Pentru ca merit…

Acum, cand urmeaza debut de sarbatori cu foiala, sclipicios si zgomotos, cand traficul devine proba de nervi, cand incep reclamele, marketingul, cand nemultumirile politice continua sa tina primele pagini ale jurnalelor, cand pretindem ca am fost cuminti si asteaptam Mosii, cand oamenii cumsecade se organizeaza pentru a-i ajuta pe cei neajutorati, abandonati, singuri, orfani sau batrani, ma gandeam la ceea ce meritam.

Cati dintre noi nu s-au intrebat macar o data: pentru ce merit ceea ce traiesc? Sau de ce n-as merita mai mult? Iar atunci cand simtim asa, poate ca nu ne dam seama ca manifestam, de fapt, o nemultumire conjugata cu o pretentie. Merit niste parinti care sa…, merit un partener de viata care sa…, merit un copil care sa…, merit un job care sa…, merit colegi, prieteni care sa…, merit un guvern, o tara care sa…, pentru ca merit.

Mi-a picat sub ochi postarea unei prietene, un articol numit “Nu exista nu poti, exista nu vrei” . Oare chiar asa sa fie? Nu vrem sa ne fie mai bine? Ne multumim cu putin desi meritam mai mult? Sau ne luptam mereu pentru ceea ce consideram ca meritam din partea noastra, a celor apropiati, a colegilor de munca, a comunitatii, a tarii, a planetei, a universului?

Mama a crescut într-un bordei, într-o familie de ţigani, într-un sat sărac şi uitat de lume care nu este nici acum electrificat complet. Bunicii nu aveau încălţări şi bunicul nu a avut niciodată o curea pentru pantaloni. Mama avea de mers 6 kilometri până la şcoală, iar iernile din Budrea sunt dure şi cu multă zăpadă.

Primul drum asfaltat la Budrea a fost făcut când mama trecuse de 70 de ani. Nu a lipsit niciodată de la şcoală. Mama are 1.38 pe vârfuri. Are o energie înfricoşătoare pentru mine şi acum, la 80 de ani, iar eu sunt văzut de marea majoritate a celor din jur ca fiind hiperactiv. Mama nu crede în văicăreală. Nu acceptă scuze. A avut o viaţă grea, dar nu am auzit-o să se plângă vreodată cuiva. Am văzut-o plângând scurt şi pe ascuns în momentele când tata, un alcoolic şi cu explozii rasiste, părea că o să reuşească să o frângă. Când îi fura banii pentru băutură, după un scandal oribil cu ameninţări cu moartea atât a ei, cât şi a mea – fiul „ţigăncii“, când nu a ştiut pentru o zi cum se va descurca să reziste în viaţa ei. E ziua ei astăzi, aşa că am sunat-o. Mama îmi reaminteşte că noi, românii, o ducem mai bine decât am dus-o vreodată. Că văicăreala nu ajută la nimic. Că plânsul de milă e patetic şi nu rezolvă problemele pe care le ai. Că victoriile pe termen scurt, la fel ca înfrângerile, sunt doar o parte a unui proces. Crede cu pasiune în Dumnezeu, dar într-un Dumnezeu deloc moale sau grijuliu.

Fiul meu, pe la 5 ani, m-a prins într-unul dintre foarte rarele mele momente de cădere. M-a întrebat ce am. I-am spus că e ceva complicat, dar o să-mi treacă. Mi-a spus calm că mamaia ştie ea pe un nene mare în cer care mă poate ajuta şi că ar trebui să încerc să îl conving. Mama crede în România. Este convinsă că o să avem şi o clasă politică normală curând şi că, dacă ne vom strădui îndeajuns, o să fim ajutaţi şi de nenea ăla mare din cer.

Eu nu cred în liderus maximus. Am oricum o problemă cu autoritatea, aşa că ar fi şi cam greu.”

Apropo de liderus maximus, stiti cum se spune: esti ateu pana cand incepe sa se prabuseasca avionul in care te afli. Nu, fireste, ne spunem, eu nu merit asta. Poate vecinul, aflat in acelasi avion, merita. Nu stiu. Dar eu cu siguranta nu merit. Eu merit mai mult, mai bine. Poate vecinul nu merita mai mult din partea mea. Dar eu cu siguranta merit mai mult din partea lui. De ce? Pentru ca asa cred, pentru ca asta e parerea mea, pentru ca am impresia ca stiu ce este drept, care este adevarul suprem, cine suntem si ce meritam toti, unul de la altul. Cam asta e ecuatia. Inlocuiti-l pe vecin, in aceleasi propozitii, cu orice om, orice fiinta, orice situatie.

La inceput a fost vaicareala. Apoi, rugaciunea. Doamne, fa o minune! Doamne, rezolva! Doamne, da-mi!

Dar daca e deja aici si se intampla ceea ce ne este dat? Avem un pariu simplu de tot. Daca exista ceea ce numim Dumnezeu, forta divina, Creator etc, atunci cam cat de ipocriti suntem in clipa cand ne rugam “Faca-se voia Ta” si apoi cerem sa se faca voia noastra, fiindca nu ne convine voia deja existenta a tot ce exista, a tot ce ne inconjoara? Oare nu uitam zilnic si mult prea des ca nu suntem centrul universului, ci doar o parte componenta? Smerenia inseamna ca trebuie sa inveti sa fii discipol inainte sa devii maestru. Daca nu exista liderus maximus, daca nu credem in ceva mai presus decat noi, atunci cine ne impiedica sa obtinem tot ce consideram ca meritam? Nu reusim, in ciuda a cat suntem de buni si a cat meritam? Pai atunci nu e clar ca exista ceva mai presus decat noi? Ca doar n-am creat noi universul de care ne plangem ca nu-i destul de bun pentru noi. Poate ca nu am trecut de faza discipolului, dar avem deja pretentiile de a putea ceea ce poate doar un maestru. Dar un maestru nu si-ar folosi putinta pentru ce am folosi-o noi, daca am fi in locul lui si am putea ce poate el, si tocmai de aceea nici nu suntem maestri, ci inca discipoli. De exemplu, in clipa cand judecam un om, pentru simplul fapt ca il judecam, nu suntem mai buni decat el. Si trecem inapoi la coada vacii.

Cine credem noi ca suntem sa ne arogam dreptul, sa avem pretentia sa ne judecam viata? Poate sa apara intrebarea: atunci pentru ce sa mai depun efort daca oricum nu conteaza? Pentru ce sa-mi mai pese? La final, tot nu voi obtine tot ce vreau. Niciodata in totalitate. Pentru ca viata are un termen de garantie si e limitata din multe puncte de vedere. La final, murim. Conteaza ceea ce facem cat traim, in acest timp limitat? Da, conteaza. Orice efort conteaza. Poate ca nu atat pentru scopurile pe care vrem sa le atingem, pentru rezultatele pe care ni le dorim, pentru calitatea vietii noastre exterioare, asa cum ne-am dori-o. Dar conteaza, cu siguranta, pentru starea noastra interioara, pentru calitatea vietii noastre interioare si pentru ceilalti. Si astfel se imbunatateste inclusiv viata exterioara, chiar daca tot nu e asa cum am vrea noi.

Conteaza gandurile, intentiile, dar mai ales faptele. Virtutea unui om si calitatea sa umana nu constau in calitatea vietii sale, dimpotriva. Constau in felul demn in care continua sa actioneze, mai presus de sine, pentru binele comun, in ciuda vicisitudinilor vietii sale.

Reprezentantul unui Maestru spiritual autentic a vorbit, de curand, despre iubire. Iubirea este actiune, a spus el. Iubirea este motivul pentru care te trezesti, desi nu vrei, te dai jos din pat, desi nu ai chef. As adauga: iubirea este motivul pentru care muncesti, desi nu-ti place, iti faci datoria fata de tot ce te inconjoara si fata de toti cei din jurul tau, desi ai putea gandi ca meriti ceva mai bun, desi poate iti vine uneori sa fugi, desi primesti ceea ce crezi ca nu meriti. Stiti cum se spune: ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti. Si atunci, ce te faci? Ce faci cu ceea ce ti-ai dorit? Iti duci nemultumirea la un nivel mai inalt, ca sa fii si mai nefericit? Sau iti duci constiinta la un nivel mai inalt, ca sa fii fericit?

In concluzie, se pare ca regula jocului acestei vieti este sa iubim, chiar si impotriva vointei noastre. Dar doar atunci cand nu ne mai impotrivim iubirii, abia atunci facem tot ceea ce facem cu drag, fara sa mai conteze cheful nostru. Omul care nu se mai impotriveste iubirii face rai din ce are, cu recunostinta, si abia atunci poate fi fericit. Toate tentativele imaginare ale omului de a fugi de propriul destin, toate gandurile sale cum ca ar merita un alt destin mai bun, cu tot ce implica asta (rude, oameni, comunitate, loc, situatii) nu reprezinta decat o sursa de nefericire.

Cheful omului este temnita sa. Iar omul devine sclavul propriului chef si se plange ca este nefericit, totodata. In sinea sa, omul gandeste ca aceasta creatie nu este destul de buna pentru el. Adesea, realitatea i se pare prea greu de suportat si atunci incearca sa evadeze, macar in imaginatia sa, intr-o lume mai buna. Bea, consuma droguri, consuma ce-i place, isi hraneste cheful, dar fuge astfel doar de sine. Fiindca sursa nefericirii si a fericirii este in sine. Fericirea nu se vinde si nu se cumpara, nu ni se da, fericirea si-o face omul, cu mana lui, oriunde, oricand, in ciuda a orice. Fericirea e o stare care depinde doar de omul insusi, de nimeni si de nimic altceva. Precum imi place mie sa spun, de curand: „Noua mea religie este ca nu-mi mai permit sa nu-mi convina ceva. Pentru ca merit fericirea.”

Reclame

Sa radem la psihiatru

La un interviu pentru angajare:
– Domnule, vad ca ati fost secretar la cabinetul unui psihiatru. De ce nu ati ramas acolo?
– Nu am avut de ales. Orice faceam, domnul psihiatru imi punea cate un diagnostic.
– Cum asa?
– Daca intarziam, imi spunea ca sunt ostil, daca ajungeam mai devreme, ca sunt anxios, iar daca ajungeam exact la timp, ca sunt obsesiv. Daca se intampla sa fiu trist, imi spunea ca sunt depresiv, daca eram vesel si prietenos, ca sunt maniacal. Daca dimineata eram trist, iar la sfarsitul programului vesel, imi zicea ca sunt bipolar. Atunci cand s-a intamplat sa nu prea vorbesc, fiindca ma durea o masea, mi-a spus ca sunt schizoid sau ipohondric. Cand era nervos, daca il intrebam ce anume nu-i place din activitatea mea si daca are de gand sa ma concedieze, imi spunea ca sunt banuitor si paranoic. In final, a considerat ca am personalitati multiple, iar dumnealui nu-si permite sa plateasca decat una, asa ca m-a concediat.

Cei trei ninja ai imunitatii si alte remedii naturiste alternative pentru sezonul rece

Reteta pentru copii si adulti, zilnic, dimineata, din septembrie pana in martie, pentru sustinerea sistemului imunitar. Remediu ayurvedic de Dr.John Douillard. Copiii de pana in 10 ani cate 1 cps, adulti si copii de peste 10 ani 2 cps.

  • 1 capsula (cps) 500mg de Vitamina D3
  • 1 cps 500mg de turmeric (curcuma) cu piperina (din piper negru)
  • 1 cps Ashwagandha

Vitamina D3 fara alti adjuvanti. Atentie, pe cat posibil, la excipienti, vegetarienii sa verifice daca tabletele sunt cu stearat de magneziu vegetal (specificat), iar capsulele cu gelatina vegetala. Preferabil D3 din sursa organica.

Turmeric cu piperina se gaseste in mai multe variante, la farmaciile sau drogheriile cu produse naturiste. Se poate prepara si acasa, proportia corecta este 16 parti turmeric si 1 parte piper negru. Actiune antiinflamatoare, antivirala, antibacteriana.

Ashwagandha se poate lua sub forma de capsule, mai comod si mai scump, sau pudra eco, care se poate consuma amestecata cu un pic de ceai, sirop, apa cu miere etc. In privinta acestei plante minunate, parerile sunt foarte impartite. Indienii o folosesc inclusiv la copii mici, de peste 1-2 ani. In general, se recomanda sa o consume copiii de peste 6-8 ani, dar unii medici sunt de parere ca abia peste 10 sau chiar 16 ani e un supliment sigur. Este responsabilitatea fiecaruia sa se informeze si sa administreze sau nu ashwagandha copiilor.

Antibiotic natural

Biosept (5ml) cu Biomicin (uz intern, 1 pic)
Miere Manuka
Argint coloidal

Dezinfectant pentru caile respiratorii

Extract de carpen

Cortizon natural

Ceai si extract de lemn dulce

Antiseptic, antibacterian, regenerant

Tinctura de propolis fara alcool
Bitter suedez, seara

Nutraceutice

Frutdep Immuno, maxim o cura pe luna

Tuse

  • Coughend, supliment alimentar natural din plante ayurvedice
  • Cataplasme caldute cu branza de vaci, mamaliga sau seminte de in. 2 linguri de seminte de in se fierb pana se fac gel. Se aplica pe piept, caldut, la temperatura corpului, in niciun caz fierbinte. Se acopera cu o carpa sau un plastic. De 3-5 ori pe zi, 20 min.

Durere de gat

Cartof crud ras pe razatoarea mica, facut colier, pus la gat, de 3-4 ori zi/noapte, 1-2 ore.

Muci

  • Inhalatie Dr.Laza

Se fierb 5-6 litri apa. Cand apa clocoteste, se adauga 1 ceapa mare, intreaga, curatata, 1 pumn de sare grunjoasa neiodata, 1 mana de flori de musetel, se acopera cu capac si se continua fierberea fix 2 min. Se opreste focul, se adauga 10 pic ulei esential de menta sau 5 ulei esential de eucalipt. Se face inhalatie timp de 10 minute, complet acoperit cu un cearceaf, seara sau de maxim 2 ori pe zi. Nu se iese din casa dupa inhalatie.

  • Inhalatie la baie. In apa de baie, in cada, se adauga ceai de cimbrisor si/sau ulei Hapciu
  • Aerosoli cu aparat. Cu Respisun si/sau ulei Hapciu
  • Mirosit hrean proaspat, preparat la borcan (desfunda nasul)

Curatat, intretinut si igienizat nasul:

  • Verificat umiditatea camerei, cu higrometru, sa fie intre 40-50, daca nu, dezumidificator sau umidificator
  • Mentinuta umiditatea narilor cu badijonari cu ulei de susan
  • Curatat nasul cu 5ml de ser, pompat rapid cu seringa in fiecare nara, sau cu solutie salina, exemplu Nazomer, cate 2 pufuri in fiecare nara de 3 ori pe zi, usor capul pe spate, sa inghita, sa se duca pe gat, 1-2 minute dupa nu se sufla nasul, sa dizolve secretiile

Cateva reguli pentru sustinerea sistemului imunitar:

  • Fara fainoase, lactate, zahar, carne, alimente care produc sau favorizeaza mucusul si inflamatia (in perioada critica)
  • Drenaj limfatic (miscare, plimbare 3 ore pe zi, umflat baloane – un drenaj limfatic complet inseamna minim 5 baloane umflate)
  • Cat mai multa Vitamina C naturala, din ghimbirata (limonada cu ghimbir). Ghimbirul are efect antiinflamator puternic
  • Culcare devreme, la ora 20.00.

„Dacă vă veţi asculta în permanenţă mintea, nu veţi cunoaşte niciodată satisfacţia. Dacă nu vă ascultaţi mintea, puteţi atinge starea de satisfacţie chiar în momentul prezent. Puteţi alege oricând între suferinţa provocată de minte şi fericirea care apare atunci când mintea tace. Reţineţi: mintea nu poate cunoaşte altceva decât suferinţa, căci dorinţele ei nu se opresc niciodată.

Am un prieten foarte bogat. S-a născut însă în familia unui om sărac. Pe vremea când era sărac, eram prieteni buni. A fost apoi adoptat de una dintre cele mai bogate familii din India, care nu avea copii. Peste noapte, el a devenit cel mai bogat om din India. În mod normal, ar fi trebuit să se bucure. Un om obişnuit nu ar fi putut dobândi o asemenea avere nici dacă ar fi muncit câteva sute de vieţi. El a obţinut totul fără nici un efort, dar nu reuşea să se bucure. Îşi dorea mai mult.

Banii nu îi erau de ajuns. Dorea să devină şi un mare conducător. Avea banii necesari, de aceea s-a angajat în alegeri şi a devenit membru al parlamentului. Dar nici acum nu s-a putut opri. Şi-a propus să ajungă ministru. Datorită sforilor trase, a reuşit să fie numit ministru adjunct, dar această poziţie nu l-a mulţumit. Mi-a spus:
– Vreau să ajung ministru plin.
– Crezi că o dată ajuns, vei fi satisfăcut? L-am întrebat.
– Da, cred.
– Acum crezi, i-am spus eu, dar o dată ajuns ministru nu vei mai fi satisfăcut.

A ajuns într-adevăr ministru plin. La scurt timp, mi-a spus:
– Ai avut dreptate. Din clipa când am devenit ministru, m-am gândit că, după atâtea eforturi, aş merita postul de prim-ministru. Nu mă mai desparte decât o singură treaptă de acest post. Din păcate, sunt extrem de tensionat, mi-am pierdut somnul, nu mă mai pot bucura de nimic. Chiar şi atunci când mănânc mă gândesc la politică. Chiar şi atunci când fac dragoste cu soţia mea mă gândesc la postul de prim-ministru. Situaţia este pe punctul de a scăpa de sub control. Ajută-mă să îmi regăsesc pacea interioară.

– Chiar dacă ai deveni prim-ministru, i-am spus eu, mintea îţi va sugera să candidezi pentru funcţia de preşedinte al ţării. Dacă nu faci decât să îţi asculţi mintea, nu vei cunoaşte niciodată pacea. Dacă doreşti să te bucuri de liniştea interioară, renunţă să îţi mai asculţi mintea, inclusive la toate realizările pe care le-ai atins ascultând-o. Pe vremea când erai doar un om sărac, erai fericit. Nu aveai nici un fel de posesiuni, dar aveai o aură atât de frumoasă. Nu spun să renunţi şi la bani, dar nu-i lăsa să îţi domine mintea. În acest fel, oriunde te-ai afla, vei fi fericit.

Dacă vă lăsaţi dominaţi de minte, chiar şi în Paradis veţi gândi: “Acesta este Paradisul? Trebuie să existe ceva mai mult!”…

(Sursă: Cartea despre ego/OSHO.- Braşov: Mix, 2004, pp. 113-115. Via Loredana Mocescu)

  1. Sunetul poate modifica ADN-ul

In 2011, biofizicianul rus Pjotr Garjajev a facut experimente de modificare a ADN-ului folosind doar frecvente de sunet si lumina. A reusit sa transforme cu succes embrioni de broasca in embrioni de salamandra, transmitand tiparele de informatie ADN prin intermediul frecventelor.

  1. Sunetul poate face materia sa leviteze

In 2015, un dispozitiv construit de o echipa din Spania si UK a reusit sa faca mici obiecte sa leviteze si le-a putut manipula in aer. Teoretic, daca sunetul ar fi amplificat mai mult, obiecte mult mai mari ar putea fi ridicate si mutate in aer.

  1. Sunetul poate fierbe apa

Peter Davey, inventator si saxofonist, a creat un aparat care fierbe apa in cateva secunde, folosind doar undele sonore. Peter isi numeste aparatul “boiler sonic”. Modul in care functioneaza aparatul i-a cam pus in incurcatura pe experti.

  1. Sunetul poate crea lumina

Sonoluminiscenta reprezinta emisia unor scurte impulsuri luminoase in urma imploziei bulelor create in lichid, sub influenta sunetului. Procesul produce, de asemenea, si o cantitate semnificativa de energie.

  1. Sunetul are o viteza mai mare decat lumina

In 2007, oamenii de stiinta au demonstrat, in mod experimental, ca pulsatiile sonore pot calatori la viteze mai mari decat viteza luminii. Experimentele au mai descoperit ca viteza undelor sonore poate deveni infinita.

  1. Sunetul poate ucide virusurile

Cercetari stiintifice din 2008 au reusit sa determine matematic  frecventele la care virusurile pot fi dezactivate. Acesta este efectul unei caracteristici intrinseci a oricarui obiect si a oricarei forme de viata materiala, numit “frecventa rezonanta”. Materia vibreaza, in mod natural, pe diferite frecvente, in functie de forma sa de existenta.  Principiul frecventei rezonante este cunoscut prin celebrul exemplu al paharului care se sparge la o anumita intensitate a sunetului. Pentru a sparge un pahar cu forta sunetului, e nevoie sa se determine frecventa paharului, in functie de duritatea materialului de sticla din care este facut, si sa se ia in calcul umiditatea atmosferei, natura suportului pe care este asezat paharul si distanta fata de sursa sonora emitenta.

  1. Sunetul poate deveni medicina neinvaziva a viitorului

Pe principiul frecventei rezonante au fost concepute aparate de terapie alternativa. Acestea sunt neinvazive si nu au efecte adverse. Functioneaza pe baza frecventelor organelor si chiar pe diferite frecvente psihice. Acordeaza, ca un diapazon, frecventele dereglate. Mai multe despre primul cercetator care a reusit sa identifice si sa vindece cancerul prin frecventele rezonante puteti citi aici.

Cel mai destept om din lume a facut o descoperire foarte interesanta legata de alegerile noastre in viata. Kim Ung-Yong este un sud-coreean nascut in Seul pe 7 martie 1963. Kim este pamanteanul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenta: este trecut in Guinness Book World of Records cu 210. Comparativ, regretatul savant Stephen Hawking avea 160.

Kim a inceput sa vorbeasca de la 6 luni, la 3 ani citea cursiv, a invatat rapid japoneza, engleza, germana. Avea nevoie de aproximativ 30 de zile pentru a invata o limba straina. La 4 ani putea sa rezolve integrale si calcule diferentiale. De asemenea, scria poezii si picta.

La 8 ani a fost invitat in SUA, sa-si termine studiile la NASA. Intre 12-15 ani, a lucrat in domeniul cercetarii pentru NASA. Kim Ung-Yong era admirat ca un mare geniu de intreaga lume stiintifica si academica. Totusi, spre surprinderea si chiar dezamagirea tuturor, acest geniu a renuntat la cariera sa stralucita, la glorie si la un viitor mai mult decat promitator, alegand sa se intoarca in tara natala, la familia sa.

Jurnalistii l-au asaltat cu intrebari, iar decizia lui de a parasi NASA a fost judecata, criticata si rastalmacita in toate felurile. Kim Ung-Yong, cel mai destept om din lume, si-a dat seama de greseala teribila pe care o fac oamenii in incercarea lor de a le demonstra celor din jur ca merita atentie si aprecieri. A descoperit cat de simplu se poate judeca gresit si cat de usor inselator este drumul ratacirii.

Intors acasa, la familie, tot ce-si dorea cel mai mare geniu al lumii era un job banal, de om obisnuit. Motiv pentru care a fost catalogat ca fiind un geniu ratat. Nu se putea angaja, pentru ca nu avea documente oficiale, diplome. Si-a echivalat intr-un singur an toate studiile, obtinand actele necesare, si s-a angajat asistent universitar la o facultate din provincie. Posesorul celui mai mare coeficient de inteligenta din istoria omenirii a ales si preferat un job de functionar public. Astazi, el este foarte multumit sa lucreze ca profesor.

Goana dupa fericirea pe care am putea-o primi din exterior si prin intermediul altora e o risipa. La fel este tot ceea ce asteptam de la altii. Lumea se astepta ca geniul lui Kim sa foloseasca omenirii intregi, sa descopere leacuri in beneficiul tuturor, sa rezolve irezolvabilul, sa gaseasca solutii acolo unde sunt probleme. Asa ca, dupa ce a fost ridicat in slavi pentru capacitatile sale intelectuale, Kim Ung-Yong a fost coborat la fel de repede de pe piedestalul social si etichetat ca fiind un ratat. Doar pentru curajul lui de a spune sincer ca inteligenta peste medie si lumina reflectoarelor nu-l fac fericit si nu-i aduc satisfactii reale, palpabile.

Kim a recunoscut public ca nu era fericit. In singurul interviu pe care l-a acordat presei coreene pe aceasta tema, cel mai inteligent om de pe planeta a declarat ca societatea pune verdicte gresite si-i impinge pe oameni sa caute satisfactii acolo unde acestea nu exista cu adevarat. Intrebat cat valoreaza inteligenta si cat este de importanta, Kim Ung-Yong a raspuns: ”Poti avea o capacitate intelectuala mare, poti fi genial la matematica si sa ai abilitati lingvistice de necontestat, daca esuezi la capitolul inteligenta emotionala, nimic nu mai conteaza. Am fost acolo sus, unde majoritatea oamenilor vor sa ajunga. Nu e nimic acolo. E pustiu. Intoarceti-va la lucrurile simple.”

Ne-am pomenit intr-o lume despre care nu stim aproape nimic. Habar nu avem, cu certitudine, de unde provine lumea aceasta, cum s-a facut, de unde a aparut ea, de unde am aparut noi. Am constatat doar cateva biete legaturi cauza-efect discutabile, pe care oamenii le-au observat si imbunatatit de-a lungul vremii, dar ne lipseste cunoasterea deplina si certa. Adevarul e ca habar n-avem care e cauza ultima, care e adevarul suprem, prin care se pot explica toate. Ne lipseste experienta directa a cauzelor.

Precum glumea cineva, despre premise si concluzii, pompierii sunt cauza incendiului, fiindca sunt gasiti de fiecare data la locul faptei. Orice judecata de-a noastra nu poate fi decat supusa unei teribile relativitati, unei teribile separari. Un fragment nu te lamureste cum arata tot tabloul. Bietul eu judeca un intreg pe care nu-l intelege si despre care nu stie mai nimic, asa ca exprima doar propria prisma. Iar propria prisma e limitata, precum e omul. E un fir de praf in galaxie, in Univers, in Creatie.

Judecata noastra e simpla. Pentru noi, e bine cand e cum vrem noi, cum gandim noi ca ar trebui sa fie. E rau cand nu e asa. Si cam atat. Nu avem cine stie ce cunoastere in plus fata de copii. Ce-i place copilului e bun, ce nu-i place e rau. Ce simtim sau gandim noi, la diferite varste, ca fiind bun sau rau, poate fi teribil de eronat si in detrimentul interesului nostru superior. Ce consideram noi rau poate fi sanatos si benefic. Ce consideram noi dureros poate fi salvator. Ce ne place ne poate distruge. Ce credem ca-i bun ne poate face rau.

Un om i s-a plans unui Maestru spiritual: “Nu-mi convine cum se comporta ceilalti fata de societate, fata de mine, sunt satul.” Maestrul l-a intrebat: “Tie ti-ar placea sa-ti spuna ceilalti cum sa te comporti?” Omul a raspuns: “Nu.” Maestrul l-a lamurit: “Inseamna ca ai o problema. Problema ta. Fie accepti si nu te intereseaza cum se comporta ceilalti si ii lasi in pace, fie iti pasa si atunci ai o problema. Si ai de ales: ori faci parte din problema, ori faci parte din solutie.”

Problema e ca avem impresia ca acceptarea noastra trebuie sa fie conditionata de propriul plac si de propria gandire. De parca i-ar pasa sistemului planetar ce credem, ce gandim noi sau ce ne dorim. Azi am auzit un banc bun. Cica, pe vremea comunismului, chilotii nu se prea gaseau in comert. Se duce un om la magazin si cere sapte perechi  de chiloti. „Nu avem decat o pereche”, ii spune vanzatoarea. Omul accepta: „Da, dati-mi-o, o vreau.” Vanzatoarea: „Da, dar aveti adeverinta de lucru pe schela?”

Despre premise si concluzii, tot un banc cu chiloti lipsa, de pe vremea comunismului. Se duce un barbat la magazin si intreaba vanzatoarele: „Aveti chiloti?” Vanzatoarele: „N-avem.” Barbatul: „Curvelor!”

Nu am venit aici sa schimbam lumea, nici s-o salvam de noi insine. Am venit s-o privim si s-o iubim asa cum este. Dincolo de binele si raul din mintea noastra. Dincolo de judecati si prejudecati. Mai presus de orice am putea gandi sau crede despre ea.

%d blogeri au apreciat asta: