“Ninge cu argintul coamelor de cai”. Iarna-i grea, omatu’-i mare si noi stam la caldura, ne iubim si ascultam U2 (versiune descoperita de Claudiu).
Mandrul meu s-a dus la Eliana Mall sa bea o cafea cu un amic. Din doua parcari, una in fata si alta in spatele mall-ului, el a ales sa parcheze masina pe trotuar, ca era mai aproape de intrare si gratis. Nu era prima oara cand lasa masina acolo, dar cu siguranta a fost ultima.
Amicul, hop si el, parcheaza asisderea. Intr-o ora, cat au stat de povesti la o cafea, masinile hopa nu-s. Doi politisti comunitari i-au lamurit ca masinile se ridica in draci, ca s-a infiintat o firma de profil, care sa mai aduca un ban la bugetul local, pen’ca-s vremuri grele la administratia locala.
Parcul de masini ridicate era imens si aproape plin. Recuperarea a costat 380 de lei de masina, indiferent de marca masinii. O tipa se plangea ca i-au ridicat o Dacie veche, a carei valoare nu depasea 1000 de lei. Femeia avea mari emotii sa ii comunice sotului ca trebuie sa plateasca mai bine de o treime din valoarea masinii ca sa o recupereze.
Insa greseala se plateste si uite asa bugetul local creste. Drept e ca, spre deosebire de Bucuresti, unde se ridica masini din zone unde chiar nu exista parcari, la noi dom’ primar a avut totusi grija sa amenajeze locuri de parcare contra cost. Asa ca nu ai ce comenta daca ai parcat pe langa parcare…
In concluzie, a venit mandrul acasa si m-a anuntat ca operatiunea “Hopa Mitica” l-a usurat de ceva bani: “Nevasta, am baut o cafea care m-a costat aproape 400 de lei!”.
Postat in Tomorrow | Lasă un comentariu »
Weekend plin de zapada, petrecut cu niste amici. Plimbare in Poiana, unde telecabinele nu circulau din cauza vantului puternic. Desi nu simteam viscolul inca, am vazut telecabinele stationate pe fir balansandu-se ametitor.
Pranz placut la Sura Dacilor unde, ultima data cand am aruncat un banut in fantana din curte, chiar ni s-a implinit dorinta. Poate pentru ca, in general, dorintele noastre sunt simple si coincid. Pe atunci tot ce ne doream era sa fim impreuna.
Viscolul si-a scos coltii la Bran, unde cu greu am urcat (a cata oara!) treptele spre Castel. Vantul aproape ne lua pe sus.
Ne-am amintit extazul caraghios al unor americani la intrarea in sala tronului din Castelul Huniazilor. El isi condusese sotia tinandu-i mainile la ochi, apoi am auzit un mare “wooow” cand tipei i s-a redat vederea. Parca toata istoria regalitatii europene ii trecuse prin fata ochilor sau vazuse chilotii cu care dormise Justin Timberlake noaptea trecuta. La Bran cred ca facea infarct americana aceea (ca ala care a vazut “Avatar”) simtind ca paseste pe urmele lui Dracula. Sensibili mai sunt si americanii astia!
In anticamera Tunelului Groazei am auzit, ca aproape la fiecare vizita, acordurile nostalgice din “Biscaya”.
Melodia asta reuseste sa ne uneasca mereu electric privirile. Candva, tot ce imi doream era sa ma trezeasca sotul meu, pe atunci prietenul meu, pe aceste acorduri. Ceea ce a si facut. M-a trezit sarutandu-ma pe fundalul valurilor melodice din “Biscaya”. De fapt, nu cred sa fi existat vreo dorinta de-a mea pe care el sa nu mi-o indeplineasca mai devreme sau mai tarziu. Sper ca reusesc si eu acelasi lucru.
Inapoi in Brasov, in Piata Sfatului cam goala, putini oameni iesisera la plimbare in ninsoarea viscolita. Strada era bantuita de acordurile unei chitare, iesind din degetele inghetate ale trubadurului iernatic. Un strain, care nu stia decat engleza, a cazut pe gheata, nereusind sa se mai ridice. I-am sarit in ajutor, ne-am oferit sa chemam o ambulanta, insa baiguia “It’s OK”, apoi am vazut cum se impleticea pe picioare nu din cauza zapezii, ci a alcoolului.
La o cafea fierbinte, amicii ne-au spus ca suntem cel mai vesel cuplu din cate au cunoscut. Le multumim pentru vorbele frumoase. Fericirea si bucuria sunt contagioase si oricat de rece e gerul, e cald in suflete cand dragostea pluteste in aer.
Postat in Tomorrow | Lasă un comentariu »
Multumesc Corneliei pentru urmatorul TEST primit pe mail. Nu l-am putut uploada pe aceasta platforma decat in format .ppt. Descarcati-l, salvati-l, click dreapta pe fisierul salvat si rename (redenumiti) din Test.ppt in Test.pps. Apoi deschideti-l deruland paginile cu tasta space sau sageata dreapta. Scuze pentru detalii, nu toti ne-am nascut cu tastatura in brate…
Io-s geniala. Asa zice testul cu pricina, dupa ce am numarat corect niste litere ”F”. Nici consortul nu-i de colo, in orice caz “normal” nu-i, da’ io cica rup randurile. Amandoi facem parte din cei 2% din blagoslovitii populatiei globului care gandesc diferit. Uite dom’le un test care te binedispune instant!
Cui nu-i place sa se simta The One, The Chosen One, The One and Only? Stai numa’ sa auda mamele sa vezi ce le cresc inimile, ca dupa etapa sinelui care se vrea The One urmeaza etapa in care sinele se vrea macar mama/tatal lui The One.
Deci m-am lamurit. Mama e Sarah Connor, eu Terminator, tata James Cameron, Claudiu Jake Sully, soacra-mea Rose si administratorul de bloc DiCaprio. Aferim, ma numar printre cei 2% de pe glob care stiu sa numere! I’m The One and Only din filmul “Idiocracy”, pentru ca pun apa la flori si nu Gatorade.
V-am pupat, ma duc sa salvez lumea. Am The Precious pe deget, May the Force be with me, mi-am tricotat un S pe tricou, am tras apa la buda si-am pornit. Intai dau o tura pe dincolo, sa-i zic lui Sully sa duca gunoiul ca polueaza Pandora. Ii dau mamei telefon si o rog a mia oara sa nu se mai uite la Oreste si sa-i zica lui tata s-o lase mai moale cu efectele alea speciale de dupa doua pahare in plus. Ma gandesc sa dau o tura pe la oftalmolog ca am ochii rosii (o fi de la lentilele de contact?!). Da, de la contact tre’ sa fie, de la contactul cu Alien. Bag pe casuta vocala “I’ll be back…” si dau o fuga pan’ la Rose sa ma resuscitez c-o ciorba. Suna Leonardo la usa ca s-a spart o teava, se inunda blocul intr-o veselie, pe frigu’ asta ingheata scara bocna, la teveu manelistii canta in draci si noi n-avem destule barci sa ne dam.
M-am scos. Din scenariu. A venit si ma-sa lu’ Harry Potter cu matura pe scara si ne-a dat pe toti afara sa faca smotru. Pen’ca ea nu face parte din cei 2%, ca n-a invatat sa numere.
Asa ca l-am tras pe Sully de coada si l-am adus inapoi cu picioarele pe Terra, unde s-a albastrit cu totul cand a vazut niscai facturi. Chiar acuma vorbeste pe pasareasca aia Na’vi ceva cu tu-i, tu-le, dreaq, omg si wtf si zice sa bag un shut down inainte sa sune la usa Darth Vader de la Electrica, pen’ca iar ne da system error la socotelile de la salar si mi se duce numaratoarea a geniala pe pustie. Ce mai…dom’le, sa fii geniu…e pustiu!
“I see you”! Terminator terminated.
Postat in Tomorrow | 2 Comentarii »
Un weekend plin de zapada la munte. Prin ninsoare am zarit doua ciute care au stat curioase la pozat inainte de a-si pierde urma in desis. Drumetii pe trasee inchise, de nebuni, masina patinand frenetic cu tot cu cauciucuri de iarna in stratul gros de nea. Verde si alb si un aer de care nu se mai saturau plamanii fericiti.
Parau inghetat la suprafata sub care se auzeau suvoaiele nervoase spargand linistea monumentala. Multi caini insotindu-ne, harjonindu-se, provocandu-se maraind amenintator. Multi caini in voia sortii cum numai la noi vezi.
O bisericuta plina de babe in care un preot indecent de tanar povestea adormitor pilda fiului risipitor, insistand suspect de mult pe partea cu desfraul. Ca sa fie pilda mai graitoare. Cateva lumanari palpaind in suierul de crivat.
Bowling, biliard, carti, cantari, plimbari, scrima cu turturi imensi. Miniconcediu de vis. Urmeaza multe alte drumuri impuse, oboseala concreta, nevoi imediate, dor de raset, lineritate de rutina, vise de duzina. As vrea sa strang toate persoanele dragi gramada si sa incremenim in proiect intr-un miniconcediu permanent.
Postat in Tomorrow | 2 Comentarii »
Pare un nume destinat succesului livresc. Dupa gemetele orgasmice ale Sandrei si dupa descoperirea genului literar porno, apare confratele Dan. Care e de nota zece. Care-o si intrece…pe surata Sandra. Sparge codurile si recordurile de vanzari si ii da cu tifla pana si lui Coelho. Pe care-l si intrece. Meritat. Coelho a iesit si el cu vaca la pascut pe pajistea literaturii si s-a apucat sa descrie o balega cu substrat mistic.
Nea Danut era profesor de engleza si spaniola. Preda la liceul Phillips Exeter Academy, pe care il si absolvise, si la Scoala Akerman. Se tine bine la cei 46 de ani ai sai, ca si intens masculinizatul sau erou, moartea femeilor destepte, nemaritate sau descendente din vita lui Isus, Robert Langdon. A scos patru carti: “Codul lui Da Vinci”, “Ingeri si demoni”, “Fortareata digitala” si “Conspiratia”, din care primele doua au inregistrat un succes rasunator, fiind ecranizate cu Tom Hanks in rolul principal. Anul acesta a aparut “Simbolul pierdut”.
Reteta cartilor e trasa la indigo: linistitul, carismaticul, virilul si foarte inteligentul profesor de simbologie, Robert Langdon, e antrenat in curse infernale pentru a afla diverse secrete antice si de demult…ascunse intelegerii si vederii omenesti. Ascunse bine de tot. Pe ultimul rand de pe ultima pagina a cartii. Strasnic pitite.
Si se porni luceafarul Langdon sa faca lumina. Confrerii, congregatii mistice, oculte se lupta cot la cot cu departamentele cele mai secrete si sofisticate ale CIA , FBI, etc, in cursa obtinerii secretelor stravechi. Oameni de stiinta de ultima ora participa si ei, deconspirand cercetarile lor futuriste. (n.a. Jules Verne moare de invidie. H.G.Welles are remuscari. Fratii Grimm se cearta ca nu le-a venit lor ideea…) Mai e si un personaj rau, demonic, dement, under cover. Toti astia laolalta se agita ca un Pepsi sa puna mana pe intelepciunea milenara. Mai e gagica, fireste. Neaparat posesoarea unui coeficient peste medie (de inteligenta), supla si irezistibil atrasa de ceasul cu Mickey Mouse al sarmantului profesor.
Si gata povestea, pardon, telenovela. Telenovela de rit vechi. Acuma, sa fim seriosi. Nea Danut e destul de documentat. S-a lasat de catedra profesorala pentru a se dedica scrisului. Nu e exclus sa faca parte si reclama totodata la vreo organizatie de bine din cele pomenite in carti (masoneria de exemplu). A dezvaluit informatii reale si interesante. A captivat atentia pentru ca nu le-a expus in stilul inert si plicticos al documentarelor, ci in stilul siropos telenovelistic cu accente de film de actiune cu Van Damme. Daca asta e metoda care prinde la public, fie, ma inclin. E o lectura incitanta pentru un neavenit, pentru un neinitiat, pentru un calator cu trenul sau pentru un om plin de guturai si sinuzita ca mine, care n-are altceva de facut decat sa stea cuminte in pat pana ii trece.
Insa, daca Robert Langdon e luptatorul luminii, Dan Brown e un mercantil. Inteligent, documentat, dar facil, telenovelistic si mercantil. Ne invata caile iluminarii spirituale in dulcele stil clasic american prin care ne preda tanti Sandra caile ajungerii la orgasm. In cazul ei e de preferat o lectura freudiana, in cazul lui niste texte mai serioase din niste domni iluminati pe care ii tot citeaza. Ambii Brown se pretind, intr-un fel, profesori pentru o anume “iluminare”, una fizica si alta spirituala. Sfatul meu in ambele cazuri: faceti-o in felul vostru si dupa aia cititi ceva mai serios daca nu calatoriti cu trenul si daca nu aveti guturai.
Postat in Tomorrow | 2 Comentarii »
De vreun an ne suna constant cate un agent de la Capital Group. Continua sa ne sune in ciuda tuturor opozitiilor posibile si a tuturor explicatiilor ce le-au insotit. Cititi aici cum cei de la “Academia Catavencu” au dat la iveala demersurile lor ticaloase (film cu camera ascunsa) si tacticile lor marsave de a baga mana in buzunarul oamenilor. Cititi si va minunati despre teapa chemarii la misteriosul interviu de angajare la secreta firma de brokeraj si care sunt metodele acesteia.
Daca ai firma esti bun de muls, daca esti somer esti bun de angajat la…muls. Iata aici un articol edificator din cotidianul “Banii nostri” si lunga lista de comentarii ale celor patiti.
Asa-zisul broker are o agitatie isterica in ton si anunta precipitat si cu multi decibeli in voce ca l-a facut ma-sa special pentru a ne imbogati pe noi nemasurat. Cu gandul asta se culca, cu gandul asta se scoala, se spala pe dinti si se pisa. Viseaza furibund, cu o balutza curgandu-i la coltul gurii, sa puna mana pe banii nostri munciti, pe care sa-i invarta in investitii si plasamente dupa bunul sau plac. Decat sa faceti o asemenea prostie, daca sunteti cumva genul care viseaza cai verzi pe pereti si castiguri miraculoase, mai sanatos e sa jucati la loto, barbut, ruleta, etc.
Adevarul despre teapa capitala e ca societatea de investitii Capital Group desfasoara o activitate ILEGALA in Romania, avand un stuff format dintr-o sleahta de asa-zisi brokeri lipsiti de orice eleganta sau cod al onoarei si al bunelor maniere, care ar trebui sa insoteasca zona business. Capital Group e o societate de tip mafiot, iesita din legalitate, care nu detine niciun drept legal pentru demersurile si contractele sale, precum puteti vedea in alerta privind firma Capital Partners a.s din Cehia (firma mama), emisa de CNVM la data de 31.03.2009. De ce autoritatile romane nu se deranjeaza sa ia masuri si mai drastice ramane o enigma…Au fost amendati, dupa cum anunta site-ul Wall Street aici, dar…atat.
Angajatii care se perinda pe acolo sunt semianalfabeti si cu chiu cu vai au o diploma de bacalaureat in palmaresul CV-ului lor. Sunt racolati sa te streseze pana cedezi si fac asta cu obstinatie. O victima povestea ca a incercat sa scape de telefoanele lor iritante stabilind intaniri la care nu se prezenta, fapt care a avut repercusiuni…fizice. Acesti baietasi de cartier au trimis batausi la adresa respectivei victime!!!
Agramatilor angajati pe post de brokeri li se dau liste cu “victimele” pe care trebuie sa le sune si firma angajatoare procedeaza cu “etica in afaceri” a rechinului, a pittbull-ului, a cainelui turbat. Au obtinut niste liste cu numere de telefoane pe cai numai de ei stiute si “musca” victimele care habar nu au de ce nu li se mai da drumul din dintii inclestati ai apelurilor repetate si deranjante.
Daca ati ajuns victimele hartuirii crunte ale acestor sacali, adresati-va politiei si operatorului de telefonie mobila, care le poate bloca apelurile. Dificultatea este ca ei suna aproape de fiecare data de pe alt numar…
Exista doua filme excelente pe aceasta tema, pe care le recomand: “Wall Street” (semnat Oliver Stone, film care i-a adus un Oscar lui Michael Douglas) si “Boiler Room”. Un adevarat broker e jucat de Will Smith in “The pursuit of happiness”.
Postat in Tomorrow | Lasă un comentariu »
Da, l-am vazut de ceva vreme. Se va umple de premii. Nea Cameron a regizat magnific niste computere care au creat efecte speciale impresionante.
Am ales sa-l vedem 3D la Movieplex din Plaza Romania. Auzisem ca ramai cu gura cascata si cu popcornul in sus (aka suspendat in aer) de uimire. Un american cica a facut infarct. Poate i-a stat popcornul in gat sau i-au pus capac caloriile de la popcorn. Sau sa fi fost cele de la Cola Zero? Hmmm…
Primele minute le-am ratat. Lumea mai avea putin si arunca popcornul in cabina celor care rulau filmul. Cred ca era prima lor zi de lucru, prima lor ora, imediat dupa interviu. In primele minute au tot reglat imaginea, nu se vedea nimic clar, nici cu ochelari, nici fara, titrarea era dubla si ilizibila.
Dupa destul de indelungata stupoare de inceput, cei de la tehnic au incheiat trainingul si s-au prins cum trebuie sa ruleze filmul. Prea multe butoane, neica! And…action!
Ideea ca omul distruge Terra prin excesele sale si descopera o alta planeta populata de Na’vi, care traiesc intr-o armonie primitiva si foarte profunda cu natura, suna bine. Evident, nu si pentru multi americani. Au dat in depresie si infarct. “Deci…o sa muriiiim??? Ne distrugem tarlaua si migram s-o distrugem si pe-a altora??? Ce rai suntem!!! We are doomed!!! Holy shit!” Clar aveau urgenta nevoie de o predica a pastorului care sa le linisteasca in stare de semitransa accesele si excesele de constiinta si de popcorn.
Si se porni Avatarul…La 30% din film deja stiam ce va urma. Dupa ce am terminat popcornul m-am plictisit. In zgomotele infernale de triumf cameronian, Claudiu atipise. I-am urmat exemplul la scurt timp. Catre finalul glorios si lungit ca o peltea, deja gandeam: “Hai cu happy-end-ul ca ma pis pe mineee!” Ma impresionase, d’aia…Ma impresionase mercantilitatea frumos colorata ca o bula de sapun a mintii americane, ramasa la nivel si necesitati de desen animat.
Avatarul asta e: un desen animat cu sindrom de Alba ca Zapada, dar mai ales Pocahontas. Cel mai bun exeget al filmului a produs aceasta descriere, pe care o consider perfect valabila:
In final, cei doi Na’vi au trait fericiti pana la adanci batranete. Pana cand vor vedea si ei Avatar si vor face infarct. Din cauza popcornului. Eu am incalecat pe-o sa, aia din dreapta de la masina, ca in stanga incalecase mandrul la volan, si ne-am carat de acolo cu constiinta impacata ca am bifat “filmul secolului”, la sectiunea vazut-placut-delete, si cu convingerea ca industria americana a filmului functioneaza la fel ca cea de tip fast-food sau cea a dulciurilor: baga zahar, cat mai mult, sugar baby, sweet candy. Creeaza dependenta! Aduce bani! Avatarul e dolarul!
Postat in Tomorrow | 2 Comentarii »
Astia de la Realitatea TV ma dezamagesc pe zi ce trece. S-au tampit de le sufla Vantu’ printre urechi. Am vazut des in ultima vreme greseli grosolane in cadrul titlului si mini descrierii stirii din josul ecranului.
Tot la stiri, auzi la ei sondaj “inteligent” sub titlul “Romania este bocna”. Intrebare: “Cum suportati frigul?” Raspunsul pe masura ar fi fost: “Nu-l suportam!”, pe principiul babutei intervievate tot de ei:
Postat in Tomorrow | Lasă un comentariu »
M-am cam saturat de lucruri. Cateodata imi vine sa arunc multe din ele pe geam. Ma oboseste functionalitatea lor, ma enerveaza non-functionalitatea lor. Le-am adunat ca furnica si acum am senzatia ca ma folosesc ele pe mine, ca parazitii pe o gazda, ca imi fura aerul si spatiul dimprejur. M-am obisnuit atat de mult cu ele, desi pe majoritatea le folosesc destul de rar.
Vreau sa ies, sa ma aerisesc departe de ele si de atmosfera pe care o contamineaza tacute si nemiscate. Cand e frig, aerul e proaspat si revigorant. Lucrurile aduna praf, foarte mult praf. Trebuie sa ma aerisesc inainte sa simt ca devin si eu un lucru.
Postat in Tomorrow | Lasă un comentariu »
