeiţei Kali. Întorcându-mă, m-am găsit în prezenţa unui bărbat înalt, a cărui îmbrăcăminte sau, mai bine zis, lipsa ei îl desemna a fi un pustnic pelerin (sadhu).

– Într-adevăr, aţi remarcat încurcătura mea, i-am surâs recunoscător, confuzia dintre aspectele bune şi teribile ale naturii, simbolizate de zeiţa Kali, a tulburat minţi mult mai puternice decât a mea!

– Sunt puţini cei care au pătruns acest mister al ei, a replicat pustnicul. Binele şi răul sunt enigma eternă pe care o propune existenţa fiecărei inteligenţe. Fără să încerce să o rezolve, cei mai mulţi oameni îşi pierd viaţa pedepsiţi, acum ca şi în zilele Tebei. Ici colo câte o fiinţă deosebită nu se lasă învinsă. Din sânul dualităţii Mayei.

good evil

– Vorbiţi cu convingere, domnule, am completat eu.

– Am practicat mult introspecţia sinceră, apropiere dureroasă de înţelepciune. A te observa pe tine însuţi, a-ţi controla propriile gânduri, este o probă teribilă şi tulburătoare, care sparge carcasa dură a egoismului. Dar adevărata analiză de sine operează matematic pentru a crea clarviziune. Calea exprimării personalităţii şi a recunoaşterii individului are ca rezultat producerea de egoişti, siguri de drepturile lor de a interpreta în manieră proprie Universul.

– Adevărul capitulează umil, fără îndoială, în faţa unei originalităţi atât de arogante, am completat eu, bucurându-mă de conversaţie.

– Omul nu poate ajunge la Adevărul absolut cât timp el nu a renunţat la pretenţii. Mintea umană se agită în lumea nenumăratelor iluzii. Oroarea câmpurilor de bătălie păleşte în faţa luptei pe care omul trebuie să o susţină în faţa duşmanilor săi interni! Aceştia nu sunt inamici ucigaşi pe care să-i poţi înfrânge prin mobilizarea unor forţe brute, exterioare. Prezenţi oriunde, neobosiţi, ei îl urmează pe om chiar şi în somn; echipaţi subtil cu arme otrăvite, aceşti soldaţi – dorinţele noastre meschine – caută să ne masacreze pe toţi. Vai de cel care a renunţat la idealul său cedând în faţa destinului! Ce este el atunci decât un neputincios stupid şi plin de josnicie?

– Venerabile domn, nu simţiţi nici o înţelegere pentru masele dezorientate?

Înţeleptul tăcu un moment, apoi răspunse indirect:

– A iubi în acelaşi timp Invizibilul Dumnezeu, Depozitarul tuturor Virtuţilor şi omul care, aparent, nu posedă niciuna, este adesea o adevărată problemă! Dar puritatea este un mare mister. Căutarea interioară înseamnă a descoperi imediat ce constituie unitatea tuturor minţilor umane – forţa motivelor egoiste din ele. Dar în acest fel percepi clar sensul fraternităţii umane! Această revelaţie este făcută să ne cufunde în umilinţă, care se schimbă în compasiune faţă de ignoranţii ce pierd din vedere posibilităţile salvatoare ale sufletului ce se examinează cu scrupulozitate.

– Sfinţii din toate timpurile au fost la fel de mâhniţi ca şi dumneavoastră de suferinţele umanităţii.

– Doar cel ignorant şi superficial îşi pierde responsabilitatea faţă de rănile celorlalţi, din cauză că se cufundă în propria sa suferinţă şi se preocupă de ea.

Trăsăturile austere ale pustnicului deveniră deosebit de blânde.

– Cel care practică disecţia propriului său eu va simţi în el expansiunea compasiunii pentru umanitatea suferindă. Eliberarea provine din înfrângerea cererilor egoului şi atunci dragostea divină va înflori pe un sol favorabil. Creatura se întoarce în cele din urmă la Creator, chiar dacă numai pentru a-l întreba în angoasa ei: ‘De ce, Doamne? De ce?’ Sub influenţa redutabilă a suferinţei, omul sfârşeşte prin a se arunca în braţele Prezenţei Infinite, ale cărei singure splendori trebuie să-l fascineze. (…) Cărămizile şi cimentul nu emit armonie divină; aceasta nu se poate manifesta decât în inimile oamenilor gata să se deschidă.

(Paramahansa Yogananda –  „Autobiografia unui yoghin”)

Sunetul poate produce lumina

 

“Toate premiile Nobel ii sunt datorate sonoluminiscentei.” (Kirk McDonald)

Sonoluminiscenta (SL) sau cum sunetul poate produce lumina. Sonoluminiscenta este o emisie slaba de lumina, care insoteste fenomenul de formare a bulelor de gaze (cavitatie) dintr-un lichid supus actiunii ultrasunetelor. Sonoluminiscenta inca reprezinta un mister pentru oamenii de stiinta. A fost descoperita in 1933, putand fi studiata abia in 1990 de Felipe Gaitan, la Centrul National de Acustica Fizica din Mississippi.

Pentru sonoluminiscenta e nevoie de un sunet cu o anumita frecventa, care trece prin apa. Ultrasunetele sunt molecule care oscileaza inainte si inapoi, creand zone de presiune mai mica sau mai mare. Cand sunetul trece prin apa, apa poate fi “despartita”, astfel incat zonele de mica presiune sa creeze o mica bula de vapori de apa, printr-un proces numit cavitatie.

Bulele de cavitatie nu sunt precum bulele obisnuite, pe care le stim. Bulele obisnuite apar in urma eliberarii gazului in apa, ca atunci cand expiram. Cavitatia creeaza bule in urma presiunii scazute care “rupe” apa, forteaza o cavitate in apa. Unele molecule se evapora rapid intr-o bula, deci nu este vorba despre vacuum , insa aceste bule au o presiune cu mult scazuta a aerului comparativ cu bulele obisnuite, de gaz. Asa ca bulele acestea colapseaza. Peretii acestor bule imping in interior, micsorand din ce in ce mai mult bula, astfel incat presiunea incepe sa creasca rapid.

Sunt cateva moduri prin care bulele care colapseaza in propriul interior ar putea produce caldura. O varianta ar fi aceea prin care presiunea sporeste, la fel si temperatura, pana la cateva mii de grade. Dar e la fel de posibil sa nu fie vorba doar despre presiunea sporita. Gazul din interiorul bulei s-ar putea transforma rapid in lichid, care ar putea, de asemenea, sa elibereze multa caldura. In orice caz, colapsarea ne ajuta sa intelegem de ce vedem o scanteie de lumina, desi fizicienii au venit cu cateva posibile explicatii diferite pentru ceea ce se intampla.

Pe masura ce bula se incalzeste, incep sa aiba loc diferite reactii chimice. Majoritatea moleculelor reactioneaza unele cu altele. Aceste reactii chimice pot elibera o mica explozie de energie. De exemplu, la temperaturi destul de ridicate, vaporii de apa se disociaza, ceea ce inseamna ca energia e absorbita pe masura ce molecula este despartita in hidrogen si hidroxid. Apoi, cand aceste parti se combina din nou, ele elibereaza acea energie. Lumina observata in urma fenomenului de sonoluminiscenta ar putea fi aceasta energie eliberata.

O alta posibilitate e legata de celelalte substante din interiorul bulei. Daca, sa zicem, argonul (gaz nobil) e dizolvat in apa de mare, atunci s-ar putea gasi argon in interiorul bulei. Iar argonul este foarte stabil. Nu reactioneaza deloc. Asadar, pe masura ce bula incepe sa colapseze, totul va reactiona, cu exceptia argonului. Argonul s-ar putea incalzi din ce in ce mai tare, iar o parte din energia sa termica s-ar putea transforma in lumina.

Exista dovezi care sustin aceasta idee. Cand oamenii de stiinta au incercat sa creeze bule de cavitatie in apa care continea o cantitate mai mare de argon dizolvat, lumina a devenit mai stralucitoare si a durat mai mult. O alta varianta ar fi ca bula are destula energie care sa provoace despartirea unor electroni de atomii lor. Astfel, bula ajunge sa aiba electroni incarcati negativ, separati de moleculele incarcate pozitiv, iar asta inseamna plasma. Atunci cand particulele incarcate vibreaza, ele elibereaza radiatii, precum lumina. Deci e posibil ca gazul din interiorul bulei sa se transforme rapid in plasma, eliberand lumina, apoi sa se transforme inapoi in gaz. Iar procesul plasmei, care redevine gaz, ar putea determina energia sa se elibereze in forma luminii.

Exista numeroase explicatii posibile pentru modul in care o bula care colapseaza produce caldura si, mai mult, produce chiar lumina. Scanteia luminoasa dureaza extrem de putin, cam zece miliardimi dintr-o secunda, si e dificil sa putem afla exact ce se petrece intr-o fractiune atat de mica de timp.

cavitatie sonoluminiscenta

Cercetatorii pot crea sonoluminiscenta in laborator spre a studia cum produc bulele colapsante lumina si de ce sunt atat de fierbinti. Fiindca bulele acestea sunt aproape la fel de calde ca suprafata soarelui!

Fenomenul sonoluminiscentei consta in modul prin care ultrasunetele leviteaza in apa si creeaza o bula de 1 micron, vizibila ochiului liber in culoarea albastru electric. Experimentele de la UCLA, pe baza metodelor lui Gaitan, au dovedit ca sonoluminiscenta unei singure bule produce flash-uri de lumina care sunt sincronizate cu oscilatiile campului sonor. Lumina are un spectru de culori care indica faptul ca bula se ridica la o temperatura de cel putin 23.000 grade Kelvin. Regiunile care emit lumina, din bula, seamana cu o stea in miniatura. Lumina vizibila a soarelui apare ca fiind galbena, ceea ce indica o temperatura de aproximativ 6000K. Centrul soarelui este mult mai fierbinte, de aproape 10 la puterea 7 K.

Temperatura bulei nu este “vizibila”, deoarece lumina emisa din regiunile mai joase este absorbita inainte sa atinga suprafata. Regiunea cea mai joasa, care absoarbe lumina, este descrisa ca fiind compacta, “solida”, neagra, “groasa” optic. Doar emisia de lumina din halou (regiunea de sus, inconjurata si “umbrita” de lumina) si emisia de lumina de la suprafata regiunii joase pot fi vizibile.

Fred Seeley si studentii sai au realizat un experiment prin care sa verifice daca bula sonoluminiscenta n-ar putea fi mai stralucitoare, emitand mai multa lumina. Raspunsul ar putea fi in vibratiile armonice. Acestea sunt vibratii care insotesc vibratia fundamentala de acelasi tip, care se produc cu o frecventa egala cu un multiplu intreg al frecventei vibratiei fundamentale. Cand echipa s-a uitat la vibratiile armonice (unde acustice secundare), care traversau vasul de apa fara bule, au descoperit un raspuns vibrational slab. Seeley a spus ca atunci cand apare bula, structura vibrationala devine mai bogata, iar frecventele unor vibratii sunt aproape la fel de puternice ca frecventa vibratiei fundamentale. De aici s-a dedus ca aceste vibratii armonice sunt generate de socul colapsului bulei. Peretele bulei colapseaza cu viteza sunetului, pana cand apa isi atinge “nucleul” interior si nu mai are unde sa se duca. Vibratiile armonice generate de  soc ar putea interfera, limitand lumina emisa, a spus Seeley. Echipa sa incearca sa controleze vibratiile armonice distructive spre a obtine o bula mai luminoasa.

geneza

In natura, crevetele calugarita (Mantis Shrimp) poate produce acelasi fenomen de sonoluminiscenta, prin clestii sai extrem de puternici, cu care isi ataca si isi ucide prada. Unele specii de Mantis sunt capabile chiar sa sparga acvariul cu o singura lovitura de clesti. Aceste creaturi sunt solitare si agresive, ies foarte rar din ascunzisul lor pentru a se hrani si au un comportament uimitor de complex. Au dezvoltat modele fluorescente pe corp pentru a comunica, sunt capabile de socializare, invatare si reamintire, de ingrijire biparentala, pot forma relatii monogame de pana la 20 de ani, in care impart acelasi adapost si functioneaza ca pereche cu activitati coordonate, ambele sexe avand grija de oua.

Crevetele Mantis are cei mai complecsi ochi din lumea animala. Poate percepe atat lumina polarizata, cat si viziunea hiperspectrala a culorilor. Ochii se afla pe membre mobile, se misca constant si independent unul de celalalt si permit analiza seriala si paralela a stimulilor vizuali. Crevetele calugarita poate vedea cu trei parti diferite ale aceluiasi ochi, adica poseda vedere trinoculara si tridimensionala.

Clestii crevetelui Mantis au o viteza de 23m/s, aproape ca un glonte de calibru 22. Lovitura naucitor de rapida genereaza bule de cavitatie in apa. Implozia acestor bule produce un impact dublu asupra prazii, aproape imediat dupa lovitura cu o forta de 1500 newtoni. Daca lovitura rateaza prada, unda de soc o poate ucide sau buimaci. Lovitura clestilor crevetelui calugarita produce fenomenul de sonoluminiscenta.

Surse:

SciShow

http://aetherforce.com

https://acoustics-research.physics.ucla.edu

http://aquapedia.ro

 

%d blogeri au apreciat asta: