Dacia Gordini Style

Te miri ce poate sa iasa din pasiunile oamenilor. Avem un amic foarte talentat care isi face cu pasiune meseria, lucru extrem de rar in Romania, unde cauti cu lumanarea specialisti. El si-a exersat talentul cu multa daruire si cheltuiala pe propria masina.
Amicul cel destoinic si-a gasit recunoasterea meritelor macar pe net, daca seful sau, asa cum se intampla de obicei si ne miram de ce pleaca oamenii priceputi din tara, nu stie sa-l aprecieze verbal si pecuniar la justa sa valoare. Dovada priceperii sale o face articolul urmator, care il proclama ca posesorul uneia dintre cele mai frumoase masini tunate din Romania. Va invit sa cititi acest articol si sa vedeti ce a reusit amicul nostru sa faca din batranica sa Dacie.

De la fereastra mea

Asa arata apusul de la fereastra mea.

Numarul ghinionist 184

Uraaa! Avem locuri de parcare! Dupa certuri cu vecinii si zgarieturi pe masina, ne-am luat inima in dinti si am alocat o zi special pentru acest demers. A fost foarte simplu: trei drumuri la primarie, unde serveau doua functionare unei gloate imense de oameni, o caruta de acte si copii, rabdare si distonocalm. O functionara se ocupa de cartierul Racadau unde se desenasera recent locuri de parcare, iar cealalta de tot restul Brasovului. Pretty fair, isn’t it? Operatiunea „Locul de parcare” a inceput pe la 10:00 dimineata, iar pe la 14:00 un nene ostenit o indemna cu glas stins pe functionara care se ocupa de „restul”: „Hai cu Darste! La Darste cand ii vine randul?”
Daca nu era un vecin carcotas care sa se ia de noi ca am parcat pe locul lui, nu aveam curaj sa ne apucam de tarasenia asta, ca stiam ca trebuie sa ai nervi tari si rabdare cu carul. Vecinul nu si-a pus opritoare de-ale galbene, nimic nu semnala ca perimetrul lui avea proprietar. S-a agitat cand a auzit asta, „ca eu sunt sarac dar tot mi-am luat loc de parcare si astia bogati, dom’le, nu isi ia si isi pune masinile pe unde apuca.” „Da’ nu puteai si matale sa desenezi numarul cu vopsea?” l-am intrebat ofticati ca ne-a stricat bucuria gasirii unui loc de parcare.
La primarie a fost tare fain. Locurile de parcare erau destinate exclusiv persoanelor fizice. Asadar Claudiu, ca asociat unic al firmei, putin incurcat, a dat cu subsemnatul cum ca se imputerniceste singur sa foloseasca masinile in interes propriu.  Macar ne-am distrat. Acum avem locuri de parcare si am comandat si chestiile alea galbene, ca sa fim siguri ca nu le ocupa nimeni.
Cand am ajuns acasa, ce sa vezi?! Locurile noastre de parcare erau deja ocupate! Vai noua, avem patalama la mana pentru locurile de parcare cu numarul 183 si 185 si am fost nevoiti sa parcam pe locul 184!

Hai, nu te mai destepta…prost!

Maine avem parade si agitatie de 1 Decembrie care ne vor bloca masinile prin Capitala, iar televiziunile ne vor gratula in cinstea trecutului istoric. Prezentul calendaristic ne rezerva doar o saptamana pana cand vom spune Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate in cabina de vot, pentru ca nimic bun nu o sa iasa de acolo. Pacat de simbolul Unirii de la 1 Decembrie, pacat de soarta acestei natiuni, pacat de faramele de Romanie rupte si azvarlite ca la barbut pe harta, pacat ca nu putem scoate din jobenul istoriei un conducator demn, pacat ca aceasta zi nu poate inseamna acum decat o zi a fostelor victorii si o prefata a viitoarelor infrangeri.
Ca sa imi piara gustul amar ma duce gandul la draga noastra diriga din liceu, ardeleanca autentica, nelipsita de la Alba Iulia pe 1 decembrie. Venea de acolo cu inregistrari pe care le ascultam piosi si cantam la unison, impregnanadu-ne cu energia nationalismului ardelenesc. Cu lacrimi in ochii inchisi diriga canta solemn ”Desteapta-te romane!” si cat as vrea astazi sa se destepte romanul asta odata, ca prea mult doarme sau, daca s-a desteptat, sa nu se mai destepte…prost!

M-am virusat

Am lipsit putin de pe blog saptamana trecuta pentru ca am avut multa treaba. M-am pricopsit cu un virus pe laptop, trimis pe mess de un amic, caruia ii multumesc pe aceasta cale. L-am anuntat deja ca ii raman datoare.
Mi s-a deschis o fereastra de conversatie pe mess cu un link ce promitea o poza. Scria ceva in spaniola. Frustrant e ca am banuit imediat ca poate fi virus dupa toate aparentele. Click pe link si surpriza: imi oferea optiuni de open si save as. Am ales-o pe ultima ca sa vad ce e inainte sa deschid. Era o arhiva ce continea un fisier cu extensia .com. Iar mi-a sunat alarma, dar am zis sa am incredere in amic si, curioasa sa vad ce traznaie mi-a trimis, fac dublu click si incepe sa urle antivirusul si sa se deruleze fereastra initiala de conversatie blocandu-mi orice acces, in timp ce vedeam neputincioasa cum incearca sa-mi atace contactele de mess. Din fericire am un antivirus foarte bun care a oprit raspandirea automata a troienilor si viermilor catre toate cunostintele mele internautice, asa cum patise amicul mentionat.
Problema a fost grava, virusul s-a infipt in registii de Windows si nu se dadea dus decat in carantina, ca daca il stergeam se stergeau si registrii aceia si adio Windows. Mi-am salvat datele pacalind un irc.boot care imi oferea generos un ecran negru in locul interfetei de desktop. Apoi am reinstalat Win cu formatare si acum merge totul ca uns. Mi-au dat ceva batai de cap driverele de Vista, dar totul s-a rezolvat cu amicul Gogu (aka Google). Pe amicul care mi-a trimis pomana nu l-am injurat prea tare pentru ca oricum blocasem upgrade-urile automate ale sistemului meu de operare printr-o incercare nefericita de a curata registrii pentru speed-up performance.
Acum laptopul toarce linistit in dual core si sistemul raspunde foarte prompt. Totul e bine cand se termina cu bine. Aveti grija pe ce puneti mana si dati click ca sa nu vedeti dupa aia negru in fata ochilor, la propriu.

Popa en gros-ist

Vine luna cadourilor si ne pregatim cum se cuvine. Imi place sa pregatesc surprize personalizate. Merg eu la firma de specialitate a unui amic, dau peste un sediu plin de aparatura de tot felul, postere, cani, calendare, ma rog, tot soiul de chestii care tin de reclama, de personalizare si de tiparire. Imi prezinta mandru rezultatele indeletnicirilor sale, mentionand ca astia cu campaniile lor politice sunt tare rau platnici. Au obiceiul prost sa incaseze in avans si sa faca vanzari anterioare, iar la plata le place asa, mai posterior. La fel ne trateaza cu posteriorul si cand e vorba sa faca ceva util societatii si nu buzunarului propriu sau cumetrilor.
Noroc ca amicul are si clienti mai seriosi. Imi arata niste iconite de tot soiul, tare dragute. Unele erau magneti pentru frigidere, altele erau de lipit pe suport de lemn, de agatat, etc. Am ramas surprinsa, mai ales cand am auzit ca sunt pentru un popa en gros-ist. Nici nu stiam ca exista popi en gros-isti. Afacerea asa-zis ortodoxa merge foarte bine, de-aia s-a facut popa en gros-ist. Pentru ca vinde la greu iconitele cu pricina.
Fratilor, am ras sa pic de pe scaun. In primul rand ma gandeam la mama, careia ma adresez in mod special acum: Mamaaa, uite iconite de-astea cumperi tu de la diverse tarabe, de pe langa biserici si din alte locuri! Amicul n-a stiut sa-mi spuna nimic despre mistica operatiune de sfintire. Poate ca le miruieste popa cel evlavios si en gros-ist (vaaai ce imi place cum suna asta) inainte sa le puna crestineste la vanzare. Se pare ca profitul e bun ca e criza si e gripa de porc si se roaga lumea mai abitir. Se procura mai des insemnele „sfinte” care garanteaza salvarea, siguranta, bunastarea si toate cele pe care ni le dorim si noua si vi le dorim si voua. Momentul ales este foarte bun, popa a comandat iconitele inaintea Craciunului. Numai bine se vor lipi de frigidere si vor atarna generos pe parbrize blocand partial vizibilitatea (mai ales la unii care isi expun identitatea cu multi y si isi umplu bietul vehicul de zorzoane de-astea cica blagoslovite).
Ma prapadeam de ras gandindu-ma la cat de naiva eram in copilarie si cum cautam sa recompun imaginea sfanta a Creatorului din diversele plasmuiri iconografice. Cautam esenta asa cum caut azi producatorul in loc de importator. Si cand colo, tot un drac, in cazul mentionat mai sus importatorul e popa cel en gros-ist, iar producatorul este amicul tipograf si serigraf.
Povestea asta m-a dus cu gandul la Luther, care s-a opus revoltat scoaterii la vanzare de indulgente de catre Biserica pentru salvarea sufletului enoriasilor, pentru ca Biserica avea nevoie de bani sa construiasca Bazilica Sf. Petru. Indulgentele, numite si „negot sfant” constau intr-o suma de bani contra careia Biserica stergea total sau partial pacatele acumulate de creduli. Acesta a fost motivul care a umplut paharul si l-a determinat pe Luther sa se rupa de Biserica. Unii mai cred inca si in zilele noastre ca salvarea sufletului se cumpara si ca pacatele se pot sterge cu bani (vezi Becali). Dai un ban si crezi ca te-ai scos pe vecie…Deci, daca vreti sfintenie, va recomand eu sursa. Amicul de abia asteapta sa va ia banii, sa va personalizeze iconitele cum doriti (poate va place un Dumnezeu mai mustacios) si sa va umple de idolatrie.

Un minim de maxime

Un minim de maxime de la lume adunate, degustate si pe mail date:

• Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta. (N. Iorga)
• Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici. (Maurice Coyaud)
• Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. (Jack Penn)
• Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea. (Georges Brassens)
• Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare. (Tudor Musatescu)
• Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili. (Ernest Hemingway)
• Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy)
• Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti. (David Dunham)
• Nimic nu costa mai mult decat nestiinta. (legea lui Moisil)
• Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate. (George Wolinski)
• Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet. (Papa Ioan al XXIII-lea)
• Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach)
• E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. (Jules Renard)
• Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham)
• Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta. (Andy McIntyre)
• Nimeni nu e de neinlocuit dar – uneori – este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura. (Claire Martin)
• Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)
• Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul. (Jean Grenier)
• Oboseala si lenea au aceleasi simptome. (Bissane de Soleil)
• Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le. (Gelu Negrea)
• A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune. ( Cicero )
• Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide. (Max Jacob)
• Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere)
• In politica, prostia nu e un handicap. (Napoleon)
• Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta. (Woody Allen)

Aceasta lehamite…

Singura data cand am votat si nu am fost dezamagita de rezultat a fost in 1996, cand a iesit invingator Emil Constantinescu. Am si castigat pariul de o pizza cu aceasta ocazie. Atunci am crezut ca avem in sfarsit o sansa. Ca am o sansa, cu atat mai mult cu cat in anul acela intrasem la facultate. Unde eram colega cu Luis Lazarus si Remus Cernea. Ironia este ca cei doi nu au nimic altceva in comun in afara Facultatii de Filosofie unde, oricum, au urmat cursurile unor module diferite. Ambii sunt aproape neschimbati, de parca nu au fi trecut 13 ani de atunci. Singurele diferente sunt costumul purtat de Luis, situatia lui financiara si statutul marital. Remus a ramas acelasi idealist.
Am mai avut si alti colegi interesanti, ca dovada ca Facultatea de Filosofie nu naste numai monstri si ca tata nu avea dreptate cand se temea ca este o facultate fara un viitor prea sigur sau practic. Multi colegi au ajuns doctoranzi (Ticra Dragos), lectori universitari (Leovaridis Cristina) – si ma mandresc ca ambii colegi mentionati mai sus sunt la origine braileni ca si mine – un alt coleg este unul din putinii experti in sanscrita si traducator de Upanisade (Nedu Ovidiu), altul a fost consilier al Monicai Macovei si multe altele (Politeanu Mihai), o foarte interesanta colega este actrita (Pricopoaia Codrina). O foarte draga colega este vanzatoare…
Da, in 1996 am crezut in sansa, dar s-a pierdut pe undeva pe drum. Ma simt acum aproape la fel ca atunci cand mi-a fost jena si sila sa votez trebuind sa aleg intre Iliescu si Vadim. Apropo, Vadim tot filosofie a studiat dar, din fericire, n-am fost colegi. Oricum recita frumos ode comuniste pe vremuri, plin de patos ii ura conducatorului iubit sa traiasca…
Am fost si eu o tanara mladita promitatoare, asa ca a incercat sa ma coopteze candva PSD-ul, de care cu greu am reusit sa scap. Oare sa povestesc cum s-a petrecut totul? Hmm…ma mai gandesc…Dau un singur indiciu. Le-am spus ca nu pot colabora cu ei pentru ca vizez un post la o institutie care interzice legal implicarea politica. S-au prapadit de ras la asa un argument. Erau la putere pe atunci, iar eu as fi putut fi cineva azi…cica…Mi-au raspuns: “Cu atat mai bine! Ce institutie e aia? Nu exista nicio institutie pe care sa n-o controlam noi!”
Consider votul ca pe un act de constiinta si de datorie civica. Da, sunt inca idealista si eu, dar ma tratez. Ma trateaza cu scarba sistemul asta plin de bug-uri, erori, virusi, crash-uri, crack-uri si service pack-uri. Acest sistem politic romanesc, acest Windows Widower de prost gust, care crapa mereu, e prost reinstalat si tre’ sa intri la el prin MS DOS, acest rahat imputit, aceasta lehamite…

O judecata inteleapta

De unde au scenaristii atata inspiratie, dom’le? Bravo lor, atata prospetime in idei, nimic batatorit sau tras de coada. Ma refer la nevestele disperate. Auzi la ei idee de intro. O judecatoare cu simtul umorului. Care il pedepseste pe regele mahalalelor, cel care inchiria apartamente, pentru ca nu a reparat un calorifer, sa stea o luna intr-una din propriile locuinte. In luna decembrie. Tipei care a azvarlit cu mobilul in menajera (aka Monica Columbeanu a noastra) i-a dat pedeapsa de a face curatenie (smotru pe limba noastra) acasa la menajera. Timp de sase saptamani.  Pe antrenorul de liceu care i-a vorbit vulgar unei majorete l-a pus sa danseze imbracat in costum de majoreta in fata liceului si l-a mai si sfatuit prieteneste sa se rada pe picioare. Pe tipa care si-a jignit si impuscat vecina din greseala a pus-o sa adune gunoaiele in folosul public. Ca recompensa pentru batjocorirea vecinei, a pus-o intr-o situatie umilitoare.
Asta e la ei. La noi judecatorul are mult mai mult umor. Zice, (precum am mai scris intr-un post anterior, dar e prea tare si o sa mai pomenesc faza asta) ca jigodia penala care ne-a dat teapa de o suta de milioane lei vechi cu cec era de fapt baiat fain. Numai noi nu stiam asta. Noi si alti pagubiti ca noi, ca tipul e meserias. Suna cand intra cec-ul la scadenta si te roaga cu lacrimi de crocodil sa il scoti ca nu are momentan bani in cont si te roaga sa nu-l nenorocesti. Esti om de comitet si il retragi, sub privirile incruntate ale functionarului de la banca. Il retragi, fireste, dupa ce ai primit un altul. Il intrebi pe magar ce data scadenta sa completezi. La data mentionata de el bagi cec-ul cel nou si iar te suna ca vai de el, manca-l-ar furnicile, nu are bani in cont. Te duci iar la banca, dar functionarul zice stop joc. Intra cec-ul la plata si te alegi cu bani de o eugenie. Platesti cuminte si spasit la stat. La termen ca altfel te cearta statul si baga dobanda pe teapa adaugata. Te duci sa iti faci dreptate la judecata. Se judeca, conform legilor cretine, in orasul teparului. De ce? Ca asa au vrut muschii unora care nu au minte. Sau a caror minte functioneaza in beneficiul teparilor aidoma. Judecatorul, nascut din mama lui vaca de meserie, bate in lemn verdictul. Magarul de tepar a fost baiat fain. A avut intentii bune pentru ca dat teapa finut, cu instrument de plata. Daca nu dadea teapa cu cec era bou, ca judecatorul, asa e doar magar. Iar magarii scapa de inchisoare in Romanica. Scapa basma curata. Nu platesc nimic pe nicaieri. Isi fac vile, isi iau jeep-uri, fumeaza trabuc, se plimba prin Dubai, isi fac alta firma si dau tepe in continuare. Ei nu cotizeaza la stat, ci direct in buzunarele functionarilor sai.
Oare ce pedeapsa i-ar fi dat judecatoarea cea buclucasa si cu simtul umorului din serial? Stau si eu si ma intreb ca prostul. Cred ca cea mai grea pedeapsa, desi la noi nu poate fi mai mult decat o gluma de tot hazul, ar fi sa-l puna sa munceasca pentru banii aia cu care a dat tepe la popor. Halal gluma in Romanica! Auzi matale! Sa munceasca?! Ha, ha, ce-am mai ras‼!
In acelasi ton ma gandeam la niste pedepse bine meritate. De pilda, pentru ca lui Mutu ii plac prafurile, sa fie pus sa stearga stadionul de praf timp de o luna. Basescu, pentru ca a participat la inscenarea luarii de ostatici, sa fie trimis in Irak sa-i invete pe aia cum pluteste barca pe valuri. Pe termen nelimitat. Sa le zica alora pasarica si tiganca sa vedem daca gusta glumele lui. Lui Dan Diaconescu, pentru ca tot ii place sa dezgroape mortii, sa i se dea jobul de gropar doua saptamani. Poate incepe cu otrepele din studio. Lui Guta si celor ca el, pentru vina de a ne vicia auzul, sa li se dea pedeapsa de a asculta un an, zi de zi, opera si muzica simfonica. La maxim, fara numar, fara numar…Toti imbogatitii de peste noapte din afaceri oneroase cu statul sa fie trimisi sa sape Canalul Bosfor-Marmara si sa ridice Casa Tavariscilor in Piata Rosie. Cel putin 20 de ani. Nastase sa fie pus la clocit propriile oua pana ies pui din ele. Valentin Stan sa fie inchis impreuna cu V.C. Tudor in aceeasi celula timp de 24 de ore. Cu laptop cu tot. Toti functionarii si birocratii nemernici, idioti si aroganti sa fie pusi la maturat strazile noaptea si la castrat cainii vagabonzi. Fetele de la pagina 5 sa fie puse la pagina 7. Udrea sa fie pusa la turism nocturn pe trotuar conform demonstratiilor ecvestre televizate, pana i se toceste fundul ala mare pe care si-l fataie prin guvern. Geoana sa fie lasat pe o insula pustie impreuna cu Iliescu. Pana cand va fi egal love. Politistii corupti sa fie lasati pe o insula pustie cu pulanul pana cand egal love. Pitipoancelor sa li se dea cu cartea de matematica, apoi cu manualul de romana si asa mai departe in cap, pana cand le intra ceva. In creier, nu in gura. Hotiei sa i se dea verde. Pana cand ne mai revenim si noi, ca ne sufla vantul prin criza asta. Sa mai adunam ceva, ca sa aiba de unde fura. Porcilor care ne mananca zilele sa li se dea…ce altceva…decat gripa porcina. Pana guita matul din ei. In fine, stirilor de la ora 17 sa li se dea mute. Pana cand se strica butonul.

Alege presedintele!

Cetateanul turmentat se intreba: „Io cu cine votez?”. Click pe link si veti gasi un chestionar care sa va ajute sa va decideti. Simpatica idee pentru vremuri grele…