Şi dacă… ?

Şi dacă iubirea nu este ceea ce cauţi, ci ceea ce te caută?
Şi dacă o crezi nenăscută, dar ea te priveşte cu ochi vii?
Şi dacă tu te superi că întârzie, iar ea te tot aşteaptă să vii?
Şi dacă tu o vezi afară şi cândva, iar ea este înăuntru şi aici deja?

Şi dacă tot ce crezi nu e aşa, şi dacă chiar ar fi aşa, tot nu ar conta?
Şi dacă ea e tot, şi dacă ea e tu şi eu fără de tu sau eu?
Şi dacă tot ce vezi şi tot ce crezi sunt doar aspecte ale minţii tale?
Şi dacă iubirii nici nu-i pasă de filmul rulat de mintea dumitale?

Şi dacă ar fi, şi dacă nu ar fi, ce ar mai conta?
Şi dacă iubirii nici nu-i pasă de contabilitatea ta?
Şi dacă tu gândeşti că eşti pe drum, dar ea te ştie ajuns?
Şi dacă crezi că tu călătoreşti, dar este doar un vis de fum?

Şi dacă e mai mult decât orice îţi poţi închipui?
Şi dacă e aici şi acum, dar nu într-un loc şi timp?
Şi dacă nu e niciun drum?
Şi dacă numai ceea ce separi ca eu de fericire te separă?
Şi dacă despărţirea asta e singura ce-o să te doară?

Şi dacă ţi se pare că ai fi îndrăgostit de altcineva sau altceva?
Şi dacă iubirea e, de fapt, însăşi fiinţa ta?

Livia Bonarov

Stiinta confirma vampirismul sau transferul energetic intre fiinte

Un studiu biologic, realizat de o echipa de la universitatea Bielefeld, a descoperit ca plantele pot absorbi energie de la alte plante, ca sursa alternativa. Aceasta descoperire a avut un impact major asupra dezvoltarii stiintei bioenergetice, conducand la concluzia ca si oamenii pot absorbi energie unii de la altii, la fel.

Membrii echipei dr. Olaf Kruse au declarat, pentru prima oara in istoria stiintei, ca alga verde Chlamydomonas reinhardtii nu realizeaza doar fotosinteza, ci isi extrage energie si din surse complementare, de la alte alge. Rezultatele cercetarilor au fost publicate in “Nature Communications”, jurnal online al prestigioasei “Nature”.

Florile au nevoie de apa si de lumina pentru a creste si a se dezvolta. Oamenii, la fel. Corpurile noastre fizice sunt ca niste bureti, care absorb din mediul inconjurator. “Tocmai de aceea, unele persoane nu se simt bine in anumite grupuri, unde exista o anume amestecatura de energie si emotii”, a declarat psihologul si bioterapeutul Dr. Olivia Bader-Lee.

Plantele realizeaza fotosinteza prin dioxid de carbon, apa si lumina. Intr-o serie de exeprimente, profesorul Dr. Olaf Kruse si echipa sa au cultivat specia verde de alga microscopica si au observat ca atunci cand nu mai avea de unde sa-si extraga energia, aceasta planta unicelulara o absorbea din celuloza vegetala din vecinatate. Alga secreta enzime care digerau celuloza, transformand-o in fragmente mai mici de zaharuri. Acestea erau transformate apoi in sursa de energie, iar alga continua sa creasca.

“Este prima oara cand un astfel de comportament a fost confirmat la un organism vegetal”, a spus profesorul Kruse. “Faptul ca aceasta alga poate digera celuloza contrazice toate informatiile de pana acum. Cumva, ceea ce vedem acum este o planta care mananca plante”.

“Cand studiile energetice vor avansa, in anii urmatori, vom descoperi acelasi lucru si despre fiintele umane”, declara Bader-Lee. “Organismul uman seamana foarte mult cu o planta, el isi absoarbe energia necesara pentru a hrani stari emotionale si astfel poate energiza masiv celulele sau poate provoca sporirea cortizolului si catabolizarea celulelor, in functie de stimulentul emotional”.

Campul bioenergetic evolueaza acum, mai mult ca niciodata, sugereaza Bader-Lee, iar studiile asupra plantelor si animalelor vor demonstra cat de curand ceea ce metafizienii energetici stiau dintotdeauna, faptul ca oamenii se pot vindeca unul pe celalalt prin transfer de energie, la fel cum fac plantele. “Oamenii pot absorbi (energie) si se pot vindeca prin alti oameni, animale sau orice face parte din natura. De aceea, sa te afli in natura este adesea inaltator si energizant pentru atat de multi oameni”, concluzioneaza bioterapeutul.

Multe cai si practici spirituale vorbesc despre acelasi subiect, dar in alti termeni. Pragmatic si concret, este vorba despre hrana fizica, mentala si emotionala. Aceasta hrana consta in ceea ce consumam, cu ce ne alimentam si ce digeram nu numai material, ci si la nivel de informatii si emotii. Practic, tot mediul inconjutaror ne invita sa ne “hranim” cu tot ceea ce putem consuma, la nivelul simturilor si al emotiilor.

Ceea ce vedem, auzim, gandim, citim sau urmarim la televizor, toate sunt un fel de hrana, mai mult sau mai putin constienta. Nu degeaba se spune ca esti sau devii ceea ce mananci. De aceea se recomanda sporirea nivelului de constientizare, pentru filtrarea hranei exterioare, cu discernamant, atat pentru sanatatea si dezvoltarea fizica, cat si pentru cea spirituala.

Insa exista un rost in toate acestea, chiar daca acest rost poate adesea depasi intelegerea noastra mentala. Exista un ciclu in natura, speciile hranindu-se unele cu altele, de pilda. Ceea ce oamenii au transformat in mituri, legende si povesti, legat de conceptul vampirismului, exista in natura cu totul altfel, intr-un mod cat se poate de firesc si chiar necesar.

Doar capul plecat poate privi spre cer

Aparent, singura libertate a omului, iluzia sa de liber arbitru, este atitudinea fata de datul sau, de conjuncturile vietii sale, libertatea de a-si ridica spiritul mai presus de orice conditionare sau asa-zisa damnare. Aparent, si acest liber arbitru, si aceasta libertate i se ofera omului tot prin gratia divina.

Realmente, gratia divina si datul de a fi al omului nu sunt si nu au fost niciodata separate. Gratia divina exista ca dar al vietii sau ca binecuvantare intrinseca chiar si atunci cand omul nu este constient. A deveni constient inseamna a incepe sa-si asume adevarata sa natura sau cine este.

Omul prin om nu se va cunoaste pe sine si nici natura sa de particula dumnezeiasca, ci omul prin Dumnezeu il va cunoaste pe Dumnezeu si abia apoi va sti cine este. Intelectul, ratiunea si mintea sunt doar instrumente pe cale, incapabile de a revela adevarul, ci doar a-l servi in propriile limite strict instrumentaliste.

Cand omul se identifica prin corpul sau, il reduce pe Dumnezeu la o forma sau haina, cand omul se identifica pe sine cu mintea lui, il reduce pe Dumnezeu la un concept abstract, lipsit de substanta concreta, realizabila si palpabila.

In meditatie sau rugaciune, se recomanda postura cu spatele drept. Dar ce inseamna spate drept? Poate suna ca o metafora a verticalitatii, a moralei demne, ca un simbol al disciplinei, al consecventei si determinarii. Dar spate drept inseamna, de fapt, cap usor plecat. Atunci este coloana vertebrala dreapta. Capul plecat poate privi numai astfel spre cer, usor plecat, cu acea dulce smerenie care deschide perceptia neintinata a iubirii.

Mintea nu poate gandi si reda decat plasmuiri metaforice. Realitatea autentica nu poate fi descrisa cu astfel de mijloace, ea se poate doar revela tangibil, imediat, concret. De aceea, calea nu este accesibila celui ce o judeca. Caci judecata reprezinta cel mult critica artistica a operei.

Critica este lipsita de trairea autentica a creatorului operei si cel mult incearca sa o emuleze, fara a o putea reproduce. Capul usor plecat tine coloana dreapta, ca un simbol al abandonarii mintii pentru cunoastere. Si ce poate insemna, oare, cunoasterea, decat abandonarea necunoasterii sau a falsei cunoasteri? Ce este falsa cunoastere? Tot ce acumuleaza omul, la nivel de informatie, asa cum aduna bani in cont si lucruri prin casa.

Adevarata cunoastere nu este si nu poate fi niciodata teoretica. Nu este un concept abstract, nu este o plasmuire a mintii, nu este imaginatie, nici dat cu parerea sau judecata personala. Cunoasterea este similara experientei. A sti inseamna a trai, a fi experimentat.

Cunoasterea incepe prin abandonul indivualitatii separate. Individualitatea separata, cea care judeca, critica, isi da cu parerea, are falsa impresie ca “stie”, este limitata la eu, la experienta de ego. Acest abandon se incepe prin predarea elevului pe mana profesorului. Cand omul ajunge la concluzia ca stie ca nu stie nimic, incepe sa caute pe careva care stie. Profesorul are datoria de a aduce elevul la nivelul sau. De acolo incepe cunoasterea.

De aceea nu poate face nimeni treaba in locul altuia. Nu pot medita maestrii in locul discipolilor, sa-i ilumineze de-a gata. Daca iti propui sa ajungi pe luna si face careva hocus pocus si te pomenesti brusc pe luna, oare asta inseamna ca stii cum ai ajuns acolo? Inseamna ca poti sa reiei drumul acesta, pe cont propriu? Habar n-ai fara sa parcurgi drumul alaturi de cineva care l-a parcurs deja si il stie.

Nu il poti cunoaste pe Dumnezeu prin tine si pe tine nu te poti cunoaste decat prin Dumnezeu. Cunoasterea incepe prin abandon. Doar capul usor plecat poate privi spre cer, spre luna si soare si, dincolo de ele, spre adevarul adevarat.

De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra…

“De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea, nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca! Oare nu este viata mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu aduna in hambare. Si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai valorosi decat ele? Si apoi, cine dintre voi, ingrijorandu-se, poate sa adauge macar un cot la firul vietii lui?!

Si de ce va ingrijorati de imbracaminte? Uitati-va cu atentie cum cresc crinii de pe camp: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc. Si totusi va spun ca nici chiar Solomon, in toata gloria lui, nu s-a imbracat ca unul dintre ei! Iar daca Dumnezeu imbraca astfel iarba de pe camp, care astazi este, dar maine va fi aruncata in cuptor, oare nu va va imbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?!

Asadar, sa nu va ingrijorati zicand: «Ce vom manca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom imbraca?», caci toate aceste lucruri neamurile le cauta! Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti nevoie de toate acestea. Cautati mai intai Imparatia si dreptatea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va ingrijorati deci de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ii este de ajuns zilei necazul ei.” (Matei 6, 25-34)

Corona de minuni a lumii sau cum s-a contaminat un trib complet izolat

Poate credeti ca nu cititi bine. Ba cititi foarte bine, nu e nicio greseala, asa am crezut si eu cand am citit stirea despre corona de minuni a lumii. Sau cum izolarea nu te izoleaza. Sau cum te cauta ceea ce cauti si te gaseste garantat, oriunde ai fi.

In Papua Noua Guinee, exista unul dintre ultimele triburi salbatice din lume. Cei 118 membri ai tribului Korowai traiesc izolati. Cu toate acestea, spre uimirea autoritatilor guvernamentale, tot tribul a fost infectat de coronavirus. 14 au murit, ceilalti sunt contaminati. Tribul e astfel pe cale de disparitie. Nu pot fi transportati la spital, insa guvernul a promis ca le va trimite medici si medicamente. Dr. Frederick Murphy, unul dintre putinii oameni carora li s-a permis sa viziteze tribul, a constatat ca toti adultii erau bolnavi.

Ce s-a intamplat? Cum a patruns virusul in izolarea lor?

Cativa membri ai tribului au zis ca s-au imbolnavit dupa ce au mancat “spiritul galben demonic”. Ei cred ca trebuie musai sa omori si sa mananci un om considerat posedat. Tribul e unul dintre ultimele din intreaga lume, care mai are o dieta bazata de canibalism.

In acelasi timp, in care tribul incepea sa se imbolnaveasca, la sfarsitul lunii februarie, era dat disparut un inginer chinez, Wu Jing, in varsta de 57 de ani. Acesta venise din China in Papua Noua Guinee, sa prospecteze afaceri miniere pentru Zijin Mining Group. La doar 4 zile de la sosirea sa, pe 28 februarie, politia l-a declarat disparut.

Cativa membri ai tribului au povestit ca intalnisera, vanasera si mancasera un diavol galben, chiar in perioada sus mentionata. Batranii si inteleptii tribului s-au temut ca diavolul galben le va face rau, asa ca l-au catalogat pe necunoscutul chinez ca fiind demon (posedat de khakua, spirit malefic). Aceasta „diagnosticare” e necesara pentru declansarea ritualului, conform caruia omul posedat trebuie sa fie ucis si mancat de intregul trib. Iar asta i-a contaminat cu coronavirus pe toti adultii.

S-a intamplat exact ce s-au temut ca se va intampla. Vraciul vrajitor al tribului a fost complet neputincios in fata Covid-19, devenind una dintre primele victime ale bolii. Doar copiii sub 12 ani au fost crutati de ritualul canibalic traditional, dar se pare ca actualmente intregul trib este afectat de virus. Probabil ca oamenii de stiinta urmeaza sa anunte ca izolarea nu este suficienta, trebuie sa ne abtinem si de la a-l manca pe colocatar.

Un nou tip de Geneza ar putea suna asa:

La inceput, era doar un chinez cu covid. Apoi, un trib l-a halit, de teama ca le-ar putea face rau, si tribului a inceput sa-i fie rau. Profetia s-a implinit. Dupa ce un chinez a fost dat disparut, un trib e pe cale de disparitie. Noe plecase deja si nu mai avea semnal.

Ceea ce-mi aminteste de versurile lui Blaga:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Sursa: worldnewsdailyreport.com

Buna, esti imuna?

De mult imi doream sa scriu un astfel de articol, ca un dus rational. Anumite stiri si postari din zilele astea au facut mana sa scrie singura.

Oamenii de stiinta sunt in pom si pomul in aer. Cauzele, efectele si solutiile sunt imprecise, partiale, insuficiente. Omul de rand fie ignora cu tupeu inconstient, fie rade, fie devine isteric si ultra precaut, fie devine religios, bisericos, in multe cazuri. Daca nu e panica, e frica. Daca nu e frica, e frica mascata in nepasare. Inclusiv atitudinea de kamikaze, a celor care declara ca nu le pasa, e tot dintr-o frica neasumata (atitudine de nu vreau sa stiu, ca ma sperii). Ca in bancul ala – la zoo era anunt: va rugam nu speriati strutul, podeaua e de ciment.

Ce este frica? O reactie in fata necunoscutului. Ce este frica de moarte? O reactie in fata finalului cunoscut, dar neasumat, care aparent nu are treaba cu mine, e undeva, intr-un viitor indepartat. Ce se intampla, in realitate, zilele acestea? Desi mor oamenii de cand lumea, cei din jur nu sunt constienti, adesea nu pot anticipa moartea. Mai mereu, moartea vine ca o surpriza, ca un soc. Chiar daca oamenii sunt constienti de moarte, par inconstienti de timp si ignora asumarea responsabila a acestei realitati. Fiindca asumarea mortii implica asumarea vietii. Si asta e “buba”, viata traita inconstient. Coronavirusule, nu puteai tu sa ma lasi sa traiesc in ignoranta mea? Zau, asa…

La un curs de yoga, instructorul spunea ca oamenii nu plang la un deces atat din cauza disparitiei mortului, cat din cauza anticiparii propriei morti. Moartea nu mai pare teoretica, ci practica. Ea se poate resimti inclusiv prin ruperea atasamentelor, care te fac sa nu mai poti fi omul cu personalitatea de adineauri. Mori, cate putin, in fiecare zi. Ai senzatia ca mori prin fiecare “pierdere”. Iti dai seama cum trebuie sa fie sa dai drumul la tot, deodata, la moarte? Uneori, parca o simti ca-ti sufla in ceafa. Si nu stii care urmeaza la rand sau cand. Zilele acestea, oamenii au devenit mult mai constienti, fortat, de aceasta realitate existentiala, care zacea latenta, undeva, in psihicul lor. Nu e deloc deprimant, dimpotriva, e datator de viata. De viata traita mult mai constient.

Trump si-a dat cu parerea despre un tratament, un cetatean l-a luat si a crapat. Un om a murit la trei zile dupa tratamentul minune al unui vindecator islamic. Unii iau vitamina C, altii mananca usturoi si lamaie cu ghimbir, altii se roaga, dau cu tamaie, aghiasma si pun cruciulite, altii se impartasesc la gramada, din aceeasi lingurita de argint, ca au credinta mai mare (cica) decat moartea, altii iau calmante, unii repeta mantre, altii cauta dezinfectanti.

Oamenii de stiinta cerceteaza, descopera ceva, apoi cerceteaza si descopera altceva, iar concluzia e ca nu e nicio concluzie, nimic nu e sigur. Iar asta e insasi definitia vietii: necunoscut, nesiguranta, neputinta. La acest nivel, mirobolanta fiinta umana e un atom, pe o piatra care se invarte in jurul soarelui. Nu se stie exact de ce, pentru ca exista niste legi fizice. Nu se stie exact nici care-i treaba cu legile astea, cum au aparut. Nu stim ce sa credem si tot cercetam. Studiem efectele incercand sa intelegem cauzele. Pe baza unor astfel de premise, pompierii sunt cauza incendiului, fiindca invariabil ii gasesti la locul faptei.

Realitatea aceasta nu este confortabila mintii umane. Lipsa controlului, a puterii, cunoasterea cauzelor, capacitatea de actiune, solutiile, rezultatele, toate incep sa devina perceptibile ca himere. Intr-o discutie filosofica, cineva intreba daca exista liber arbitru. Cel putin 20 de ani din viata, am luptat mental pentru liberul arbitru, pentru ca aveam impresia ca in el consta libertatea omului. Zilele trecute, am raspuns: daca fiecare om ar avea, intr-adevar, liber arbitru, la acest nivel, atunci liberul arbitru al fiecaruia, exercitat ca atare, deci generand rezultate concrete in lumea materiala, in care toti suntem interconectati, ar distruge lumea imediat.

Suntem interconectati fiindca orice actiune intreprindem are recul peste tot si, fara sa stim, ne conecteaza cu persoane din intreaga lume. Ceea ce cumperi are legatura cu cel caruia ii dai banii, iar acela are legatura cu toti cei cu care are contact si tot asa, la o scara exponentiala, totul e conectat cu totul si se interconditioneaza. Deci nu, nu este posibil liber arbitru personal si apt sa modifice prin exercitare faptica, in urma deciziei individuale, la acest nivel de perceptie limitata la lumea materiala.

Si atunci, daca suntem conditionati, care sunt cauzele? Multi cauta certitudini demonstrate stiintific. Iata-le limitele, sunt la vedere. Altii, negasind satisfactie, cauta in zone emotionale, mistice, spirituale. Ma imbolnavesc din cauza propriilor emotii. Sau din cauza altora, care sunt negativi, si trebuie sa ma feresc. De ce sa ma feresc mai intai, oare? De cei din jur, de poluare, de gandurile si emotiile mele, de coronavirus, plus ca mai aveam si o artrita mai veche…

Adevarul e ca nu te poti feri, orice ai face. Asta nu inseamna sa fii inconstient. Nu ai de unde sa stii care iti e destinul. Ai responsabilitatea sa actionezi cu discernamant, e cel mai bun pariu cu tine si cu viata. Poti sa pui cate cruciulite vrei la usa, de gat, sa te rogi, sa te baricadezi in sifonier, se poate ajunge la tine, asta e cert. Destinul, boala, moartea nu dau gres. Te vor gasi mereu, oriunde, cand e clipa. Face parte din scenariul lor preprogramat inclusiv ilaritatea ascunderii tale in sifonier sau capul pe care ti l-ai bagat ca strutul in nisip.

Daca vorbim despre cauzele bolilor sau ale imbolnavirilor, atunci ar trebui inclusa aici si cauza mortii. Precum imi place sa spun, Rike Hamer, cel care a inventat NMG (noua medicina germanica) a murit si el, pentru ca s-a imbolnavit emotional din cauza de deces. Chiar daca ne-ar omori propriile emotii, la ce ar ajuta o asa “deosebita” stiinta si cunoastere? Nici macar nea Rike nu a reusit sa se echilibreze emotional astfel incat sa dainuiasca la infinit. Nici macar sfintii nu au facut-o. Deci moartea ramane singura certitudine, indiferent de cauze. Iar daca moartea nu ar fi o certitudine, atunci scenariul ar fi mult mai groaznic, apocaliptic.

Mi-amintesc cum imi spunea cineva ca trebuie sa fii bogat ca sa fii spiritual. Azi, citesc ca trebuie sa ai nu stiu ce vibratie inalta, la care nu te ating bolile. Bullshit! Sfintii nu aveau bogatii si chiar daca ar fi avut, nu aveau nevoie de ele, in niciun caz ele nu i-ar fi definit drept sfinti. In schimb, aveau boli. Au si astazi. Oameni cu ultra super vibratie da, sunt atinsi de boli, de cancer! Cum e posibil?

Un tip evoluat, prin practica asidua ghidata, a fost intrebat (eram prezenta) pentru ce sfintii, maestrii spirituali fac boli, iar unii se vindeca, altii nu. Raspunsul a fost simplu si realist, incat si un copil cu un dram de logica putea sa-l gandeasca. Sfintilor si maestrilor spirituali nu le mai pasa de conditionarile materiale de niciun fel, inclusiv cele fizice, evident. Atentia lor este absorbita intr-o perceptie care depaseste acest plan material limitat si conditionarile sale. Asta e libertatea. Cei mai evoluati oameni nu mai au nici macar karma personala, ei servesc pentru karma generala. Daca mai au de indeplinit un rost, un rol karmic, se vindeca. Daca nu, lor oricum nu le pasa, in sensul ca nu-i mai afecteaza nicio conditionare.

Tocmai pentru ca au acces la cunoastere, la putere, la adevar, ei nu mai au niciun interes sa influenteze in vreun fel scenariile karmice de la acest nivel. Tocmai pentru ca au cunoasterea ultima, care explica tot rostul. Un joc perfect creat nu are nevoie de update.

Una dintre legile fizice si existentiale ale acestui plan material este degradarea (disolutia), fara de care nu ar fi posibila continuitatea. Asa a fost, asa va fi orice astfel de creatie. Corpul sfintilor nu face exceptie. Este supus degradarii si mortii. Chiar daca s-ar pastra intact, dupa moarte, tot un vehicul sau o carcasa goala ramane. Nu o identitate.

Deci, despre ce nivel vibrational sa vorbim? Ala la care nu ne atinge nimic? Ala care ne face spirituali si infailibili? Nu exista asa ceva decat in plasmuirile mintii, care crede ca are liber arbitru la acest nivel, ca poate detine capacitate de decizie, de influenta, de actiune, cunoasterea cauzelor si a solutiilor. Aceeasi minte e capabila sa se observe, sa-si observe aberatiile, himerele, imaginatia, si sa revina la realitate si la discernamant.

Poti sa te vizualizezi perfect sanatos si poate chiar vei fi perfect sanatos, poate chiar vei muri perfect sanatos. Dar vei muri. Asta e singura certitudine. Si cred ca esti de acord ca e ok asa. Ca are sens. Asadar, ce mai conteaza altceva? Cauze, efecte, solutii? Tot ce poti face e sa te obisnuiesti cu gandul acesta, sa iti antrenezi mintea sa accepte aceasta realitate si sa realizeze ce vrea sa mai scorneasca in timpul ramas, al carui termen de garantie nu il cunoaste.

La final, vreau sa te intreb ceva. Imagineaza-ti ceea ce urmeaza sa spun, ca si cum ar fi real. Simte ceea ce urmeaza sa descriu. Esti pe scaun, cu mouse-ul in mana, la computer. Te joci. Directionezi cu mouse-ul un personaj fictiv, cu o poveste atasata, care face parte din scenariul programat al unui joc. Te identifici partial cu acel personaj cat timp joci acel joc. Brusc, nu mai stii ce se intampla. Intuneric. Poate s-a luat curentul. Poate ai adormit. Cand se face lumina, nu realizezi cine esti si unde. Poate visezi, dar totul e palpabil si pare cat se poate de real. Iti dai treptat seama ca esti personajul din joc. Te uiti uimit la mainile “tale”si recunosti peisajul jocului. Iti amintesti ca erai cel de pe scaun, care avea mouse-ul in mana. Nu te poti intoarce. Esti prins in joc. Iti dai seama ca ai niste libertati in joc, sa faci lucruri pe care nu le-ai putea face sau nu ti-ai permite sa le faci in viata ta reala. Intrebarea este: ce faci in continuare?

Raspuns la intrebarea: de ce, Doamne?

“Vorbeam aseara cu un prieten de pe Instagram despre ce ne tine tari, ce ne tine puternici in aceasta perioada. Si el a spus ca are un prieten, care s-a retras la o manastire, si a cautat niste sfaturi de la el,  acolo unde e mai multa liniste de obicei, nu doar in aceasta perioada. Si, la finalul conversatiei, prietenul sau, de la manastire, i-a trimis pe whatzapp un text, pe care inteleg ca l-a scris Inalt Preasfintia Sa Iosif, mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale. Si as vrea sa citesc aceasta scrisoare, care cred ca trebuie sa ajunga in aceste zile la cat mai multa lume.

Parintele Iosif scrie asa:

Dincolo de panica si frica, de nebunia cumparaturilor facute fara rost, de glumele uneori nesarate, ce vin tot dintr-o teama ascunsa, dincolo de toate astea s-a facut liniste. Linistea de care umanitatea nu a mai avut parte de foarte multi ani, poate prea multi ca sa fie spre binele nostru.

E afara o liniste teribila, in toata lumea asta. Oamenii s-au oprit in loc dupa nebunia care s-a numit, impropriu, viata. Abia acum ar trebui sa intelegem ca ceea ce am trait, pana a inceput pandemia, nu era viata noastra. Fiecare dintre noi alerga dupa ceva, dupa cineva si, mai ales, dupa putere si bani. Ca banii confera putere sau puterea confera bani, nici nu mai are importanta. Important e ca in nebunia asta continua, omenirea calca peste orice si peste oricine.

Omenirea si-a vandut sufletul, a uitat sa iubeasca, sa zambeasca, sa dea dovada de empatie, toleranta, intelegere si, mai ales, iertare. Doar ca a venit o secunda in timpul nostru, in care suntem nevoiti sa ne izolam. Izolarea nu este neaparat un lucru rau. Vom avea o vreme sa ne imprietenim, din nou, cu noi, cu oamenii la care tinem, cu familiile noastre, cu sufletele noastre. Dumnezeu, divinitatea, Universul sau cum vreti voi sa-i spunem, nu face nimic la intamplare. Din toata nebunia asta, vor aparea si lucruri bune, poate marete.

Moare o lume pentru ca alta sa se nasca. Suntem obligati s-o facem. Daca nu vom avea taria sa renastem, vom fi obligati, intr-un fel sau altul. Importanta este intrebarea, nu raspunsul. De ce se intampla acest lucru pentru noi toti? Daca ne uitam afara, ghioceii, iarba, copacii, pasarile, animalutele isi vad de viata lor. Neatinse. Pentru intregul Pamant, viata merge mai departe, dupa randuiala Domnului. Doar ca, pentru oameni, totul s-a naruit.

La intrebarea “De ce?”, vom avea raspunsul cand totul se va termina. Putem doar sa speram ca totul se va termina cu bine. Cand noi, oamenii, ne credem Dumnezei, Dumnezeu alege un virus, ceva care nu se vede, sa ne arate tuturor, noua, masura. Sa intelegem ca vine o vreme pentru toate. Sanatate multa si izolare intru luminare.

Asta e scrisoarea pe care a primit-o prietenul meu de la manastire si asta, exact asa, v-am citit-o voua. Va multumesc. A fost morala lui Morar.” (Mihai Morar)